1,480 matches
-
că na? iune ren? scut? 156. Drept urmare, literatura, cea mai important? manifestare cultural? , trebuie s? se adreseze �ntregului popor; ?i trebuie s? fie o literatur? na? ional?. Iorga cerea �curente s? n?toase� ? i renun? area la modele str? ine decadente at�ț de la mod? �n unele cercuri 157. Numai trecutul Rom�niei putea oferi modelul organic al dezvolt? rîi unei literaturi s? n?toase. Iorga nu era �mpotriva interschimburilor culturale, dar depl�ngea acceptarea slugarnic? a modelelor str? ine, �n detrimentul produselor autohtone
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Rom�nia Mare pe termen lung; dar dat? fiind propor? ia considerabil? a tineretului care nutrea simpatie fă?? de Legiune, dat fiind faptul c? Germania antisemit? era �n ascensiune, aceast? ț�n? r? Germanie autoritar? abia �nmugurit? fiind pus? �n contrast cu democra? iile occidentale decadente �dominate de evrei�, era limpede unde trebuia c? utat? op? iunea. Mul? i rom�ni continuau totu? i s? cread? �n Maniu ? i Mihalache ? i s? spere �ntr? o democra? ie ?? r? neasc?. Ei continuau s? cread? �n morală cre? țin? ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s�ntem ? i vom r? m�ne sus? în? tori ai ideii etnice. Am fost, s�ntem ? i vom r? m�ne motiva? i din punct de vedere etic�. Theodorescu, op. cît. , p. 165 86 Op. cît. , p. 161. �Cosmopolitismul, curent decadent al simbolismului� 87 Bibliotecă critic?: Nicolae Iorga, p. 82. 88 Americani ? i rom�ni din America, p. 271, ? i O via?? de om a? a cum a fost, vol. I, p. 136 89 ? eicaru, op. cît. , p. 98 90 O via?? de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
însă lăsa de dorit tocmai prin ploconirea în fața Apusului. Să se termine deci cu ploconirea în fața Apusului! Și, destul de repede, nu s-a mai pictat în unghiuri (cineva, însă, cu apetit documentar, va trebui să stabilească exact dacă părăsirea angularității decadente s-a datorat terorii estetice a pictorului secretar sau pur și simplu plictiselii de a mai tot copia ce-au făcut alde Braque sau Picasso). Invitat, în una din seri, la unul din vollarzii Iașului, am descoperit în colecția acestuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil bolșevic, și zice: "Cu vînduții de la București n-am ce discuta. Ei au vîndut poporul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil bolșevic, și zice: "Cu vînduții de la București n-am ce discuta. Ei au vîndut poporul român rușilor". Și, fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd te gîndești că dintre aceștia, un grafician ca Perahim, fost promotor de marcă al avangardismului interbelic, după ce și-a jucat rolul de comisar al poporului pentru arte, și-a luat tălpășița, aciuîndu-se în zările de farmec pline ale Occidentului decadent, apoi un Radu Bogdan, care-l interpreta pe Dzerjinski al artelor frumoase, e adevărat, un Dzerjinski mai citit și mai nuanțat în inchizițiile sale stilistice, și care, acum, în serialul său din Dilema, ca martor (detașat, ar vrea regeneratul exeget
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar și de Kremlin, în insula aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în ambițiile vetuste ale bătrînul tunicar. Sinistra (adică de stînga) istorie a tunicii. Moment cînd codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire ca acela n-o putea face cu cizma ostașului eliberator. (O lacună istorică totuși: nimeni nu ne-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pașii cu scumpetea de coleg de breaslă, care în anii socialismului trîmbițos își vitaminiza ramolismentul juvenil cu principiale sarcini de secretar. Cum să uit acea adunare a breslei, marcată de... darea lui de seamă, înfierînd, vigilent, nesănătoasele influențe ale artei decadente occidentale asupra unora printre care, evident, mă prenumăram -, subminînd astfel ele, influențele strădaniile sănătoase ale Cîntării României! Ciricul însă, în dorul apropiatului 2 Mai, anula pe loc indispoziția. Nimeni, nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc. Chiar dacă nu am "o siluetă prosperă", m-am înghesuit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
finalul tragic al imperiului ortodox). Discutarea imaginarului medieval în cadrul unei durate lungi îi apare însă și acestui autor ca fiind singura posibilitate de a cuprinde specificul fenomenelor. Dincolo de mitul modern legat de perioada în discuție - care o consideră obscurantistă și decadentă, influențând implicit și perspectiva asupra imaginarului medieval -, Walter anunță o lectură structurată după legea unei memorii colective atent controlate. El caută în textele istorice și de filosofie doar imaginile sau motivele mitologice ce alcătuiesc un limbaj mito-poetic, considerat mai interesant
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu existau în viziunea partidelor de stânga care funcționau în cadrul regimurilor democratice și a sistemelor partinice mai extinse care nu traversau o criză. De asemenea, caracterul de stânga al alternativei populiste din Venezuela a reflectat eșecul unui sistem de partid decadent în a oferi alternative bine conturate, viabile la liberalizarea pieței (Morgan, 2007), în ciuda opoziției extinse față de reformele neoliberale și față de slabele lor rezultate în ușurarea unei crize economice tot mai profunde. Într-adevăr, reformele pieței au fost puse haotic în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult, opoziția are tendința de a suferi de pe urma slabei organizări. Victoriile populiste survin aproape invariabil într-un context cu sisteme de partid firave sau decadente. Succesul electoral al unei persoane din afara sistemului adesea accelerează procesul de deteriorare a situației partidelor consacrate, slujind de semnal altor politicieni spre a evita asocierea cu "partidele tradiționale" (Levitsky și Cameron, 2003). Pe măsură ce partidele tradiționale se dezintegrează, opoziția în întregul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
colective) și romanele șantierului, realizate după scheme cognitiv-acționale de proiectare-realizare a unui vis, după un model ideal). Nu lipsesc nici eroii provenind din rândurile intelectualității, care înțeleg să trăiască „în miezul unui ev aprins” și să lupte împotriva colegilor lor decadenți, influențați de practici mic-burgheze. În romanul lui Al. Siperco, N-a fost în zadar, o eroină de acest tip perorează, referindu-se la frumusețea vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate doar pentru filateliști și o anume valoare afectivă pentru funcționari, ofițeri, nobilime și oamenii de afaceri intelectuali. Căci singură intelectualitatea a revelat faptul că Imperiu vienez crepuscular deținea perfecțiunea regimurilor decadente despre care Tocqueville spusese că erau mai bune decît cele ce aveau să le înlocuiască. În rest, majoritatea populației germanofone a Austriei se simțea în mai mare măsură național-germană, fascinată fiind de vigoarea noului Reich de la Berlin. Ea tinde în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
civile" pentru cei care participă la un discurs public. Există un raport de reciprocitate aritmetică între fenomenul corupției și cel al sărăcirii și distrugerii unor comunități/societăți. Cu cât o societate este mai coruptă cu atât este mai săracă și decadentă. Unul dintre motivele pentru care, în România de după 1990, corupția a luat o amploare atât de profundă este acest soi de mimare a gândirii și un fel duplicitar de a fi ("una spunem, alta facem!"). Această amneză românească e rădăcina
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea, devenirea ei. Atât timp cât societatea românească este una subculturală și decadentă, nu va exista o societate civilă matură în gândire pentru că nu vor exista școli care să o formeze (gimnazii, licee, universități). Societatea românească post-decembristă e, la rândul ei, oglinda unui fals occidentalism. Sorin Antohi vorbea de occidentalita noilor lideri intelectuali
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
situată la un capăt al curții, s-a pomenit fără cupolă. A fost înlăturată și catapeteasma și în locul ei a fost pus un pătrat mare de mătase albă - ecranul, făcut din perdelele rechiziționate într-unul dintre apartamentele burgheze din clădirea „decadentă”. Cinematograful Baricada era gata să-și primească primii spectatori... Da, bunica era femeia care putea să vorbească liniștit cu Gavrilici, femeia care ținea piept tuturor campaniilor și care, într-o bună zi, ne-a spus făcând cu ochiul, în timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfârșit împlinit. Da, înainte existase un trio bizar, descoperit într-un roman de Maupassant, pe care-l citisem în primăvară. Un dandy parizian, de la un capăt la altul al cărții, râvnea la dragostea inaccesibilă a unei făpturi alcătuite din rafinamente decadente, căuta să ajungă la inima acelei curtezane cerebrale, indolente, semănând cu o orhidee fragilă și care îl lăsa să spere mereu zadarnic. Și alături de ei - servitoarea, tânăra ce se îmbăia, cu trupul ei voinic și sănătos. La prima lectură, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim plan comicul satiric. Umorul și ironia vor fi revalorificate și chiar ridicate la rang de filosofie de către romantici, iar umorul negru, grotescul și comicul absurd își fac loc în literatura decadenților de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus Mauritius Maeterlinckus"88. Ilustrativă pentru tehnica parodierii caragialiene este poezia Cameleon-femeie, subintitulată "sonet decadent, simbolist-vizual-colorist". Înșiruirea din subtitlu, precum și contabilizarea riguroasă " În 14 versuri, 32 noțiuni simboliste, dintre care 9 pur vizuale, iar 23 propriu-zise coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
combătea atitudinea nejustă a revistei Viața românească față de poezia lui Eugen Frunză, dezbaterea nu s-a mărginit să scoată la iveală calitățile și lipsurile unor poezii; ridicând probleme de interes general, ea a constituit o luare de poziție împotriva rămășițelor decadente ce răbufnesc în aprecierile pe care unii critici le fac asupra literaturii noastre înaintate. Atât tov. Mihai Beniuc în referatul său, cât și cea mai marc parte dintre vorbitori, au subliniat noutatea și actualitatea poeziei lui Eugen Frunză: «Autorul Zilelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]