1,690 matches
-
se înmânau răspunsul împăratului la scrisoarea lui Carol I, trei scrisori destinate ministrului român de externe din partea omologului brazilian, Ordinul "Crucea Sudului", conferit de împărat domnitorului român, Ordinul "Christ", decernat ministrului român de externe și Marea Cruce a ordinului "Rozei", decernat colonelului Voinescu. Primul consulat onorific al României s-a deschis la Rio de Janeiro în mai 1921, iar în 1914 la București și 1919 la Galați se deschideau consulate ale Braziliei. În 1920, la Rio au loc negocieri comerciale bilaterale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mulțumesc [i cu aceast\ ocazie (n.a.). * {i sunt bucuros c\, dup\ zece ani de carier\ profesoral\ eminent\ la Columbia, intuiția mea de a‑l invita pe Niky a fost confirmat\ [i de distincția de mare onoare care i‑a fost decernat\: Premiul Pre[edintelui Universit\ții Columbia pentru Excelenț\ `n Pedagogie, acordat `n urma unui proces de selecție foarte riguros, unei elite de profesori universitari remarcabili din toate disciplinele (n.a.). * Multe dintre ideile mele despre Hamlet, ca [i despre alte piese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
apus de soare; și desigur, romanul său cel mai cunoscut, Lolita, care i-a adus celebritatea internațională și a fost ecranizat. A publicat de asemenea traduceri din Pușkin și Lermontov și un studiu despre Gogol. În 1973 i s-a decernat Medalia Națională Americană pentru Literatură. Vladimir Nabokov moare În 1977 la Montreux, În Elveția. Un critic Îl descria pe Nabokov drept „unul dintre romancierii cei mai originali care au apărut după Proust și Joyce...“. Pe lângă faptul că a reușit să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un grup de 40 de elevi și cadre didactice din orașul Soroca condus de Prof. Voina Maria de la școala generală din orașul de pe Nistru. 26-27-III Sărbătoarea Unirii Basarabiei. La muzeul Unirii expun: dr. I. Agrigoroaie, Prof. M. Timofte. S-a decernat Diploma de membru de onoare „Ginta Latină” Prof. Valentin Harega. Vitrine cu cărți și documente referitoare la unirea Basarabiei (Muz. Maria Voicu), program de cântece și poezii susținut de ansamblul Plaiuri Moldave, vernisarea expoziției de pictură a plasticianului basarabean Tudor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu volumul Sub zodia dragonului, apărut în 1975. Mai colaborează cu proză și publicistică la ,,Convorbiri literare”, ,,Luceafărul”, ,,Tribuna”, „Ateneu”, ,,Contemporanul”, ,,România literară”, ,,Viața românească”, ,,Literatura și arta”. Proza din Sub zodia dragonului va fi bine primită de critica literară, decernându-i-se și Premiul ,,Mihail Sadoveanu” al Asociației Scriitorilor din Iași. Volumul cuprinde trei narațiuni, cea dintâi, Clientul, fiind supralicitată ca ,,mic roman”. Aici se radiografiază cu excesivă minuție confruntarea protagonistului, un bătrân croitor, cu o obsesie legată de fidelitatea
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
Secera și ciocanul” din Pitești, în 1961. Colaborează cu versuri, reportaje, interviuri, articole pe teme sociale la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Magazin istoric”, „Contemporanul”, „România pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Studii și cercetări științifice” (filologie), revistă în care a debutat în 1955, devenită în 1964 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista arhivelor”, „Viața românească”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”. I s-a decernat, ex aequo, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1979). Interesat de literatura română din secolul al XIX-lea și mai ales de raporturile acesteia cu folclorul, T. este autorul unor studii monografice incluse în tratatul academic Istoria literaturii române (II, 1968
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1959 la „Tribuna”. Mai e prezent în „Ateneu”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Ramuri”, „Steaua”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cuvântul”, „Cele cinci anotimpuri”, „Amurg sentimental”, „Radix” (Namur, Belgia), „Lettres européennes” (Bruxelles) ș.a. I s-au decernat Premiul „Jurnalist european” (1996), Premiul revistei „Poesis” (2000), Premiul Festivalului Internațional de Poezie (Uzdin, 2000) ș.a. În versurile din volumul de debut al lui Ț., Ochi deschis (1974), miracolul lumii și al creației își impune, cu o exuberanță ușor naivă
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
e prezent cu luări de atitudine politică și civică în „22”, „Cuvântul”, „Clipa”. De asemenea, a făcut parte din grupul colaboratorilor la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (I-IV, 1995-2002). I s-au decernat premii ale revistelor „Amfiteatru” (1976, 1978), „Poesis” (1993), „Contemporanul” (1994) și „Cuvântul” (1999). Prima carte a lui Ț., Viața și opiniile personajelor (1983), se înscrie într-o suită de tentative ale criticii din decada a noua a secolului trecut de
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
aplecat și asupra eposului popular japonez, pe care l-a prezentat în Basme japoneze (1938) și Cocorul alb (1967), culegeri de povești populare traduse de Ț. Pentru lucrarea Caracterele civilizației japoneze (1942, în colaborare cu Gheorghe Băgulescu) i s-a decernat Premiul Kokusai-Bunka-Shinkokai al Societății pentru Dezvoltarea Legăturilor Culturale Internaționale din Tokyo, iar pentru Japonia de ieri și de azi (1943) a fost distins cu Marele Premiu „Năsturel” al Academiei Române. SCRIERI: Japonia. Viață și obiceiurile, pref. N. Iorga, București [1925]; Transsiberiana
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
și cu Premiul de Excelență acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, secția română. În 2001 primește Titlul de Excelență oferit de Ministerul Culturii și Cultelor și titlul de Cetățean de onoare al municipiului București. În 2002 i se decernează Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler și este ales președinte onorific al Centrului de Cercetare al UNAC. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Târgu Mureș, Constanța. În Principii generale de estetică (1978) T. conturează o cuprinzătoare și
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
care editează - inițial ca supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu prozatoarea Ioana Drăgan. Prozator aflat în plină evoluție, Ț. s-a arătat mai puțin atras decât colegii lui de generație de
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
combătut decorarea și a civililor, deoarece actul ar fi antidemocratic; toți au cerut ca „Steaua României“ să fie numai o decorație militară. Sentimentul Camerei este hotărât democrat, așa că legea e votată cu un amen dament al lui A. Candiano-Popescu, care decerna decorația numai pentru fapte militare.67 Dar Senatul modifică legea, acordând decorația și civililor. Reîntors în Cameră, proiectul întâmpină o mare împotrivire. A trebuit să ia cuvântul însuși Ion Brătianu pentru ca legea cu amendarea Senatului să poată trece cu 48
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
probleme de incertitudine.” De aici, din nedeterminare și incertitudine, din marile potențialități ale golului, ale derizoriului, din vid și inconsistență apare așteptarea și veghea și imboldul creator, adică demiurgic, precum din hăul primordial a apărut creația, viața. Premiul „Sebastian Costin”, decernat În „capitala eternă”, Ierusalim, poartă numele unui distins poet român imigrat și decedat În Israel. El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și domiciliată În Israel, de un juriu „internațional”, putem spune. Un grup de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
28 august 1998 (Text scris cu ocazia decernării Premiului „Sebastian Costin” șdin al cărui juriu Norman Manea a făcut parteț lui Lucian Raicu. Textul a fost citit În numele autorului, la festivitatea de la Ierusalim, din toamna anului 1998, când a fost decernat pentru prima dată acest premiu, și a apărut În Familia, nr. 4/1999) Inima Poetuluitc "Inima Poetului" M-agăț de tine, Poezie, ca un copil de poala Mumii... Pentru nimeni altul, dintre cei care ne-am agățat de trena himerică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În numele său, sâmbătă 25 decembrie 1981, ora 11, la festivitatea de decernare a premiilor Asociației Scriitorilor din București la care, din motive de precară sănătate, nu putea participa. Onorat Juriu, Aflai cu emoție că Juriul Asociației București a scriitorilor a decernat un premiu de proză romanului meu Vara baroc. Colegii mei onorează astfel cartea unui scriitor pus la murat, excentric și peri-helic, dovedind În felul acesta că arta e o nobilă inutilitate. Duhul meu benchetuiește, mă simt dezolat doar că nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Pancevo (1968), colaborează, timp de peste două decenii, la cele mai importante periodice culturale din țară și din Iugoslavia, precum și la o serie de publicații din Germania, Polonia, Turcia, Ungaria, Rusia, Belgia, Cehoslovacia, Franța, Suedia. În Iugoslavia i s-a decernat Premiul „Struga”, acordat tinerilor poeți (1978), Premiul „Nolit” (1989) și Premiul Societății Scriitorilor din Voivodina, iar la noi, între altele, Premiul Uniunii Scriitorilor (1997). Debutează cu volumul de versuri Valsuri, apărut în 1970. Unele dintre cărțile lui au fost transpuse
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
septembrie 1997), Ars amandi (1992, 1997), Cultura română în lumea contemporană (Brașov, 1998), La latinité. L’Avenir d’un passé (Cluj-Napoca, octombrie 1998). Organizează în 1999, la Washington, participarea României la Festivalul de Tradiții Populare, susținut de Institutul Smithsonian. F.C.R. decernează anual premii unor personalități culturale și științifice care au contribuit prin activitatea lor la impunerea valorilor românești în lume. În 2003 instituția se restructurează și devine Institutul Cultural Român. I.D.
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287109_a_288438]
-
de onoare al Fundației „Memoria”, președinte executiv al Frăției Ortodoxe Române. Secretar de redacție, în perioada interbelică, al revistei săptămânale „Ortodoxia”, colaborator al revistelor „Glasul Bisericii” și „Studii teologice”, participant la numeroase congrese și conferințe din străinătate, i s-au decernat Premiul Senatului Universității din București (1942), Premiul revistei „Flacăra” (1990), titlul de doctor honoris causa al Universității Ecologice din București (1992), Diploma de Onoare a Societății Academice „Titu Maiorescu” (1993), Premiul Academiei Române (2002). Din păcate, partea semnificativă a contribuțiilor teologice
GALERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287137_a_288466]
-
ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” (cu studiul M. Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de V. Alecsandri, și Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiții ale studiilor clasice (Aram Frenkian
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
de mai multe ori ținta unor atentate puse la cale de agenți ai Securității de la București. În 1986 i se conferă, de către ministrul Culturii al Franței, titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. I s-a decernat, în 1991, Premiul Uniunii Scriitorilor. Spirit justițiar și incisiv, susținător fervent și adeseori inflexibil al resortului etic al oricărui act creator, G. își construiește romanele ca repere mnemotehnice pe drumul unei istorii existențiale aflate sub semnul refugiului și al exilului
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
fi diferențele, poate persista preț de câteva pagini.” Este prima introspecție orchestrată literar, șarjată, Întreprinsă de Chevillard, prima Întâlnire civilizată (ne amintim de Dublul lui Dostoievski) Între scriitor (borgesianul Thomas Pilaster, 1934-1997, autorul romanului “Zâmbetul morților”, căruia i s-au decernat simultan premiile Jules și Edmond - sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie Combes) și exeget (poetul ratat Marc-Antoine Marson care strecoară malițiozități la adresa scrierilor lui Pilaster, la a căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau, după cum autorul mărturisea, dintr-un ciclu pe care-l va continua pînă la moarte, Pascal Quignard primește premiul Goncourt. Acum, se știe, premiul Goncourt este el Însuși un mecanism de reglare a pieții de roman francez. Uneori, el se decernează unui debutant, alteori vine să răsplătească, pe șest, o opera omnia, În ciuda vîrstei decente a autorului premiat. Cartea premiată, În această situație, nu este cea mai bună a autorului, dar acesta merită premiul pentru constanța literaturii de calitate produsă. Așa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau de pseudopartide care populau largile coaliții de la începutul anilor ’90. Asistăm, astfel, la emergența partidelor relativ stabile. Dar această imagine de stabilitate se lovește de carențe substanțiale legate de desfășurarea unei identități politice artificiale, născută din etichetări de calitate decernate de federațiile europene sau internaționale de partide și de structurile organizaționale dependente de autoritatea liderului ca pradă a numeroase sciziuni. O dimensiune particulară a acestei carențe rămâne a priori consensul politic, care ocolește, chiar ignoră, liniile conflictelor societale, ceea ce lasă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Literatură „Mihai Eminescu”. Între 1952 și 1964 este redactor la „Viața românească”, iar între 1968 și 1990, la „România literară”, unde îndeplinește și funcția de redactor șef-adjunct. Între 1964 și 1968 a fost secretar al Uniunii Scriitorilor. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1961, 1976) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972). În operă, H. e un clasicizant. Principalele atribute ale originalității sale, perceptibile chiar în cartea de debut, Poezii, apărută în 1956, sunt disponibilitatea melică, darul de a adapta
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]