1,232 matches
-
ilustra în anexă aceste două fenomene (figurile 7, 8, 9). Fărâmițarea pământurilor și slaba dotare cu utilaj agricol Persistența acestor probleme arată, din păcate, că România nu a reușit încă să „decoleze” economic. Este știut că o societate nu poate decola doar în motorul industrial, fie el ajutat de „auxiliarul” tot mai important al serviciilor, fără să-și integreze în piața națională agricultura. Pentru a avea agricultură performantă, cele două premise istorice sunt dimensiunea optimă a proprietăților lucrative și posesiunea mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Poate că-l va convinge că toți ceilalați muriseră. Dacă ar reuși acest tur de forță semantic și sabotarea emițătorului-receptor al androidului astfel ca aceștia să nu poată să-i dezmintă afirmațiile, Bishop nu ar avea de ales decât să decoleze de îndată. Dacă ordinul era dat pe un ton destul de categoric, iar nimeni nu-l contesta, sintetul trebuia să asculte, întinse mâna spre ușă, dar degetele încremeniră înainte de a atinge metalul. Mânerul se învârtea deja. Paralizat de frică, Burke se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alte mașini ale căror girofaruri se întretăiau asurzitor. La Băneasa, nu ne-am îndreptat spre intrarea în aeroport, ci spre o alta, din apropiere, oprindu-ne pe un platou unde ne aștepta nu un elicopter prăbușit, ci unul pregătit să decoleze. Iar comandantul acestuia abia reușea să prezinte raportul personalităților militare care nu mai conteneau să apară, fiindcă, necunoscându-le, dădea respectivul raport tuturor celor care erau salutați într-un mod aparte de ofițerii aflați deja lângă elicopter. Eu, în schimb
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
excepție, cunoscut deja de Nicolae Ceaușescu. Am intrat în elicopter, care era prevăzut nu cu scaune, ci cu două banchete laterale, pe care ne-am așezat fără...discriminare, generali, colonei, maiori și căpitani, eu având acest din urmă grad. Am decolat și, după scurt timp, am observat că zburam deasupra Văii Prahovei, îndreptându-ne spre nord. Atunci nu știam că, la 4 iunie, în ziua anterioară deci, se împlineau 44 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, pe baza
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
El primea banii și lista cu adresele viitorilor „pasageri”, iar rudele îi anunțau pe cei din țară, cât mai codificat cu putință, despre apropiata întâlnire cu domnul Sch. și le cereau să urmeze întocmai indicațiile acestuia. Concret, cetățeanul străin a decolat cu un avion de tip sport al clubului la care activa și a aterizat pe un aeroport din Belgrad, până aici, în mod cu totul legal. Din capitala fostei Iugoslavii a închiriat un autoturism cu care a intrat, tot legal
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
mai exact, în zona Variaș-Orțișoara, fiecare având asupra sa doar strictul necesar deplasării. Apoi, cetățeanul străin s-a înapoiat în țara sa, pe aceeași rută, restituind, firește, la Belgrad autoturismul pe care în închiriase. Iar în ziua stabilită, Sch. a decolat iarăși din localitatea L., unde domicilia, zburând de astă dată direct spre România și trecând cu succes frontiera, la joasă înălțime, nefiind astfel depistat de instalațiile radar. A aterizat pe câmpul din Variaș-Orțișoara, unde îl aștepta grupul de „fugari” și
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura mai abitir decât toți și dacă cei de față ar fi posedat câteva din noțiunile esențiale ale secolului XX, ar fi avut cu certitudine impresia că, dintr-o clipă într-alta, fetița putea decola de foame. Brusc agitația încetă: pe ușa căsuței ieși orizontal o pată mare, galben-aburindă de mămăligă, în urma căreia apăru și silueta osoasă, de femeie pentru care avem toate admirația, a nevestei pescarului. Să ne oprim puțin asupra ei. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fac doar din politețe, dar devine enervant. Vă închipuiți cum ar fi să mergeți la o bancă și să o întrebați pe casieră dacă îi place slujba ei și câte ore lucrează în mod normal? Sincer, uneori e chiar ridicol. Decolăm și văd cum se înverzește la față unul din bărbați. Sunt puțin agitată. Sper că nu o să vomite pe pantofii mei noi-nouți. S-a mai întâmplat. Credeți-mă, nu e de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zbor niciodată pe post de copilot, îmi spune Derek mândru. Mereu trebuie să știu dacă o să prind zborul. Trebuie să știu cu exactitate unde merg. În această privință, Derek e ca mulți alți piloți. Majoritatea nu sunt genul care să decoleze cât ai clipi. Decât dacă sunt plătiți, desigur. Eu, pe de altă parte, m-aș duce oriunde. Odată îmi plănuisem să vizitez Florida și am ajuns în Los Angeles. Zborul meu de rezervă spre New York nu a fost bun, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un ochi la afurisitul de ceas. Asta se întâmplă desori. Nu mă număr printre oamenii care adorm de cum pun capul pe pernă. Mi-ar plăcea să fiu așa. Uneori văd pasageri dormind în scurtul drum de la Dublin la Manchester. De îndată ce decolăm, ei adorm și se trezesc atunci când roțile ating pista de aterizare. Trebuie să fie niște oameni tare liniștiți. Eu nu pot niciodată să dorm, pentru că am multe pe cap. Și mereu îmi fac griji pentru diverse chestii. Chestii stupide. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
decât Arizona sau orice alt loc, viitorul era cel În care se stabilise și pe care Îl numea casa lui - o casă cu ușa din spate, ce dădea spre trecut, Închisă. În avion Mustafa era vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oră Într-o cameră care mirosea a kerosen, răsfoind prostit un număr din American Journal of Psychology, pe care și-l luase cu el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată, către Oceanul Pacific. Se afla În elicopter de două ore, dormitând În cea mai mare parte a timpului. Ellen, Tim, Amy și aniversarea mamei sale păreau foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
De ce ar fi radiația asociată cu călătoria În timp? — Vă spun eu, interveni Ted. Probabil că nava se afla pe rampa de lansare și cineva a apăsat pe buton Înainte ca echipajul să se instaleze la bord, așa că nava a decolat goală. — Adică, hm, butonul a fost apăsat din greșeală? — Asta zic și eu greșeală, zise Norman. Barnes clătină din cap. — Nu se potrivește. Fie și numai pentru că o navă atât de mare nu putea fi lansată de pe Pământ. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în iarbă. Dar ambițiosul candidat la zbor nu se lăsase. S-a ridicat din iarbă și s-a pus din nou pe treabă. Cerul îl aștepta. Trebuia să ajungă la întîlnire. Și a ajuns. A devenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau care zboară deasupra vulcanilor în erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. "Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... Înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o puternic cu el în cap de mai multe ori pe Aurica. Cum în apartament nu mai era nimeni, cu cele găsite în locuință, un cuțit, o băiță din plastic, s-a apucat și a dezmembrat cadavrul, după care a decolat țesuturile moi de pe oase, mai puțin de pe față și de pe labele picioarelor. Organele interne și țesuturile moi ce au rezultat de pe oase le-a împachetat în sacoșe și le-a transportat până la Milcov, aruncându-le în apă, iar oasele le-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
spus: „Nu știu să răspund.“ „Bine. Fie. Știu eu.“ A făcut iar o pauză în care nu se auzeau decât sunetele clavecinului, foșnetul frunzelor copacilor, zgomote nedeslușite, îndepărtate, ce erau restul lumii. Mai departe, un uruit slab de avioane care decolau sau aterizau pe aeroportul din apropiere. După care bătrâna doamnă a spus, destinsă, cu glasul de dinaintea luptei cocoșilor: „Ziceam că m-am gândit la o mulțime de lucruri pe care aș vrea să le știi și tu, acum, cât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce se ridica din navele de luptă americane prăbușite. Acum, că japonezii au cîștigat războiul, cugetea Jim, poate că viața la Shanghai va reveni la normal. CÎnd tînărul soldat Îi arătă ziarul, studie cu atenție fotografia bombardierelor de luptă care decolau de pe portavioanele japoneze, scene pe care i se părea că și le amintește din propriile vise din dormitorul lui de la hotelul Palace, din ajunul războiului. Întins pe pat alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încolo, lîngă un sat părăsit și pagoda lui arsă, fură Împiedicați să Înainteze din pricina unui convoi de camioane care transportau aripile și fuselajele unor bombardiere bimotoare. O escadrilă de aparate de zbor stătea Îndreptată spre soarele de după-amiază, gata să decoleze și să atace armatele chineze din vest. Toată această activitate Îl incita pe Jim. CÎnd se opriră la punctul de control de pe Soochow Road, era nerăbdător să plece mai departe. Ședea alături de Basie, ciocnindu-și călcîiele, În timp ce un sergent in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de oase pe fundalul serii. Jim studie avionul, recunoscînd fuselajul bombat și motoarele În stea. Erau Brewster Buffalo, un tip de avion american care nu putuse face față celor japoneze. Oare aici, printre movilele funerare, așteptau avioanele americane Înainte de a decola În imaginația lui? Totuși, șoferul japonez văzuse și el stabilizatoarele. El aruncă jos țigara și strigă la paznic, care sărise din camion și Încerca scîndurile putrede ale podului. — Lunghua... Lunghua...! Motorul porni și la răspîntie șoferul o luă spre est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dăduse sufletul la construirea pistei, ca și soldații chinezi Îngropați În groapa de var de sub trestia de zahăr mișcătoare. Dacă ar fi murit, oasele lui, ale lui Basie și ale doctorului Ransome i-ar fi purtat pe piloții japonezi care decolau de pe Lunghua ca să se arunce asupra vaselor americane de pază de lîngă Iwo Jima și Okinawa. Dacă japonezii triumfau, acea mică parte a minții lui care era legată pentru totdeauna de pistă, va fi Împăcată. Dar dacă vor fi Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se gîndea să rămînă acolo pentru totdeauna, chiar și după terminarea războiului. Împinse fantezia aceasta rustică Într-un ungher al minții și ascultă zumzetul avioanelor de luptă Zero, Încălzindu-și motoarele la capătul pistei. Un singur avion kamikaze avea să decoleze, asta era tot ce puteau face japonezii drept răspuns la raidul aerian american. TÎnărul pilot, puțin mai În vîrstă decît Jim, purta eșarfele de ceremonie, dar garda de onoare era formată doar dintr-un caporal și un soldat tînăr. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero de pe aeroportul Lunghua nu decolase ca să le intercepteze. — Basie, să fie B-29? — Asta-i, Jim. Bombardierele Superfortress, ceea ce noi numim arma de apărare a emisferei. Vin tocmai de la Guam. — De la Guam, Basie... Jim era impresionat la gîndul că aceste bombardiere cu patru motoare străbăteau lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]