8,208 matches
-
de la cos-tum la machiajul fiecărui actor. Ce anume poate să scuze, totuși, aceste absențe? Apoi, cum judeci un scenograf care este nominalizat pentru decorul, de fapt, al unui spectacol - costumele fiind semnate de alt creator - în comparație cu unul care semnează și decorul, și costumele? Din start, lucrurile intră pe făgașe aberante. Ar mai fi de spus aici cîte ceva, dar o voi face numai după seara de 23 aprilie, cînd vom afla cine sînt cîștigătorii. Cum poți să analizezi, cu ce măsură
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
expresii, așa cum face mai degrabă un fotograf sau un pictor. Filmul de Acțiune/aventură/dramă - ca de obicei, categoriile nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea, blîndețea. În mod straniu, nu decorul carnavalesc pe alocuri, în care poți vedea împrumuturi din alte pelicule, nici colona sonoră, în care poți recunoaște zumzetul rostirii unor mantre în templele budiste, nu m-au proiectat "acolo", cît o singură privire din adîncul sufletului același cu adîncul
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
a grădinări seraiurile sultanului, să moară în România, probabil de febră tifoidă, înainte să apuce să plece. Asemenea întîmplări, unele dramatice, altele mai anecdotice, dar avînd, toate, ținută, sînt multe în cartea lui N. Vătămanu. O intarsie de suflet în decor care, cu timpul, s-a măcinat, din oameni morți și case dărîmate alegîndu-se un praf care se-așază în tipar. Case literare - bunăoară, a lui Jupîn Dumitrache, de la numărul 26, nu de la numărul 9, pasaje cărturărești-mondene, frecventate, ca-n Baudelaire
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
în jur, obiectele, peisajul, urbanistica și, mai ales, oamenii, constați că rezultatele acestei societăți de consum nepăsătoare sînt rezultatele unei dictaturi, unui adevărat fascism. ș...ț Nu mai este vorba, ca în epoca lui Mussolini, de o înregimentare superficială, de decor, ci despre o înregimentare reală care le-a furat și le-a schimbat sufletul. Ceea ce înseamnă, în definitiv, că această Ťcivilizație a consumuluiť este o civilizație dictatorială. Pe scurt, dacă noțiunea de fascism înseamnă samavolnicia puterii, Ťsocietatea de consumť a
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
dar și omul matur substituie figura gardianului interior" (p. 32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră ajutate să iasă în plină lumină a zilei, printr-o aromire a conștiinței diurne" (pp. 65-66). Această "explicație" are
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Și lucruri importante se creează mai puțin pentru suflet. Eu la fel ca voi sunt același: Nu am nimic bun, nu am nimic rău. Diferența între oameni o aduce iubirea de semeni Nu ignoranța și complexitatea lucrurilor în care trăim. Decor de fum Unde crezi că îți va fi gândul Când totul nu se va mai auzi? Neliniștea sufletului inapt Va fi călăuzind o negură lungă? E o lacrimă ce mulți o-mpart Iar zâmbetul păstrat nu-l lasă. O făclie
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Din pod se aude tot mai tare și nu știu ce să fac! Spirite macabre vin din întuneric; halucinante umbre? Frunze galbene ne-ating ca mâini reci de morți! Brr! Șuieră și cimitirul aflat pe-aici. Aproape! Și mi-i gol iarăși decorul în casa-mi prea umbrită. Am mai trecut prin asta, nu cred că se va sfârși! Simt în ochii-ți goi că nu realizezi cum este-acolo. Eu știu că zboară îngeri și diavoli spre noi, cu noi, în noi
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
rusă), dar și de alte poeme, tributare unor stări de moment: Nu urcați pe statui, Orice mișcare a mâinii, orice clipocit al buzelor, În Queens, Elena. Ceea ce descătușează însă resortul poeziei este o bruscă minunare, scalpel incizat în plin cotidian (decorul comun al unui oraș cu străzi, parcuri, case ori cârciumi), acționând precum cezura "transcendentală" din haiku-rile clasice, aceea urmată, invariabil, de plonjeul metafizic: "Acesta să fie locul/ Aceea să fi fost secunda apariției din senin a stolului/ de păsări argintii
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
această completă bulversare a valorilor, se constituie și ca o scurtă istorie a infamiei bazată pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
în Dilema veche d-nul Andrei Pippidi : "Există orașe unde pisicile sunt doamne și stăpâne. La Veneția și Roma sau la Atena. Ruinile antice sunt locuite de pisici, a căror vocație filozofică, de mult observată, se potrivește cu un asemenea decor nobil. Grase și autoritare, ca niște sultane, pisicile de la Washington. Nervoase și obraznice , pisicile de la Istanbul. Răsfățate și elegante, pisicile de la Paris. Acestea participă la viața locuitorilor umani,fără complexe de inferioritate". Ce se întâmplă în Bucureștiul de azi cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
pînă la urmă, al farsei lui Puccini, după libretul lui Giovacchino Forzano. Nu te mai miri că mobilele din casa mortului, bine ambalate, legate, împachetate, canapeaua se mișcă, înainte și înapoi, în latul scenei, pe aria "Adio Firenze"... că spațiul, decorurile, obiectele gîndite meticulos de Helmut Sturmer aduc o lume fantastică pe scenă. Nu doar a Florenței de demult, a umbrei lui Dante, ci aceea din fiecare familie, de oriunde și de oricînd, cu tensiuni, cu neînțelegeri, cu umbre și cu
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
coregraf și transpuse în alt limbaj, fără text, fără argument narativ. Ceea ce ni se înfățișează este un teatru al imaginilor, creat de corpuri în mișcare, un teatru foarte puternic fizic și în strânsă legătură cu elementele mobile asociate și cu decorul, prevăzut cu multiple și insolite deschideri, prin care corpurile pătrund sau ies întregi, sau sunt vizibile doar parțial. Imaginile care se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
În locul în care se află camera eye, stă și voyeurul care tinde să-și păstreze temporar anonimatul, dar care face selecția. Una dintre femei este oprită pe scena improvizată ironic într-un atelier aparent de pictură, sau dacă nu în decorul de pinacotecă. I se cere să se dezbrace, este cîntărită de acea privire camuflată și ședința se încheie după care masca femeii este scoasă și are loc o primă identificare cu personajul care străbate o piațetă, achiziționează o cameră, nu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu al unui trecut imemorial, flexibil în planul prezentului. Dacă în Europa ea joacă rolul unui simplu decor, adesea "un snobism al peisajului", așa încît "nu este o formă de manifestare a naturii, ci o formă de domesticire a naturii", în America, din contra, "iarba este travestiul degajat și naiv sub care natura pătrunde în orașe, este avangarda
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
fi decît cea a supraviețuirii: cum să facă să-și păstreze entuziasmul în situația în care, din aproape toate părțile, semnalele pe care le primește îi dau de înțeles că nimeni nu mai are nevoie de el. Parcă toate amănuntele decorului social vin să-i spună că zbaterea lui este inutilă. Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății e cvasi-nulă. Efortul lui e ca o cruciadă individuală dusă în numele zădărniciei sigure. Pe acest fundal
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
unde Lynch etalează tema sa favorită, monstruozitatea, cu o tentă fastbinderiană pe alocuri: vorace femmes fatales, dezaxați absorbiți în propriul univers infernal, învăluiți într-un glamour maladiv, într-o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
planului realității. Grace suportă consecințele actului său, așa cum soțul ei afirmă față de Devon, iar aventura ei ia aspecte coșmarești. Din păcate, în acest ultim film lynchian există și o mulțime de umpluturi precum grupul de țigănci-prostituate foarte elegante aduse pentru decor și care nu-și justifică altfel prezența, precum și imagini disparate dintr-o lume slavă, - cel puțin acesta este modelul - și prin urmare exotică. Pitorescul exotic conferă însă o substanțială notă de kitsch filmului, deși regizorul nu se joacă doar o dată cu
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
trecea pe ulița Izvorului"; în noaptea de vară, cînd Kera Duduca își aștepta iubitul, "se auzeau privighetorile cîntînd în dumbrava de liliac din jurul mănăstirii Antim"; la începutul iernii lui 1817, de Sfîntul Andrei, sufla vîntul aducînd troiene de zăpadă, iar decorul în care Tuzluc își serba onomastica era altul decît al petrecerilor de vară, "de la via Brîncoveanului din Dealul Spirii și grădina lui Bellu de lîngă Văcărești". Același Tuzluc își sfîrșește zilele bolnav în mahalaua Oțetarilor, după ce suferise un atac în timpul
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are parametrii unei rigori perfecte!... L-am pus de zeci de ori să-mi povestească despre decorul de la "Livada de vișini", de la "Revizorul", de la "Căsătoria", să-mi spună cum a fost diferența între scenă și platou, între "Reconstituirea" și "Revizorul", între filmul și teatrul lui Pintilie, cu alte cuvinte. La fiecare spectacol, dar la fiecare, scotea zeci
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Reconstituirea" și "Revizorul", între filmul și teatrul lui Pintilie, cu alte cuvinte. La fiecare spectacol, dar la fiecare, scotea zeci de variante, zeci de schițe pentru o scenă, mii de gînduri formulate pentru o situație, pentru o replică. Desene pentru decoruri care au revoluționat și au marcat definitiv teatrul românesc stăteau, ordonat legate, în mape și mape din biblioteca lui Paulică Bortnovschi. Un amestec de stîngăcie și precizie se plimba printre amintirile lui. Prin ceea ce ar fi vrut să arate și
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
profundă din pușcării și chilii. Aceasta a fost patria în care au trăit părinții noștri, cei mai mulți dintre ei au făcut sarmale, caltaboși, au petrecut, au băut, au chiuit, ce ne-am fi făcut fără România petrecăreață?" (p. 48). În acest decor mai mult decât realist, prozatorul brodează o destul de sofisticată ficțiune. Dacă în precedentul roman semnat Dan Stanca, Mut (2006), era prezentată cu lux de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul "fantasmatic" nu veți scăpa. Ajuns la mare cu Luminița și stând în gazdă la un țăran, Cezar contemplă decorul domestic. Iată rezultatele contemplației: "Dacă deschideai ușa, simțeai aromele îmbietoare de la cocina de porci din apropiere. Pe servanta de la capul patului erau mai multe bibelouri, așezate cu grijă pe mileuri, să nu zgârie mobila, iar de deasupra, de pe perete, ne
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]