2,754 matches
-
cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vor încurca în păr, îmi vor alerga peste brațe, vor încerca să-mi intre în nări și în gură, cu picioarele lor păroase, cu căngile lor curbe, cu burțile moi. Mă vor înfășură toată în firele lor alburii și, pe dedesubt, cu zecile de mii, vor începe marele ospăț. Ca să gonesc imaginea asta, strângeam din ochi cât puteam și făceam cu mîinle gesturi de alungare. Dar tot mi se părea că simt pe burtă, pe piept, peste față, goana lor oribilă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
d-a ajuns el până-n anturaju reginei și se trăgea de șirete cu Brătienii... Trei ani a stat omu ei la Zamfirescu, n-are el școală multă, da are scris frumos, și-acu să vezi ce iscălitură își trage și, dedesubt, uite-așa face o buclă... La urmă, cu ce strânsese de la Zamfirescu, cu ce i-a dat ei tăticu dotă, a deschis prăvălie. Când i-a numărat banii la dotă, tăticu, ce să vezi, s-a încurcat ; el, care să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbați. — Vica, asta să știi de la mine, i-a zis, că femeia muncită nu-i bună nevastă... Merge încovoiată, de parc-ar avea un gheb în spate, cu paltonul albastru, decolorat, pocnind de toate câte și le-a pus pe dedesubt și cu țoașca în mână. Merge cu capul în jos, nu se uită nici în dreapta, nici în stânga, poate-s cinșpe ani de când n-a mai ajuns în centru, și nici n-ar avea la ce. Ai aici tot ce-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o amărască, știe ea ce trebuie să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna ei basca. Și i-a vârât și două strate de vatelină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocmai în clipa asta ? Madam Ioaniu Și-a întins pe trepte ziarul pe care-l are la ea și a pus peste el pungile goale de plastic. Și ea s-a așezat deasupra. N-are cum s-o tragă de dedesubt, cât o fi de rece piatra la vremea asta, n-are cum s-o tragă. Da simte că nu mai poate dacă nu stă oleacă jos, o doare și picioarele, o înjunghie și-i vine și-un leșin de la lingurea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măruntele, plus portofelu. Parcă vede negru-naintea ochilor, întinde mâna și se sprijină de zid, să nu-i pleznească în cap ceva, Doamne sfinte ! Tot nu-i vine să creadă, tot înconjoară treptele goale, tot se-apleacă și pipăie pe dedesubt cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De ce însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întoarce neliniștită capul spre aceeași măsuță care se clatină, cu sfeșnicul aprins. Prompt însă, domnul Ialomițeanu a și ajuns, din câțiva pași mari, la locul incidentului ; mai întâi suflă în lumânare, apoi se apleacă să o descopere pe făptașa ghemuită dedesubt, în întuneric. — La ora aceasta copiii cuminți se culcă... Vine moș Ene pe la gene, nu ? o întreabă calin. Moș Ene pe la gene, repetă, aplecându-se și mai mult, pentru că, pe măsură ce se apropie, ea se tot retrage dedesubt. Moș Ene pe la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe făptașa ghemuită dedesubt, în întuneric. — La ora aceasta copiii cuminți se culcă... Vine moș Ene pe la gene, nu ? o întreabă calin. Moș Ene pe la gene, repetă, aplecându-se și mai mult, pentru că, pe măsură ce se apropie, ea se tot retrage dedesubt. Moș Ene pe la gene... Faptul că este auzit în tot salonul cum vorbește cu un copil, întreprindere pentru care, se știe, îți trebuie un talent special, îi sugrumă glasul subțiratic. — Attendez-moi un tout petit moment, je viens vous porter secours
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și n-aș fi ținut-o ! Și când ți-era lumea mai dragă, numa ce te pomeneai cu ea ! Numa ce-o vedeam c-apare, într-un cămeșoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut? — Nu. — Cine-i fata aia? — Anthea Eastcote. — Nici ea nu ți-a răspuns la zâmbet. I-ai zâmbit. — Nu m-a văzut. — Ba te-a văzut. Ți-a tăiat-o scurt. — O, n-are importanță. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel de podeț sau galerie îngrădită de bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu picături de apă. Simțea temperatura ridicată care, pe măsură ce cobora, devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau mai distinct. Și platforma pe care se oprise se legăna. Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se retrase, urcând câteva trepte. Atmosfera, aproape prea fierbinte pentru a fi respirată, îi apăsa plămânii. Apoi, reușind să vadă o lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la o platformă mai mare și mai substanțială. Privi dedesubt: alte împletituri de țevi, stratificate la diverse niveluri, amestecate, acum, cu monstruoase conducte orizontale și o altă frântură de beton ud. Zgomotul duduitor părea să-i fi pătruns în trup, făcându-l să tremure de un soi de spaimă extatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stâlpi. Podeaua de beton se închidea etanș în jurul lor. Țevile degajau o căldură insuportabilă, și Tom se feri să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la stânci, ca să vadă apa înălțându-se și licărind în întuneric. Alergă într-o direcție până la un zid de beton, apoi se întoarse în cealaltă direcție până se izbi de alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jos, nici o ușă fermecată, nici o făgăduială de noi mistere; iar în spate, un șir de țevi se înălțau ca o orgă gigantică, fără nici un spațiu între ele, nici măcar atât cât să vâri un băț de chibrit. Nu mai exista nici un dedesubt. Ajunsese în fundul hăului. Lui Tom îi trebui câtva timp până să se asigure cu certitudine de acest lucru. Aburul și fierbințeala îl năuceau, așa încât îi venea greu să vadă și să înțeleagă în ce spațiu se găsește, ce dimensiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aducerea unui cuptor rudimentar, de fier, vechi, ruginit și probabil foarte greu. Cu ce să-l asemuiesc? Să zicem cu un dulap masiv, lătăreț, înalt cam de un stat de om (sau poate de un stat de copil?); un focar dedesubt, care se racorda la gura de gaz, o gură de alimentare, deasupra, asemănătoare pâlniei unei uriașe mașini de tocat, iar între cele două un cilindru rotitor, culcat, unde se fabrica, la căldura focului, asfaltul. Unul din capete se termina cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Marilena și pe Melisa goale! Sfinte Sisoe! Nu mai văzuse niciodată o femeie în carne și oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea clară a sânului tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate și descriind deasupra o linie ușor întinsă, ușor arcuită, la fel de minunată. Toată splendoarea feminină. Și ce să mai spunem de superbul triunghi negru din josul pântecelui, pe care Dănilă îl știa tot din poze. Miracol pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult valsurile și mai ales Dunărea albastră un joc al imaginației în minutele de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-o grecii de la Ilie Sturza. ― Nu-i pentru prima oară când se vorbește de crâșme care aparțineau mănăstirilor. Ce are deosebit aceasta? ― Apoi, călugării greci “și-au făcut... deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. ― Da! asta zic și eu minune, părinte! Dedesubt se chefuia în lege și deasupra, în trapeză, sfințiile lor călugării, cu fețe smerite așteptau, strachina cu mâncare de post și pâine de secară! ― Nu-i pentru prima oară când mă surprinzi, fiule. Cu ce te-am surprins, sfințite? ― Cu viziunea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cele cinci progenituri ale Societății de Asigurări unde lucra nevastăsa. Insul își vedea liniștit de slujbă, de plimbatul câinelui, de gunoi și aprovizionare când, subit, avu prima criză instigatoare. Oprit în fața ușii blocului îl luă de guler pe vecinul de dedesubt întrebându-l de unde are miliardul pe care l-a pierdut la Safi și celelalte sute de milioane din care și-a luat mașina și mobila aia nenorocită de lemn de păr african și de ce e încă în libertate și nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]