1,254 matches
-
altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria e arta cu cele mai multe dedesubturi, zicea. Implică lecții particulare de dicție, actorie, canto, autocontrol, completate de activități sportive mai dure, cum ar fi crosul, abdomenele pe stomacul gol, tracțiunile la tocul ușii, dar și multe restricții legate de dușurile reci ca gheața, alimentație, somn sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șaptea cale se numește „Iepurele care-și linge blana”. Bărbatul stă întins pe spate, cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu capul spre picioarele lui și puțin aplecată în față. Bărbatul îi introduce Tulpina de Jad de dedesubt și o împinge în Coardele Lăutei ei. Femeia este extaziată și esența ei vitală curge în interior, asemenea unui pârâu. În această poziție, femeia se aseamănă cu un iepure care-și linge blana. A opta cale se numește „Peștele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-și linge blana. A opta cale se numește „Peștele cu solzii uniți”. Bărbatul stă întins pe spate cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu fața îndreptată spre fața lui. El îi introduce calm Tulpina de Jad de dedesubt, dar intră numai puțin, oprindu-se pentru a o mișca în jur, asemenea unui copil care suge la sânul mamei, până când femeia, excitată, și-o introduce brusc în totalitate. Femeia trebuie să se miște, încercând să-și obțină plăcerea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție tabloul, ani În șir, se păru că deslușește În distanța ce o separa de părinți nu doar respect sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încât să i se dea, ușor, la o parte halatul. Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsându-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acoperit, oprirea în templu fiindu-i un ghimpe în talpa grăbită. Firește că nimeni nu văzu la el altceva decât liniștita lui cucernicie, aprinsă doar de dorința de a le cere zeilor îndurare. Nimeni, afară de cei cinci nu putea bănui dedesubturile rugăciunii. Când Marele Preot ieși din arcada porții palatului regesc, mulțimile de pe ulițe se clătinară pe rând ca lanul aplecat de valul vântului și căzură la pământ neîndrăznind să privească nici cerul, nici temeliile zidurilor în clipa aceasta rară. ... Spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în dreptul lui, dar trebuie să zburăm spre miazănoapte. - Mult? întrebă cârmaciul. - Cu iuțeala voastră nu mai știu în cât timp... Cred că e mai bine să zburăm jos, ca să pot vedea. Luntrea porni lin și coti. Carapacea acoperișului înveli iarăși dedesubtul ei străveziu. Luntrea cobora, și deodată Auta strigă: - Acolo! și arătă cu mâna jos, spre fereastra din podea. Văzuseră fumul însă și străinii. Zburară deasupra unui umăr de munte, căutând loc să se așeze. Când le vorbise de Muntele de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a Îmbunătățit enorm. Înțeleg de ce te-ai cufundat așa În lumea teatrului, Henry. Trebuie să fie o senzație amețitoare să știi că toate astea ți se datorează. Și făcu un gest cu mâna Înmănușată, Îmbrățișând mulțimea scânteietoare și gureșă de dedesubtul candelabrului din foaier, care mânca Înghețate, fuma țiarete și Își făcea vânt cu programele de sală. — Nu la fel de amețitoare ca o repetiție dimineața, Într-un teatru Întunecat și friguros din Sheffield sau Portsmouth, te asigur. Vorbise cu buzele apropiate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum? îl interogă grăsanul și se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un ac. Deuteronomul 18:10-12, Leviticul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo, iar sania a țâșnit Înainte. Câteva secunde mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că-mi amintesc ziua aceea atât de bine pentru că atunci mi-a salvat viața. Acum cred că e din cauză că atunci a fost singura dată În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată când m-a protejat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu era asortat cu chiloții sau poate că a fugit la vederea abdomenului Reddy, care după două sarcini și o cezariană de urgență arată ca una dintre budincile de orez ale bunicii: pielea de deasupra zbârcită peste fleoșcăiala granulată de dedesubt. Una dintre problemele care apar când ești inconștientă În prezența unui potențial amant este imposibilitatea de a-ți trage buricul până se lipește de spinare, după cum te-a sfătuit antrenorul personal. Gândul la Jack dezbrăcându-mă Îmi dă senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la sex -, dormeam În mijlocul patului, față-n față, suficient de aproape pentru a simți respirația nocturnă și caldă a celuilalt. Sânii mei proptiți de pieptul lui, iar picioarele, nici acum nu-mi dau seama cum reușeam, Îmi dispăreau deasupra și dedesubtul alor lui precum coada unei sirene. Când mă gândesc la noi doi atunci, În pat, mă gândesc la forma unui căluț de mare. În timp, am Început să dormim cu fața spre exterior. Separarea noastră a Început probabil odată cu cumpărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din celălalt colț al bucătăriei. Îi perie părul lui Emily și se uită la mine. Mi-aș dori să știu ce gândește. Mi-a spus cândva că ea nu-și va angaja dădacă dacă va avea copii. Știe prea multe dedesubturi, fete care le lingușesc pe mame și cum ies mamele pe ușă, Începe dezmățul. Emily țipă când peria i se Încurcă În păr. Hai, nu țipa, o ceartă Paula, prințeselor trebuie să le fie periat părul de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și transformase În certitudine rămînerea mea În Estrella de Mar. M-am Îmbrăcat și m-am Întors pe balcon, unde am rămas ascultînd zgomotele celor care plonjau În piscina de dedesubt și ale mașinii de tenis care le tot servea ași tenismanilor amatori. Un vag iz de la gelul de baie Încă mai atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă. 9 Infernul Un praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vâscos precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată nimic și, cu toate astea, taică-său rulase covorul și îl vânduse. Până seara, bătrânul i-a dăruit un covor cu fir de argint și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un țipar, ca un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse doar ochii și își văzu armăsarul plecând pe unde veniseră. O eliberare profundă și mai mare decât a roibului care se întorcea îl cuprinse de peste tot. Simțea cum se lasă în pământul de dedesubt și poate vreo coastă îi era ruptă, dar nu mai conta, regăsi o nevinovăție în el egală cu copilăria și moartea. Zâmbi singur spre nori și spre soarele de aprilie. Un vânt îndulcit îi trecu pe deasupra, dar nu se mișcă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe dedesubt. Ținea nevastă și casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]