1,978 matches
-
și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram când gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gândisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitându-mă la trupul ăla bătrân, mic și firav am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
necesită creșterea efortului fizic (de exemplu: utilizarea greutăților, halterelor etc.). Astfel are loc perfecționarea tehnicii concomitent cu dezvoltarea capacităților fizice. În timpul folosirii metodei acționării În paralel este necesar a se atrage atenția la tehnica acțiunii motorii pentru a nu se deforma și a nu se Încălca structura lor integrală. Metode de dezvoltare (educare) a calităților fizice. Această categorie de metode presupune diferite combinații ale efortului și ale pauzelor și sunt orientate asupra creșterii capacității de adaptare a organismului. Printre acestea se
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
au pierdut În cursa supra viețuirii prin copiere. În cadrul acestui proces uriaș au lucrat, cum era de aștep tat, oameni diferiți din punctul de vedere al doctri nei, al capacităților intelec tuale, al atenției, astfel Încît tex tele au fost deformate În felurite moduri. S-a ajuns la Împărțirea sulurilor de papirus În unități mai mici, pentru a fi mai ușor copiate: de aici au apărut erori și În divizarea și succesiunea cărților. HÎrtia Mult mai tîrziu, hîrtia a Înlocuit pergamentul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Întinde din seco lul al XII-lea pînă În secolul al XIV-lea, admitea un mare număr de ligaturi și de abrevieri de orice tip. A fost o epocă de decadență pentru cultura clasică și codicele gotice au fost adeseori deformate prin inter polări. Umaniștii au privit cu dezgust acea scriere a „barbarilor“, iar scrie rea umanistică ce i-a urmat se poate defini ca minuscula carolingiană repusă În uz În secolul al XV-lea. Aceasta are Încă și mai puține
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
un fals drept ori ginal, printr-o interferență conștientă, dar nu admisă În mod deschis, cu tradiția. Alterările de tipul acesta sînt deosebit de primejdioase, pentru că este adesea foarte greu să se demonstreze că un text bazat pe ele a fost deformat. Cum multe dau impresia unui material superfluu, tendința generală este de anulare a lor; numai că există fără Îndoială material superfluu (sau al cărui caracter indispensabil nu poate fi demonstrat) În orice original. În felul acesta, ia naștere o problemă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
reducționistă în sens pozitiv, care exclude prezența răului din structura profundă a lumii, lăsînd loc de deplină pulsație binelui; potrivit acestei opțiuni, răul (minciuna) doar se manifestă în lume, fără a-i putea modifica structura latentă, profundă, dar putînd să deformeze pînă la desfigurare chipul lumii; căci, "răul se propagă în lume prin enclosures, "înfundături", îngrădiri înșelătoare, care promit pace și inteligibilitate, cînd de fapt ele aduc falsificări și izolare, excludere și eșec"; nu trebuie în același timp, să uităm că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le dezvoltă în cartea sa Structura minciunii iau în seamă trei categorii majore de minciuni [1996:16-17]: a) minciuni din sfera concepțiilor (argumentelor, modalităților de abordare a adversarului), care corespund unor acțiuni precum a infirma, a mistifica, a modela, a deforma; b) minciuni din sfera informației, care angajează acțiuni precum: a dezinforma, a mistifica, a prelucra, a deforma etc.; c) minciuni din domeniul creerii realității, introduse prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a) minciuni din sfera concepțiilor (argumentelor, modalităților de abordare a adversarului), care corespund unor acțiuni precum a infirma, a mistifica, a modela, a deforma; b) minciuni din sfera informației, care angajează acțiuni precum: a dezinforma, a mistifica, a prelucra, a deforma etc.; c) minciuni din domeniul creerii realității, introduse prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia dintre aceste tipuri de minciuni i se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
modela, a deforma; b) minciuni din sfera informației, care angajează acțiuni precum: a dezinforma, a mistifica, a prelucra, a deforma etc.; c) minciuni din domeniul creerii realității, introduse prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia dintre aceste tipuri de minciuni i se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate se manifestă într-un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebuie să uităm, bunăoară, că este mult mai ușor de mințit noaptea, cînd "toate pisicile sînt (par) negre". Evidențierea acestor majore orizonturi temporale permite constatarea faptului că există perioade faste și nefaste, adecvate și neadecvate pentru tendințele omului de a deforma adevărul și realitatea, că aceste tendințe se manifestă conform unei ritmicități temporale relativ stabile. Altfel spus, există un "timp (potrivit) al minciunii", care punctează "timpul omului" însuși. Căci, și în acest context se poate spune că ontogeneza repetă filogeneza, respectiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne spune nimic despre referențial, așa cum relația p q este goală de conținut, dar nu și de sens), a bruiajelor și a zgomotelor prin care receptarea postului de radio Europa Liberă era blocată sau a virusării programului unui computer care deformează informația solicitată etc.; minciuni "natural-artificiale" (mixte), rezultate în urma interferării a două sau mai multe mijloace de comunicare de tipuri diferite; spre exemplu, un mesaj verbal (sonor) poate fi transmis pe cale telefonică, unul scris prin scrisoare poștală, E-Mail sau fax, un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a elimina" pentru "a ucide și a distruge" sau "cătun nou înființat" pentru "tabără de refugiați". Asemenea termeni ne anesteziază mai ușor decît simpla folosire a metaforelor tradiționale. Wat (1988:174) descrie acest proces ca o "vastă încercare de a deforma limbajul" și spune că este "opresivă în mod profund și subtil". În capitolul 3 ne-am referit la utilizarea "vocabularelor neutre" de către birocrații civili; același proces a fost un element-cheie în sistemul opresiv schițat de Orwell (1984) în romanul său
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
criticii săi nu l-au mai crezut nici cînd a fost sincer. Rousseau a adoptat un punct de vedere oarecum diferit asupra relației dintre ficțiune și nesinceritate. El pare să fi fost convins că descrierile de personaje imaginare care ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui Montesquieu, publicat anonim, Templul lui Gnidus, o lucrare pe care Rousseau o dezaprobă, din cauza
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul haikuului una motivată doar de funcționalitatea textului În economia poemului? Nu cumva modul de exprimare folosit de el se suprapune peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al aceleia scrise asupra căreia sîntem dăscăliți și oarecum deformați din vreme la școală)? Sau, nu putem descoperi În limbajul colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Însă poemul În spațiul simbolic. Un alt resort responsabil de decolarea În spațiul simbolic este alterarea semnificativă a textului. Substituirea unui singur cuvînt cu unul care tulbură echilibrul imitativ al imaginii este suficientă pentru a lansa poemul În spațiul simbolic. Deformat și rupt din contextul „real”, al obiectului, faptului, scenei, acest cuvînt devine semnificant simbolic, semn material care poate semnifica o entitate imaterială: rațională, emoțională, spirituală (cel mai adesea o Împletire subtilă a celor trei). Iată cîteva exemple: Casa-n ruină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
artistice, plastice, expresive. Mijloacele artistice nu mai doresc să reprezinte obiectul, ci se ambiționează să prezinte o viziune a lui. Fidelitatea, ca exigență a reproducerii, este abandonată pentru a Încorpora obiectului o perspectivă și o concepție umană, obiectul este astfel deformat și devine doar un pretext pentru a prezenta intenții umane. Condiția subiectivă involuntară a reprezentărilor senzoriale devine În acest caz subiectivitate premeditată, iar imaginea realizată astfel ține mai mult de imaginație În sensul de fantezie. Obiectul reflectat suferă efectele de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la reproducerea artistică. O Încercare de a spune mai exact ce reținem În termenul imagine reală ar fi deci: un cadru decupat din realitate și oferit (direct, nemediat de vreo intervenție a imaginației autorului) receptării prin simțuri fără a-l deforma prin intruziuni umane. Haiku-ul ne aduce În față realul dar sub forma unei singure secvențe detașată de restul lumii. Este ceea ce numim momentul haiku, clipa oprită, realul secționat. Talentul autorului este acela de a nu-l altera prin intervenții
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
picioare) unde un melc se deplasează cu lentoarea-i caracteristică - netulburat. Sau poate, textul nu ne spune, melcul se află de multă vreme acolo, fixat pe zid (el sau doar cochilia În care a trăit). În felul acesta, fără să deformeze cu nimic autenticitatea lor, textul evocă imaginile existente aevea și ni le aduce În fața ochilor. Putem discerne deja două centre de interes. Primul este un anume univers tematic care circumscrie ambele imagini - casa. Al doilea este cuvîntul netulburat. Plecînd de la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Mergeți într-o cameră întunecată, stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el. Pe perete, va fi proiectat un cerc luminos frumos, pefect rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nord - punctul de la infinit (Figura 37). De îndată ce Riemann a constatat că planul complex (cu un punct la infinit) era același lucru cu sfera, matematicienii au putut judeca înmulțirea, împărțirea și alte operații mai dificile analizând modul în care sfera se deforma și se rotea. De exemplu, înmulțirea cu numărul i era echivalentă cu rotirea globului cu 90 de grade în jurul axei verticale, în sensul acelor de ceasornic. Dacă luăm un număr x și îl înlocuim cu (x - 1)/(x + 1), această
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spațiu-timp. Este un concept greu de înțeles, însă calea cea mai ușoară de a-l aborda este prin analogie: spațiul și timpul sunt ca o foaie uriașă de cauciuc. Planetele, stelele și toate celelalte corpuri sunt așezate pe această foaie, deformând-o ușor. Respectiva deformare - curbura provocată de corpurile așezate pe foaie - reprezintă gravitația. Cu cât corpul este mai masiv, cu atât mai mult se deformează foaia, și cu atât mai mare este adâncitura din jurul lui. Atracția gravitațională seamănă cu tendința
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
foaie uriașă de cauciuc. Planetele, stelele și toate celelalte corpuri sunt așezate pe această foaie, deformând-o ușor. Respectiva deformare - curbura provocată de corpurile așezate pe foaie - reprezintă gravitația. Cu cât corpul este mai masiv, cu atât mai mult se deformează foaia, și cu atât mai mare este adâncitura din jurul lui. Atracția gravitațională seamănă cu tendința corpurilor de a se rostogoli în adâncitură. Curbura foii de cauciuc nu este numai o curbură a spațiului, ci și a timpului. Așa cum spațiul se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
foaia, și cu atât mai mare este adâncitura din jurul lui. Atracția gravitațională seamănă cu tendința corpurilor de a se rostogoli în adâncitură. Curbura foii de cauciuc nu este numai o curbură a spațiului, ci și a timpului. Așa cum spațiul se deformează în apropierea unui corp masiv, la fel se întâmplă și cu timpul. Scurgerea lui este încetinită tot mai mult, pe măsură ce curbura devine tot mai mare. Același lucru se întâmplă și cu masa. Pe măsură ce pătrunzi în regiuni de spațiu tot mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]