2,053 matches
-
pauză ca să râd nițel pe seama lui. Scurta întâlnire cu frații lui de la Cloisters se sfârșise. Din acel moment nu mai aveam să mă ocup de curățenie. Probabil niciodată. Am deschis larg ușa frigiderului și m-am uitat la toate chestiile delicioase dinăuntru. Puteam să mănânc orice voiam. Orice. Bine, cu excepția cremelor de ciocolată ale lui Helen. Alea pe care lipise un desen cu două degete. Am deschis cutiile din bucătărie căutând, căutând, căutând... După care m-am simțit foarte, foarte deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ne-am salutat plini de efuziune, nu ne-am îmbrățișat și nici nu ne-am sărutat. Curtenitor, Luke m-a întrebat: —Cum îți merge, Rachel? Apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea, oferindu-mi, pentru două secunde, imaginea delicioasă a zonei genitale îmbrăcate în piele, care, însă, a dispărut imediat sub masă. Nu înțelegeam cum de putusem să cred că înfățișarea lui Luke era ridicolă. Era un bărbat splendid. Am bolborosit: —Bună, Luke. Sau o chestie la fel de stupidă. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Joey furase extinctorul de la serviciu?“ „N-a picat la fix?“ „Uitasem de chestia asta.“ „Și eu mi-am amintit abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri. Când ne-am săturat de atâtea amintiri, mi-am scos pe tapet cele mai recente realizări. Ca un copil care se laudă cu cadourile pe care le-a primit de ziua lui. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Faptul că opera lui era apreciată de alți oameni îmi umplea inima de bucurie. Pot să vă spun care sunt specialitățile acestei seri? ne-a întrebat chelnerul. Apoi ne-a recitat întreaga listă. Fiecare fel de mâncare suna și mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă amândoi am fi fost aruncați pe o insulă pustie vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea a așezat tava de argint între mine și domnul Cox, care a înfulecat fericit vreo câteva mini-tarte cu crab. Sunt delicioase, am spus eu luând o a doua tartă. Domnul Cox a clătinat din cap. — Încearcă și pateurile cu somon, mi-a sugerat el, plin de solicitudine. — Cum reușești să-ți menții silueta, draga mea? m-a întrebat Lucille, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios de frumos în costumul lui ușor mototolit, după o zi lungă la birou. M-am ridicat în capul oaselor, în pat, așezând manuscrisul pe care-l citeam, pe noptieră. Randall a scos de la spate o pungă de cadouri cu sigla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ar fi părut rău. Presupun că suntem chit, de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui să pregătim o cantitate dublă de sandwich-uri cu asparagus, prosciutto și brânză fondue! — Cum? Ce-i aia? am zis eu, înșfăcând ceva delicios de pe masă și băgând în gură. De când aterizasem, mă îndopasem tot timpul- stomacul meu era destul de relaxat ca să se bucure, din nou, de mâncare. Ceea ce-ai mâncat tu acum? mi-a răspuns Suzanne, trecându-mi o șuviță după ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mea! * * * Cina a fost un alt festin luxuriant al simțurilor - saloanele rococo, surprinzător de intime, erau drapate cu organza metalică, ceasul uriaș de pe perete fusese oprit, simbolic, iar masa noastră dădea către o grădină splendidă. Iar mâncarea era indescriptibil de delicioasă - eu am comandat bisque de homar și pui Bresse cu trufe albe, iar Randall, până și el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una cu lenine? Iute replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu ridica vreo problemă pentru directorul de la Dunkel Frères. Producția lui Smith era uriașă și, o dată la două luni, lăzile cu pânze și desene soseau la galeria din Chicago, pentru a fi vândute pe sume tot mai mari și mai delicioase. Era aranjamentul ideal și fără îndoială ar fi putut continua mai multe decenii, dacă Smith nu și-ar fi făcut plinul cu tequila cu trei seri înainte de a împlini 40 de ani și nu s-ar fi aruncat de pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zahăr, zahăr. Sub nici o formă nu mă duc iar la clasa întâi. În cele din urmă scot cinci euro din poșetă și le cumpăr eu, doar ca să mă scutesc de deranjul de a merge din nou acolo. Mai rămăseseră deserturi delicioase la clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hotărându-mă pe care să o aleg până mor. Ne așezăm și ne uităm pe meniu. Sunt atâtea opțiuni încât e aproape imposibil să te decizi. Hotărâtă să fiu cuminte, optez pentru o salată. De data asta pun un sos delicios, plin de calorii peste ea. Nu-mi pasă. Mi s-au dat papucii. Adam nu a sunat și merit un răsfăț. Comandăm o sticlă de vin și Debbie e rugată să arate un act de identitate, spre dezamăgirea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
griji totuși, chelnerul arată ca o vedetă de cinema, așa că o să-l iert, doar de data asta. După cină, blugii stau să plesnească pe mine, și totuși comand o prăjitură cu brânză, ciocolată și zmeură. E așa de păcătos de delicioasă și mare încât mănânc doar puțin și cer ca restul să fie pus la pachet. O s-o mănânc mai târziu, îi spun chelnerului. Nici nu clipește. Oamenii fac astfel de chestii tot timpul în State. Nu m-ar deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirând toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc un licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sângele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zâmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. Sunt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură când mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cât e de bun... E tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sunt o megavacă aiurită. — Emma, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decât să bei un pahar rece de... Ia stai așa. Deschid repede ochii. Pimm’s. Shit. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din Hanovra, căreia a trebuit acum vreo câțiva ani să-i servesc de ghid prin București. Am încheiat târziu seara de preumblare în Parcul Tineretului, cu un cornet de floricele amare de sărătură. Was ist das? întreabă ea, strâmbându-se delicios. Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că mă duceam să „mă fac cui“, când eu de fapt mă duceam să schimb o vorbă în agora, să cunosc figuri noi, care nu se știe dacă și când își vor găsi locul printre notele mele, și în timpul ăsta delicios, o oră sau mai mult, chiar nu beam decât strictul necesar ca să mă facă volubil. (Elise Lewine, pe care după îndelungi căutări am descoperit-o ca regizor, pare o actriță-copil cu fustiță scurtă, într-o poză alb-negru prost retușată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care l‑am văzut în viața mea. O, Doamne. Dar nu am nevoie de o pereche de pantofi de culoarea clementinei, nu‑i așa? Nu îmi trebuie. Haide, Becky. Spune. Nu. — De fapt... înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, deși asta chiar nu contează absolut deloc, m‑am ales și cu niște chestii foarte drăguțe în schimb. O groază de miere și de uleiuri esențiale de levănțică, niște ceai de levănțică, care sunt sigură că trebuie să fie delicios, plus o pernă cu levănțică, care ajută la somn. E incredibil, dar până acum nu prea m‑a interesat deloc levănțica. Credeam că e o plantă din grădina omului. Dar călugărița aia tânără de lângă masă avea dreptate - are atâtea proprietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]