1,243 matches
-
domnule președinte”. „Trăiască Regele” Alexandru Tăcu așteaptă astăzi un răspuns de la președintele României. Mai așteaptă un răspuns de la cei care studiază dosarele securității. Și mai așteaptă o mulțime de răspunsuri. Până când acestea vor veni, dacă vor veni, Alexandru Tăcu Își deapănă amintirile. Iar totul a Început acum mai bine de 50 de ani. 11 iunie 1948. Colegiul „Roșca Codreanu” din Bârlad. Sute de elevi sunt adunați În curtea școlii. Ofițerul responsabil cu propagandă dă tonul pentru Internațională, Insă șapte elevi Încep
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sugerează că este guvernatorul unui copil, Emile, prezentând în cuprinsul acestei lucrări regulile privind creșterea și educarea acestuia. Opera este un adevărat tratat de pedagogie, dar, în același timp, și o lucrare de memorialistică, deoarece în numeroase paragrafe filosoful își deapănă propria biografie, punând-o în ,,gura” unor personaje. În cartea I, Rousseau se preocupă de prezentarea primilor trei ani din viața personajului principal, respectiv până la dobândirea vorbirii și expunerea principilor pedagogice de creștere a acestuia, în special prin educația fizică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
nimic. Așa că îmi mănânc de sub unghii, execut copy/paste și vă prezint finalul sub formă de peseu dintr-un text pe care l-am scris pentru antologia lui Gheo și Dan Lungu, în care ne adunăm vreo 15 doamne ca să depănăm amintiri din comunism. Înțeleg că volumul va apărea destul de repede la Polirom și că va avea un titlu zglobiu. Iată finalul de la Sarsanela: „PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
seară,tot de aici mă iei. ...Iată-mă-s din nou instalat comod pe pernele trăsurii lui Mișa. Nici nu-i nevoie să-i spun unde mergem, pentru că el a reținut propunerea mea din seara trecută și acum Ducipalul lui deapănă drumul spre ulița junimiștilor, cum am aflat de la Mișa că se cheamă Păcurarii. Chiar în capul străzii, pe stânga, ne întâmpină masiva și inexpresiva clădire a „Criminalului” (fosta pușcărieă. Peste drum este intrarea spre biserica Prapa Doamnă, care pleacă din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sau chiar Octavian Goga și, ciudat, Vasile Militaru. Discutam politică, ne exprimam opinii neortodoxe pentru perioada respectivă, ne distram amintindu-ne de cântece și cuplete antibolșevice de ale renumitului Constantin Tănase: "de la Nistru până la Don, davai ceas, davai palton". Ne depănam unele amintiri, din povestirile străbunicului ori evocam așa zisele superstiții privind "jocul comorilor", într-o noapte anume a anului, poate în "noaptea de Sumedru" sau treceam la subiecte serioase, unde speculațiile noastre toponimice se întâlneau cu folclorul istoric al zonei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sărbătorilor de iarnă; 3.rămânerea în acest loc până la noi ordine. Mor de plictiseală. Dorm destul de des și destul de mult pentru a scăpa de ea. Plecarea acasă m-ar scoate pentru câteva săptămâni (două la număr), din mediu acesta teribil! Depăn amintiri, împreună cu Marian Plop din comuna Izlaz, colegul meu de salon. Plop îmi povestește întâmplări din viața sa unele triste, altele vesele. Dar tot ce spune, spune cu zâmbetul pe buze și cu umor autoironic. * * * Relațiile dintre cadrele medicale dintre
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nu am absolvit aceeași facultate, mă simt ca făcând parte din grupul lor”, ne-a spus doamna Steliana Toma, soția prof. M. Toma, absolventă a Facultății de Hidrotehnică. Amfiteatrul a răsunat de râsetele care însoțeau discuțiile foștilor studenți, ce au depănat amintiri, s-au uitat la fotografii făcute în multele momente când au fost împreună, au ținut „discursuri” și au mulțumit încă o dată profesorilor ce i-au format, unii dintre ei fiind prezenți. „Mi-au fost foarte dragi acești copii, întotdeauna
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
parte a profesorilor mei. Și la bine, dar și la greu. La împlinirea vârstei de 50 de ani, de 60 de ani și de 70 de ani am fost împreună la întâlniri de suflet, unde ne-am simțit bine, am depănat amintiri, ne-am bucurat. La fiecare dintre aceste pietre de hotar din viața mea, am primit în dar câte o poezie. Cu acordul autorilor, voi adăuga acestor versuri în volum, cu dorința de a argumenta încă o dată ceea ce s-a
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ani s-a căsătorit și s-a stabilit în comuna Dornești, unde și-au făcut o gospodărie demnă de invidiat. Ne-am întâlnit tot mai rar, eu continuându-mi obligațiile școlare. Mă bucur mult ori de câte ori ne vedem, ne îmbrățișăm și depănăm amintiri din copilărie, din Costișa noastră de altă dată. Pasiunea pentru albinărit Printre multiple pasiuni ale tatei, albinele ocupau un loc deosebit. În grădina de flori din fața casei a așezat peste zece stupi sistematici și avea mereu în atenție comportarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ocupat de cele trebuitoare. Au făcut o baie caldă, le-am dat schimburi de-ale noastre și le-am instalat separat, în bucătăria de vară, din curte (pentru a avea intimitate). Am servit cina împreună și-au început a-și depăna necazurile, nu puține la număr. Tata le-a asigurat că, la noi nu vor duce lipsă de nimic și nimeni nu le va mai amenința. Pe Eufrosina, tata a înscris-o la liceu la Rădăuți, locuind în gazdă, la o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță și în grajd de umplut ieslele cu fân amestecat cu paie, de tăiat sfeclă și bostani pentru scroafa cu purcei, de căutat ouăle în cuiburi... mă rog, așa e la gospodărie! Nu e toată ziua sărbătoare. Într-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu care a păstrat mereu legătura, despre cei apropiați care, fiindu-le sortit destinul, plecau pe drumul veșniciei... Cartea "Doruri mici în noaptea mare", 2006, este plachetă de versuri, o bună pricină pentru a o determina pe autoare să-și depene imaginile păstrate cu atâta sfințenie din copilărie. "Amintiri de prin Costișa", 2007, evocă oameni și locuri de demult, din satul ei natal, căci nici scrierea în proză nu-i era străină. Paginile pline de sinceritate, oglindind diverse întâmplări, au un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anii de pe urmă. În timpul verii le dau o mână de ajutor la muncile agricole, sunt aproape de ei, tot timpul când se simte nevoia. Rudele și colegii de școală și de muncă îi așteaptă de sărbători, petrecând împreună clipe de neuitat, depănând amintiri din frumoșii ani ai copilăriei și adolescenței. Mama Lauricăi, Olimpia este colega mea de școală primară și-mi face o deosebită plăcere s-o întâlnesc și să vorbim despre atâtea lucruri care ne leagă de sat, de Costișa noastră
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cunoscuți din alte localități, se invită acasă la masă, fiind pregătite plăcinte, sarmale, dulciuri, sucuri și vin. Se închină paharele, stropind puțin pe jos, zicând: "să i fie țărâna ușoară!". Se vorbește mai mult despre cei decedați (din familie), se deapănă amintiri și întâmplări din timpul vieții lor. Se exprimă multă compasiune și regrete pentru cei plecați pe drumul veșniciei. Seara, se întorc fiecare la casele lor. În Costișa, întâmplarea a făcut ca, biserica și cimitirul să fie la capătul livezii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din temelii, lucru care n-a fost ușor. A născut patru fete (Aurelia, Cornelia, Oltea și Răduța), dintre care am viețuit numai eu și Oltea. O durere imensă a suferit biata mama la pierderea celor două fiice... De aceea, uneori, depăna amintiri și câte o lacrimă spăla obrajii supți de griji și de vreme. Îmi făcea o deosebită plăcere să-i ascult secvențe din viața ei împovărată... Nu se descuraja însă și cu multă voință se îmbărbăta și se avânta în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la această „Cale”. Peste ani, a ajuns la rangul de artă, un mod de purificare sufletească, de rafinare spirituală, făcând posibil ca visele fiecăruia să-și ia zborul... Acesta este punctul de intrare în „Calea Sake”! Cu glas molcom, Taro-san deapănă povestea sake ului pentru o europeană ce-și notează sârguincios spusele sale, care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nimeni și nimic nu le poate sta În cale. Mă vor elibera, sunt sigură.“ Nu vru să se gândească la tatăl ei. știa că Bertold n-ar fi Încuviințat nicicând legătura ei cu un fiu de negustor... Își continuă reveriile, depănându-și În minte, pentru a câta oară, puținele clipe pe care le petrecuse cu Bodo, numai ei doi, cuvintele, gesturile, privirile lui pline de adorație... și fu aproape fericită. Retrăia acea după-amiază minunată, când Bodo Îi mărturisise dragostea lui. Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
imense, a acelor suferințe, a portretizării unor adevărați martiri din vremea respectivă, cît și a diabolicilor lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cea culturală, politică, dar mai ales socială? Într-o anumită măsură, am ,,re-înfățișat-o" în romanul memorialistic ,,Copil la ruși", publicat anul trecut la editura bucureșteană Ideea europeană. Mi-ar fi greu să condensez într-un răspuns pentru revistă ceea ce am depănat pe zeci și zeci de pagini, astfel că mă voi rezuma doar la câteva idei, care nu m-ar viza doar pe mine, ci și pe mai mulți scriitori basarabeni care au debutat acum circa patru decenii. Oricât de înzestrați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu materiale în paginile revistei. De Gh. Grigurcu am fost foarte atașat, l-am prețuit foarte mult și am avut șansa să-i fiu aproape la festivaluri literare de la Iași, Deva, Cluj, Oradea, Sighetu Marmației. La Cluj l-am însoțit, depănând amintiri, pe drumul său de student cu L. Blaga. Am amintiri/întâmplări de neuitat cu Grigurcu legate de Mircea Zaciu, Marin Sorescu, Ion Antoniu (poet, pictor de origine sătmăreană, prieten al său din tinerețea clujeană). La Turnu Severin l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
După cum, e greu să concepem literatura fără spirit critic. Vrei, nu vrei uneori preferăm solitudinea acestei "vieți literare". A.B.Să facem un exercițiu de imaginație și să ne întoarcem puțin în timp. Suntem în fața unei cești de cafea și depănăm amintiri. În anul 1969 ați debutat în revista "Familia", cum a fost? Cine v-a "descoperit"? Cine era în colectivul redacțional de atunci? Am debutat la Poșta redacției pe care o ținea, atunci, poetul Ștefan Augustin Doinaș. Terminasem clasa a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca să nu spun potrivit, și astfel, după mulți ani și abandonări și reveniri, proiectul s-a apropiat de forma finală, daca există așa ceva. A.B.Mă bucur foarte mult că putem să stăm din nou de vorbă în fața acestui ceai, depănând amintiri. Vă mai aduceți aminte cam de când ne cunoaștem? De la Slobozia, unde eram director al Centrului Cultural "Ionel Perlea", pe la mijlocul anilor '90 ai secolului trecut, "secolul de pomină", cum l-am numit cândva. Tocmai îmi asumasem rolul unui promițător jucător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În vârful căreia se ajunge cu ascensorul. De aici se poate vedea urma fostului front, redat pe o placă, cu toate amănuntele. Tunurile au amuțit. Prin văile frontului se văd acum căsuțele reclădite cu trudă, iar pe alocuri, plugul Își deapănă truda lui de veacuri. C. Sandu Aldea a imortalizat această nobilă misiune a plugului „Multe și felurite instrumente a făurit omul. Oamenii se perindă. Cetățile și orașele dispar. Dar plugul rămâne de-a lungul veacurilor simbol al luptei omului pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aprins. E un far mare ce azvârle lumini intermitente peste câmpia morții. Noaptea intrăm În Metz, orașul marii dispute franco germane. Reînviu În mintea mea lecțiile de istorie ale profesorului C. Roman, mare germanofil În acel timp. Aci s-a depănat marea tragedie a războiului de la 1870. Încercuit la Metz, generalul Bazaine s-a predat cu trei mareșali, 6.000 ofițeri, 17.300 soldați, 13.000 cai, 1.675 tunuri, 208.000 puști. A fost condamnat la moarte, dar a fost
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Iosif Hechter sau Mihail Sebastian, cum s-a decis în final să semneze în Cuvântul, angajat în redacție de celebrul profesor Nae Ionescu, alături de alte tinere speranțe ale noului val literar, își mai vizita fostul coleg de bancă din liceu, depănând amintiri din viața din provincie, din orașul cu salcâmi de unde plecaseră cu mare elan să se facă auziți. Ce-i drept, se vedeau tot mai rar, din cauza ocupațiilor destul de diferite, dar întâlnirile erau atunci și mai savuroase. Și nu glumesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]