7,752 matches
-
cu balcoane le îneacă-n iederă și trăsurile le face să meargă la pas ca să poți sări în ele ca-n niște lifturi orizontale trase de caii albaștri ai soarelui pe trasee furate după curgerea rîurilor în fîntîni. Mereu această depărtare care dublează străzile, care apropie casele, care scoate odaia în grădină și pendula o face să plutească pe lac, minți cu nerușinare scribule, în mîneca ei cîrtița e infinită, adolescenții n-au nimic de pierdut, dinții lor sunt ca dicționarele
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
lacuri și Fluviu Roșu, iată ceva din Hanoi..." De asemeni, imaginea unui arbore exotic, specific, zveltul aréquier: , Fiecare palmă de frunze din coroană seamănă cu un evantai verde și printre aceste podoabe rămâne spațiu și se vede cerul albastru în depărtare. Iar tulpina, ah, tulpina e un poem! Cocotierul pare tatăl urât și gârbov al acestui elegant produs al luminii și al pământului iar bananierii, bananierii sunt frații săi grași, scunzi și fructiferi." La întoarcerea acasă, entuziastul călător vrea să scrie
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
alt tablou - uite că-i fac inventarul, simt că mă urmărește, poate are acea a doua pleoapă a câinilor care văd, dormind - un tablou ciudat, un spate de bărbat, decupat ca o fereastră prin care se vede un oraș în depărtare, un mare oraș într-o vale, lumina îmi amintește de Cenacolo. Deschide ochii și-mi spune numele unui pictor care trăiește în America, cred că era Diego Ribera. în dreapta patului, un tablou de secol XIX, cu două fete grațioase și
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
mazăre în aurore ce trag spre ele culorile asfințitului asaltat de repetate sughițuri ai obosit să-i mai faci morții propuneri estetice închizi ochii să te vezi în lăuntrul ei înfipt cinstit în propria ta plecare cu înălțimea ta provizorie depărtarea îți vorbește cu cifre aplatizate 3 33 2 3 2 7777777 seceri și coase retezând în sens contrar acelor de ceasornic timpul ce stă îndesat în tine ești doar bobul de mazăre pe la mijlocul șirului dintr-o păstaie ce s-a
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
vechi, spre fiorduri știu arta vindecării de la Hildegaard von Bingen, cartea cu vise și câteva constelații ale sângelui peste zăpada din aripa de nord a palatului de iarnă din Hagaparken în vreme ce ea gravează în sepie melancolia și se hrănește cu depărtare și aparență și cu lumina fără formă a Nordului, eu călătoresc cu Viking Line spre orga de gheață a zilei de mâine soarele noetic își dizolvă nucleul peste cartea cu vise : e doar o structură în stingere, atinsă și ea
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
Simona Tache Am primit, azi, pe Messenger, următoarea glumă: EA: În octombrie deja miroase altfel, a depărtare, a pustiu... E iarăși frig, e iarăși rost de frunze arămii și de rugină printre vii, miroase iar a must, miroase a culori, portocaliu albit de prima brumă... EL: Ce vrei, fă, e toamnă...!
A ruginit frunza din vii, fă! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18764_a_20089]
-
albe șoapte îți răscolesc arama de credință chimvală sunătoare ca timpanul e vocea ta belisimă copilă lacustră ancorată ți-e iubirea cea renăscută din cenușa de lumină un fruct al poftei din anima cea fără vină ce nu cunoaște noaptea depărtării de sublim ți-a răsădit sămânța de țărână în taina ființei celei fără de năim cu ultima sforțare a voii celei bune te-ai liberat de iluzoria credință și te-ai întors cu fața către Nume înconjurându-ți inima prin Ființă
POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373740_a_375069]
-
frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, strivind a frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee. Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde. E toamnă-afară-a mea iubită, dar sufletul mi-e iată plin De-o primăvara nesfârșită, și-al tău neprețuit alin. Cu tine-alături orice toamnă, din emisfera boreală E un nimic, sublimă
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
născut din reflexia iluzorie a surâsului. Cuvintele sunt ființe vii. Își fac treaba, mai ales cand sunt susținute cu proptele simțite până în inima oaselor. Ce am avut de văzut am văzut, ce am avut de auzit am auzit...dinspre briza depărtărilor înaripate cu priviri în deșert. Nu sunt atrasă de năluciri. Sunt însetată de apropieri pe sensul giratoriu al fericirii. Știu că în evoluția stelelor, lumini apar, dispar înghițite de trecere. Sunt vindecată de umbre, m-am oblojit cu razele în
ZÂMBETUL ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373781_a_375110]
-
ușa apartamentului era larg deschisă, că avea să fie scutită de ceremonia cheilor nervoase la lucru, iar, când în cadrul ei apăruse intempestiv Mira-Mică într-o ipostază extrem de dezagreabilă, fu uimită de-a binelea. Dacă până să ajungă acolo, crezuse că depărtarea îi va risipi tristețea pâcloasă în care o vârâseră ultimele zile, acum simți că se amăgise. Inspiră profund și încercă să intre. Nu apucă însă, căci vară-sa nu se dădu la o parte decât după minute bune... Nu-i
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
zburdă în tine,/ îndrăzneala ta în iubire,/ putința de a-mi vorbi despre dragoste/ pe muțește” (Despre dragoste pe muțește). Nunta tăcută amuțește și gândurile cu splendoarea ei de senzații: „Înflorită mă simt, înflorită, ca după nuntă,/ albind pământul și depărtările./ Mă-ntrupez, mă petrec în narcise,/ prin toți porii respir până când gândurile-mi tac.” (Întâia noapte). Operatorul poetic adecvat acestei întreprinderi lirice ingenioase este nesunetul: „Locuiam/ într-o jumătate/ de lume,/ unde nesunetul/ mă ținea prizonieră,/ unde tu/ mă desenai
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
poeme, Dezlegări în triptic: „Ființa din propria țară/ stă suspendată printre străini,/ și le mănâncă pâinea/ și le soarbe gândurile/ -gândind la propria țară-// Și gândul acesta -/ e tot ce rămâne/ când străfundurile s-au potolit.” (Întoarcere). Calea întortocheată a depărtării, prilejuiește trăirea nelinștii și a dorului la cote poetice înalte, și rămâne, în final, mântuitoare: „Și dacă toate opritorile s-ar desface/ și m-aș lăsa dusă / urcând-coborând, iar urcând,// Și dacă fierul cel roșu m-ar atinge ușor/ și
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
îl mai luau în seamă. În absența stăpânului său, Codru Furgoteiu se prezenta ca un câine plouat, nereușind încă să se lipească de Gellu Globescu: rămânea, deocamdată, de partea celui mai puternic, chiar dacă acesta se afla la mii de kilometri depărtare de el. Deși continua să fie cel mai apropiat om al ambasadorului itinerant, vistiernicul ezita să-l reprezinte, de vreme ce acolo se ivise Globescu, însă nu întârzia să tragă cu urechea pe lângă inamicii șefului, care, în astfel de situații, își dau
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
a veacurilor gură / S-a izbândit de-a lungul și de-a latul.// Bătrâne Domn, când vin să-ți văd lăcașul / Îți cer povața Ta să-mi reînvie / Eu, Regele, nepotul și urmașul / Al treilea-n scaun de domnie.// Spre depărtări azi ochiu-mi se îndreaptă / Și vorba mea - dau chezășie nouă, / Că voi clădi, prin cumpănire dreaptă / Pe ziduri vechi, o Românie nouă !” În rândul poeziilor ocazionale se mai numără două: Vatra și Cărbunii, scrise pe un album al Fatmei Tăslăuanu
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta și vei îmbrățișa războiul, vei tăcea în jarul șemineului de pupile arse Și palmierii depărtărilor, foșnetul de bani al bikinilor vor întrista pelicanii De la-nceput, cazuarul acestui poem se-mpiedică și căzu. Pe vremuri credeam că totul va fi împreună. Și naiadele și zăpada care nu răspunde la salut toate îmi amintesc de tine-străzile "precum
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie, și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine, iar vântul adie parfum din trecut, suspinul revine, amintirile povestesc cât de mult depărtarea doare, dar te adulmec din mireasma salcâmilor în floare. Privesc salcâmii -n floare și te caut prin gânduri, iar când clipa-i nebună-o-ascund printre rânduri, ... Citește mai mult Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm,ghirlandele parfumate m-au purtat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie,și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine,iar vântul adie parfum din trecut, suspinul revine,amintirile povestesc cât de mult depărtarea doare,dar te adulmec din mireasma salcâmilor în floare.Privesc salcâmii -n floare și te caut prin gânduri,iar când clipa-i nebună-o-ascund printre rânduri,... IV. DORUL, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
viață,iar florile de portocal sunt mărturie-prefață.7 Aprilie 2017... X. EFIGIE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Toți acești ani, triste tăceri au destrămat, dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat, marea depărtarii n-a spălat dorul de mine și pe țărm de vis respiri clipe diamantine. Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți, a desenat mereu alte noi și curioase hărți, speranța a dat chiar, semne de oboseală, iar răbdarea a scărmănat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
îmi cauți privirea... să te lumine, dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată, timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată. 29 Martie 2017 ... Citește mai mult Toți acești ani, triste tăceri au destrămat,dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat,marea depărtarii n-a spălat dorul de mineși pe țărm de vis respiri clipe diamantine.Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți,a desenat mereu alte noi și curioase hărți,speranța a dat chiar, semne de oboseală,iar răbdarea a scărmănat nori
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-ntre ruine Și îți cântă o balada, Inimile sunt străine, Cine rană să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Măi răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Filă vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doinește A eternizat cuvântul. Lacul încărcat cu nuferi Care-ți dezmierda privirea, Te alină când mai suferi Tresărind cu
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
toate Că-s spuse de tine cu drag și cu dor doar pentru mine spune-mi de toate când stăm pe o bancă și nimeni n, aude nu vede cum pleacă gândul meu ce crede că poate la tine ajunge depărtarea s, alunge de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: spune iubito, / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SPUNE IUBITO, de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385260_a_386589]
-
prin lumi de nedescris. Să cobor din vis în lumea Sfântă a copilăriei, Să mă pierd și să rămân Printre clipele prunciei. Vreau spre azi s-acopăr dâra, Sub desculț să schimb cărarea, Zarea să-mi mângâie clipa, Iar apusul depărtarea. Referință Bibliografică: GUST DE COPILARIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GUST DE COPILARIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385266_a_386595]
-
pasă ce în urmă-mi va ieși. Pot fi buruieni, pot fi vârtoși coceni sau pot fi holde mari și aurii. Nepăsător trec la un alt ogor și semăn mai departe orice-o fi, cu ochii-n zări vrăjit de depărtări unde-am să fiu cosit și voi cosi. Pun în pământ cuvânt după cuvânt fără să sper măcar că va-ncolți, că voi vedea vreodată-n viața mea cum tot ce-am risipit mă va-mplini. Semănător nebun, ce crede-ntr
EU SUNT SEMĂNĂTORUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385285_a_386614]
-
ochii-n lacrimi, leru-i ler... Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric: Unde sunt cei care nu mai sunt? Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare... Aici e totul negru și sărac: Barăcile de lemn în care stăm Și cerul surd spre care blestemăm! Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler, În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Lupii-și flutură iar goana
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
Pământ și-un Colț de Lună Așternuseră-ntr-o noapte Peste calea lor nebună Vorbe mari și grele șoapte. El de jos privea spre Colțul Ce din cer cu-a sa chemare Îl striga neștiind că el E în altă depărtare. Între ei creșteau distanțe Din cuvinte împletite, Rătăcindu-i pe-amândoi Pe planete diferite. Colțul rupt din Luna tristă Picura sânge prin lacrimi, Iar Pământul calm, distant O privea în negre patimi. Colțul lăcrima întruna Căci avea dureri ascunse, Iar
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]