1,794 matches
-
întîmplării, întorcîndu-se spre trupul inert din ambarcațiune. Antagonismul simbolic al culorilor pare de aceea menit să rămînă, inițial, un mister total, întrucît povestirea naratorului se oprește subit chiar în acest punct. Într-o notă finală, parțial explicativă, "dl. Poe", autorul, deplînge faptul că textul rămîne suspendat tocmai în momentul tensiunii maxime, datorită morții lui Pym și plecării lui Peters, singurul care ar mai fi putut aduce completările necesare, dar își asumă, cumva pervers, rolul oferirii unei "hermeneutici" a situației. "Dl. Poe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai reușește să iasă. Identitatea lui psihică și cea socială au fost fundamental alterate de experiența-limită prin care a trecut și de aceea, întors în universul familiar, el nu mai găsește reperele ce l-ar putea remonta existențial. Căpitanul Delano deplînge pierderea sa, dar, ca și Vere în Billy Budd, o vede drept componentă a unui sistem ontologic imuabil. Filozofia sa grefată pe cultul regulilor, ierarhiilor și autoritarismului acceptă necesitatea drept axis mundi, umanitatea avînd obligația să-și organizeze istoria după
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/ îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a protagonistei, inducîndu-i o nevroză devastatoare. Exegezele au vorbit, totodată, despre pre-freudia-nism, ezoterism sau sexualitate pervertită (se manifestă, după unii, un comportament erotizat al guvernantei față de Miles care, astfel, ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
George, în primitoarea casă Du Maurier, populată de copii, toate după-amiezile de duminică, complăcîndu-se în lungi și relaxante conversații. James crede că viața austeră, fără obligații familiale, funcționează ca o condiție sine qua non a creației autentice și, în intimitate, deplînge eforturile pe care Du Maurier le face pentru a ține o casă mare și, în același timp, a rezista pe o linie de plutire artistică. Cu toate acestea, nu poate să respingă în totalitate deliciile domestice, din care astfel, mediat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
O, de-aș avea riscanta credință a dacilor,/ Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii,/ O de-aș avea absurd credință a dacilor/ Cei înșelați atât de mult după moarte". (Amân mereu) Asemenea congenerului său, Nichita Stănescu, Ana Blandiana deplânge imperfecțiunea pe care chiar și cuvintele o dețin: "Se iau cuvintele proaspete și se vorbesc,/ Până când rămân lustruite, egale,/ Și nimeni nu-și mai amintește/ Ce formă aveau și ce sens". (A treia taină) Cuvintele Anei Blandiana sunt, însă, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire, mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de discurs "pesimist și apocaliptic" fiind cel oferit de francezul Baudrillard (dar doar din perioada luată în atenție, după care discuțiile sunt mult mai nuanțate). Și după 1980 a continuat această diviziune a discursurilor referitoare la postmodernism, între conservatorii care deplâng noile condiții social-culturale și avangardiștii care le celebrează, uneori exagerându-le importanța. Ceea ce este important de menționat în acest context este diferența dintre întrebuințarea unui cuvânt și teoretizarea lui, dintre termen și concept. Astfel, Steven Connor este extrem de explicit în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
citesc în această condamnare a marxismului ca oglindă a procesului de producție existența unui subtext, acela al prezervării de către Baudrillard a formei fundamentale a criticii marxiste (Mike Gane). Douglas Kellner, care realizează o interpretare din perspectiva ideologiei de stânga, fie deplânge distanțarea lui Baudrillard de temele abordate în prima parte a operei sale, fie, atunci când obiecțiile aduse de Baudrillard i se par întemeiate, consideră că teoria sa se încadrează într-un cadru neomarxist (în special în primele sale trei lucrări) care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 9). 125 Ibidem, p. 250. De menționat că Best și Kellner observă o mai mare apropiere între gândirea lui Lyotard și cea a lui Adorno, decât cu cea a lui Habermas. De asemenea, cei doi critici deplâng lipsa dialogului productiv dintre Teoria Critică și teoria postmodernă, care, teoretizând despre noile forme ale tehnologiei, culturii, societății, ar fi trebuit să ofere Teoriei Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dacă poți, pe toți în veșnicie... Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia): îmi încurcați prea rău filosofia! Plecați și-mi mai citiți o dată cartea! E dragostea mai tare decât moartea! I-am prea gustat dulceața și amarul! Acum când toți deplâng octogenarul, Cu ea în brațe vreau să trec hotarul... Faust (revine): Care hotar? Nu-i lanțul nesfârșit Al celor ce frumosul în lume l-au iubit? Mefisto Poezie - ion brad (îndrăzneț): în dragoste, poeții ca vandalii-s! O pot lua
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Wilhelm Temerarul, Duce de Brabant". Terifiantul cu substrat (aparent) de poveste se sfârșește într-o parabolă cu nuanțe politice, anticipând, straniu, romanul Șobolanul, elaborat, în 1979, de Andrzej Zaniewski. De altfel, în articolul consacrat autorului în Dicționarul scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer de tristețe barocă, stingerea unei vechi familii aristocratice. În cele din urmă, ce ar mai fi de spus în legătură cu Domnișoara Christina, care rămâne, chiar și astăzi, o proză alertă și captivantă? Paul Cernat face o constatare foarte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
De la idei majore la strategii sectoriale Guénon și Husserl au insistat asupra unor condiții de prim ordin, degajând așa "idei majore" pentru depășirea neajunsurilor pe care le aduc neîncetat "crizele", adică noile nevoi, scopuri și idealuri. Nu cercetăm și nu deplângem stagnările și involuțiile provocate de criza ivită în al doilea deceniu al secolului al XXI-lea prin încălcări prelungite ale unor corelații economice, sfidarea unor valori și norme. Aceste neîmpliniri se asociază cu violențele și distrugerile din țările islamice nord-africane
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au dat rezultate. Individualismul liberal rămas pe poziții slăbește moralitatea, și, odată cu ea, dragostea. Încă se așteaptă soluții la această fundamentală legătură dintre oameni, pentru care "muzica ușoară" produce divertisment, nu și o viață sentimentală mai durabilă, credem noi. Bloom deplânge, pe de o parte, blazarea spirituală a studenților, faptul că ei nu înfrumusețează prin imaginație și idealuri realitatea, iar pe de altă parte, faptul că "universitatea nu se vede slujind asemenea nevoi (...) după flirtul cu Freud (...) El nu credea cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să "fie reale" și cei care pretindem că avem "déjà-vu-uri istorice", deși acestea se pot dovedi a fi departe de realitate 26. Mintea noastră este cea care vede, așa cum a făcut-o de-a lungul timpului, ruine peste tot și deplânge gândul că de data aceasta s-ar putea să asistăm la finalul apocaliptic. Respingând, de fapt, teoria potrivit căreia cultura de masă actuală ar fi similară tipului de distracție "pâine și circ" din Roma antică, Brantlinger găsește modele viabile de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
iscusit și servit îndeosebi pentru a ne face independenți de un Creator“. Pentru el era de cea mai mare însemnătate să se distingă acceptarea evoluției ființelor vii de explicarea ei prin selecția naturală. Carlyle, care nu aprecia științele naturii și deplângea atenția care li se acordă, împărtășea temerea lui Sedwick că acceptarea unor consecințe ale teoriei cum este cea a originii animale a omului va conduce la negarea vocației sale metafizice și morale și, în cele din urmă, la erodarea și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drept consecințe dintre cele mai firești ale însușirii unei „definiții maximal abstracte a evoluției prin selecția naturală“. Principiile acesteia sunt variația, reproducerea sistemelor modificate și dependența modificărilor de relația dintre caracteristicile sistemelor și cele ale ambianței în care există ele. Deplângând opoziția față de abordările evoluționiste ale culturii, Dennett apreciază că susținătorii ei nu țin seama de faptul că evoluția culturii este inseparabilă de dezvoltarea limbajului și a gândirii. Un transfer de concepte de la biologia evoluției la științele omului este, de fapt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
judecată era orientată de asemenea standarde o arată de asemenea o exprimare care i se atribuie astronomului John Herschel. Acesta numea, cum am amintit deja, teoria selecției naturale „theory of the highgledy-piggledy“. Ne putem întreba dacă reținerile acelor contemporani care deplângeau calitatea științifică nesatisfăcătoare a ideilor lui Darwin nu aveau și alte motivații. Până la urmă, pentru un om de știință este mai confortabil să explice în acest fel de ce nu acceptă unele teorii formulate de un confrate decât să recunoască, bunăoară
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
renunțat să o continue, versiune publicată mult mai târziu: „Prin natură am în vedere legile stabilite de Creator, legi care guvernează universul.“ Este semnificativ că, în opoziție cu cei care gândeau ca parohul Kingsley, persoane cu vederi antireligioase radicale au deplâns exprimări cum este cea din finalul Originii speciilor. Nu ar fi făcut-o dacă le-ar fi considerat drept formulări de circumstanță. În același sens merită amintit că un cercetător insistent în afirmarea convingerilor sale creaționiste, și anume Richard Oven
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rămîne așadar propriu-zis european? Ne rămîn firește culturile etnice, provinciale, naționale, cu extrema lor varietate și densitate de experiențe istorice acumulate sub formă de peisaje, sate, orașe, monumente, obiceiuri, gusturi... Dar ce rămîne din cultura europeană? Ar fi ridicol să deplîngem pierderea a ceva ce era prin natură menit universalului doar pentru că am pierdut exclusivitatea asupra sa. Problema este de a ști dacă ne-am păstrat virtuțile care au dat naștere creațiilor noastre deopotrivă originale și universale. Într-un cuvînt, de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al bunurilor de consum interzise imensei majorități a românilor. Și, la fel, ea a rămas până azi, fiindcă mizeria continuă". Există opinii diferite ale liderilor politici față de prezența ideii europene în societatea românească. Pe de o parte sunt cei ce deplâng absența unei mitologii necesare realizării unei solidarități europene, iar de cealaltă parte sunt cei ce susțin că în România este o întreagă mitologie despre Europa care blochează tocmai europenizarea. În prima categorie se încrie chiar Ion Iliescu, un om politic
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
important, va trebui ca ei să descopere un țel comun, un proiect capabil de mobilizare a energiilor cetățenilor europeni". De cealaltă parte, un autor precum Adrian Marino constata tocmai cantonarea într-o mitologie ce blochează realizarea Europei la noi. El deplângea faptul că s-au făcut destule speculații pe tema "valorilor europene", "spiritului european" și "mentalității europene", apărând o adevărată "mitologie europeană", dar "specific națională", ce ar trebui "demistificată": "numai în felul acesta ne vom integra efectiv 'Europei', cândva, dar în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
artificial. Cântecul Mielului este unul dintre cele mai sugestive epitalamuri din întreaga poeziei blakeană, imitând tonul patriarhal din Pentateuh (unul dintre elementele definitorii este procedeul enumerației substantivale). Întocmai cum YHWH mai întâi își ceartă, apoi își mângâie poporul ales, Isus deplânge suferințele lui Jerusalem, promițându-i un viitor strălucitor. Figură polisindetonului constituie, din nou, un ecou al retoricii veterotestamentare: "And I will lead thee into the Wilderness în shadow of my cloud / And în my love I will lead thee, lovely
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Există, desigur, un acord tot mai larg privind importanța societății civile, dar există și un dezacord la fel de important privind sensul său exact. Unii comentatori se pare că doresc chiar să creeze confuzii în această problemă pentru a avea motiv să deplîngă "caracterul evaziv" al conceptului de societate civilă 4. Ceea ce continuă să lipsească puțin s-a schimbat în această privință de la publicarea primelor mele două volume este claritatea în multitudinea de utilizări contrastante ale schemei stat-societate civilă. Civil Society and the
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
clasei sale sociale sau al profesiei sale". Persoana civilă este înzestrată cu "bune maniere", care exprimă considerație și respect pentru alții. "Bunele maniere sînt ca uniformele și disciplina, care ascund neglijența, prostul gust și excentricitatea neplăcută", scrie Shils; tot el deplînge degradarea contemporană a moravurilor și a manierelor. Solicitările rapace ale guvernelor, încălcarea autorității sociale, consumul crescut de narcotice, homosexualitatea, apariția unui lumpenproletariat fără de lege, grevele muncitorilor din sectorul public toate aceste tendințe amenință să submineze societățile civile și le afundă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]