KorAP: Find »[drukola/base=deranja & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...399 >

9,951 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar, desigur, dragă, nu mă deranjează că ești beată, spuse Janet Pardoe. Ceasul de deasupra gării din Köln bătu ora unu și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite, dragă, lasă-mă să-ți Îndrept cravata. Ea se aplecă peste masă și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru drepturile femeilor, cu violuri și crime, niciodată nu fusese atât de aproape de un subiect de prima pagină - nu unul pe care doar tabloidele se vor deranja să-l publice, ci unul pentru care chiar și corespondentul de la The Times și-ar da un an din viață ca să-l afle. Nu oricine, se gândi femeia cu mândrie, ar fi fost În stare să sesizeze momentul așa cum o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
putut fi deja uitat. Mabel Warren trase repede aer În piept: — Să trecem la fapte. Vreau un interviu În exclusivitate pentru ziarul meu. „Cum am scăpat?“ sau „De ce mă Întorc acasă?“ — Un interviu? Felul cum repeta ce zicea ea o deranjă. O durea groaznic capul și se simțea „rea“. Acesta era termenul pe care-l folosea ea Însăși. Desemna ura față de bărbați, toate manevrele și subterfugiile la care te obligau să recurgi, modul cum maculau frumusețea și apoi fugeau În străina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el, Închizându-și dinții mari peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se desprinsese. — Urmăriți acește conșiderații? Întrebă nelinștit domnul Savory. Au importanța lor. Mie mi șe par a fi pietrele de Încercare ale integrității literare. Poți gândi aștfel, Înțelegeți, și totuși să vinzi o șută de mii de exemplare. Domnișoara Warren, deranjată de Întrerupere, nu făcu altceva decât să evite replica „Credeți că am mai vinde două milioane de exemplare dacă am spune adevărul?“ — Foarte interesant, spuse ea. Publicul va fi foarte interesat. Acum... cum evaluați contribuția dumneavoastră la literatura engleză? Îi rânji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters În timpul lungii vizite a Îngerului. A pus mâna pe-o fustă bună, foarte bună. Nu drăguță. N-aș spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță, la țărm, râse domnul Opie dezaprobator. — Numele meu e Czinner. — Și al meu e Opie. Domnului Opie numele lui nu-i spunea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una mai mult de-un pârț. El intră puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
condițiile date. Arestații ar trebui să beneficieze de asistență juridică. — Dragul meu, dar asta este, evident, o scăpare. Poate dumneata, domnule maior...? — Nu. Curtea trebuie să fie formată din nu mai puțin de trei ofițeri. Dr. Czinner interveni: — Nu vă deranjați. Mă lipsesc de asistența juridică. Iar cei de față nu Înțeleg un cuvânt din ce spuneți. Ei nu vor obiecta. — Nu-i regulamentar, spuse maiorul Petkovici. Șeful poliției se uită la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vă surprindă, dar acesta e adevărul. La vârsta mea nu poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești dat În urmărire acolo? Josef Grünlich trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită. Își dăduse de-acum seama că această Înspăimântătoare aventură avusese, până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la ea, altfel nu s-ar fi deranjat În veci să se Întoarcă. Probabil că scăpase și el trenul, se gândi ea, și va trebui să ne petrecem noaptea Împreună, la Belgrad, poate chiar două nopți. Începu să viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai avansa altă ofertă. — Știu cât de interesați erau cei de la Moults de stafide, spuse Myatt. — Însă, vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
interesați erau cei de la Moults de stafide, spuse Myatt. — Însă, vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Eyub. — Excelent plasat, spuse domnul Stein. Nu există apartament mai bun În Constantinopol. Sună la sonerie, dar Myatt se gândea cât o fi costat și cu cât contribuise firma la panorama domnului Eckman. Ușa se deschise. Domnul Stein nu se deranjă să-și spună numele fetei În casă, ci o luă Înainte printr-un pasaj alb, lambrisat, care captura soarele ca pe o fiară brun-aurie Între ferestrele sale. — Sunteți un prieten de familie? sugeră Myatt. — Oh, sărmanul Eckman și cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul Eckman va afla ce bine ne-am Înțeles cu domnul Myatt, se va grăbi să se Întoarcă acasă. Oh, șopti doamna Eckman din colțul ei, departe de podeaua strălucitoare. Nu mă deranjează dacă nu se Întoarce aici. Mă duc eu oriunde la el. Aici nu-i acasă, spuse ea cu un mic gest de Întărire și scăpă jos un ac și doi nasturi de sidef. — Cu asta sunt de acord, remarcă domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

poate permite să-l achiziționeze pe Rupert Murdoch“. Telefonul mobil al lui Lauren a Început să sune. L-a ridicat și l-a Închis. —E el. Tot timpul e el, spuse ea blazată. —Ar fi trebuit să răspunzi. Nu mă deranjează. Am nevoie de o pauză În ceea ce-l privește, de fapt. Uite cum stă treaba: devine mult prea obsedat de mine. Sanford are șaptezeci și unu de ani și jumătate. Nu pot să ies cu un babalâc. Desigur, Îmi plac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
deasupra gleznei Încât să lase la vedere șosetele liliachii din cașmir. În ciuda faptului că În atelierul lui Thack din Strada Chrystie erau Înghesuite materiale, mașini de cusut, practicanți de la F.I.T.1 și croitorese chineze, pe Bob nu părea să-l deranjeze deloc haosul. Își eliberă ușor posteriorul moale, turtit de scaunul de epocă delicat pe care stătuse. — Dar nu putem să ne angajăm la mai mult de cincisprezece ținute până nu Începem să vedem niște reacții În presă, adăugă el. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vineri, după ce am ajuns acasă de la prânzul neașteptat cu Lauren, m-am Întrebat: oare există ceva oarecum periculos În legătură cu faptul că o proaspătă soție ca mine organizează o petrecere fără soți la care să se sărbătoreacă un divorț? Ceva mă deranja. Nu că m-aș fi simțit tocmai vinovată, dar aveam totuși sentimentul că nu era prea potrivit ca o proaspăt căsătorită să se ocupe de așa ceva - sau să fie atât de entuziasmată de rolul ei. Adevărul era că, În secret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un neglijeu din mătase de cea mai bună calitate și să nu te bată nimeni la cap. Înainte ca Hunter să apuce să-mi dea telefon, am adormit. Mai mult ca sigur că a simțit că nu trebuie să mă deranjeze, căci atunci când m-am trezit În dimineața aceea de sâmbată el Încă nu mă sunase. Imediat după ce m-am sculat, l-am sunat pe Hunter la hotel. Când era la Paris, locuia - pe picior mare, Îmi imaginam - la Hotel Bristol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
adevărat ceva În legătură cu care să fiu Îngrijorată? —Nu Îmi fac griji, l-am mințit eu. —Bine. Deci nu-ți mai face griji și du-te la culcare. Las-o pe Phoebe. E și ea doar o gravidă neserioasă. Te-ar deranja să ieșim În oraș la cină cu ea și cu soțul ei când mă Întorc? „Este posibil“, mă gândeam stând În pat În noaptea aia, „ca un mariaj să dureze mai puțin decât cel al lui Liz Taylor și Nicky

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mod sigur. Ce amabil din partea ta, nu-mi vine să cred, spuse Sophia. Sophia Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe primul plan. Mai târziu În acea seară, eu și Hunter sorbeam ciocolată caldă la barul de la Bristol, când sună mobilul meu. Spre surprinderea mea, la telefon era Nina Chlore, toată numai scuze pentru ora târzie la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cunoscut acest fapt, de-abia mă mai puteam abține. Influența Sophiei D’Arlan ajutase probabil, mă gândeam, ușor enervată. Probabil că trebuia să mă Împac bine cu ea de-acum. Nu, voi veni eu la tine. Nu vreau să te deranjezi, insistă Nina. —Ei, atunci, dacă ești sigură că te descurci să ajungi. Cred că mă descurc să merg pe jos câțiva pași până la tine de la Ritz, glumi Nina și Închise. Dacă eu aș fi o starletă superbă, celebră În toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
sigură că te descurci să ajungi. Cred că mă descurc să merg pe jos câțiva pași până la tine de la Ritz, glumi Nina și Închise. Dacă eu aș fi o starletă superbă, celebră În toată lumea, care nu are nevoie să se deranjeze să plece de la Ritz, nu m-aș deranja. Dar Nina părea să fie reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]