6,479 matches
-
tras. N-am facut-o Doamne ferește, cu gând necurat, martor mi-e trupul de mult nemaiavând altă îndatorire decât să-mi poarte capul, ci doar să văd la ce slujește șnurul, căci la noi în Moldova asemenea lucruri lipsesc cu desăvârșire, măcar că se simte câteodată nevoia lor. — Să zicem că te cred, spătare, - zâmbi viziriul, deși îmbujorarea din obraji când tragi cu coada ochiului la această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiert împreună cu oase de vițel, apoi urmau fripturi simple de potârnichi sau berbece, iar spre sfârșit, înaintea vinului, sosuri turcești cu carne de vită tocată mărunt și vârâtă-n niște cornulețe de pâine în formă de semilună. Muzica era cu desăvârșire orientală; se cânta la darabane, la zongore și la zaibăre, un fel de chitări cu sunet ascuțit și rece, dispărute astăzi. Serveau slujitori și nicidecum slujitoare; ele așteptau într-o odaie alăturară să fie chemate să danseze sau să bocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâmplat de-a lungul acestei istorii să mai obosească câte unul din noi, în special cel cu descrierile, o fire mai plăpândă și nițeluș astmatic; mărturie stau episoadele cu numerele 23, 71, 104, 160, când descrierile fie că lipsesc cu desăvârșire, fie că sunt, estetic vorbind, jenante. Dat și cel care conduce acțiunea n-a fost mereu în cea mai bună formă, pe bune porțiuni din poveste epicul mai mult târându-se decât înaintând vioi, poate și deoarece cel care născocește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
săi recent împliniți, sau Suleiman, la cei șaisprezece ani ai săi, ar fi fost capabili să suporte o încercare atât de grea. Numai luptătorii sau vânătorii cei mai experimentați reușeau să se biruie pe ei înșiși când apa lipsea cu desăvârșire, iar temperatura se apropia în acele momente de cincizeci de grade, și era absurd să-și închipuie că delicata Laila, adolescenta Aisha sau servitorii cei slabi ar fi avut vreo șansă să se salveze în acele împrejurări. Așa cum bine spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau morbiditate, pentru a fi Învingători sau Învinși. Și apoi ereditățile. Bolile bunicilor și ale străbunicilor, apetiturile lor uitate sau rămase necunoscute urmașilor de gradul trei. Cum să realizezi un portret În care dimensiunile interioare și definitorii Îți rămîn cu desăvîrșire interzise? Cine ar fi putut s-o vindece pe studenta de la germană de coșmarul din care se trezea În fiecare noapte fix la două și jumătate cu aceeași frază pe buze: „Să vină călăul să-mi pună capul pe butuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru care lusese programat, În sens invers - nu spunea cineva că desăvîrșirea există nu numai În sus, ci și În jos și infinitul nu se află numai În dreapta, ci și În stînga lui zero? Trebuie să parcurgem și să asimilăm totul - spațiul ne dictează forma și substanța și calitatea și mai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de noi și eroice isprăvi, m-am hotărât să intru. Am pășit cu stângul. Clădirea era destul de veche, din câte bănuiam, deși n-aș putea spune exact ce anume mă făcea să cred asta, întrucât stilul arhitectonic îmi era cu desăvârșire necunoscut. Nu mă pricep foarte bine la arhitectură, e drept, dar până și eu mi-am dat seama de faptul că prima încăpere în care intrasem sfida orice reguli, lucru imposibil de anticipat la o privire din exterior. De-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
siguranță n-aveam să-l uit multă vreme. Programul cenaclului continua cu următoarea și în același timp cea din urmă persoană, nimeni alta decât tânăra ce ocupa scaunul din dreapta lui John Euripide. Din nefericire, bătrânul conducător al cenaclului era cu desăvârșire incapabil să privească în altă parte decât între sânii acesteia, ceea ce făcea ca el să fie absolut incoerent, iar noi să nu înțelegem nimic din ceea ce spunea. Jenantă situație pentru Domnia Sa. Tânăra, pe de altă parte, nu părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu poate reflecta. Mă veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă capăt zilelor decât să mai acceptăm fie și o clipă prizonieratul în dictatura nesfârșită a vieții? Cine e demonul ăsta necunoscut și cum de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul acela al trupului de necuprins în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la desăvârșirea acelor ființe supreme, să nu mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor, este el atunci, la ce bun tot egregorul acela martor al sfințirii umane și toate undele și toți factorii energetici ai tuturor minților și sufletelor, ce prindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor, este el atunci, la ce bun tot egregorul acela martor al sfințirii umane și toate undele și toți factorii energetici ai tuturor minților și sufletelor, ce prindeau să vibreze atunci când gândeam la desăvârșirea planului ceresc, dacă toate aceste secrete bine păstrate nu vin în ajutorul omului? Nici justețea acestor taine să nu mă salveze, oare?! Nu se poate... deși cred cu toată puterea pe care-o am și știu că tocmai aici este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
păstrate nu vin în ajutorul omului? Nici justețea acestor taine să nu mă salveze, oare?! Nu se poate... deși cred cu toată puterea pe care-o am și știu că tocmai aici este taina cu care se lucrează în căutarea desăvârșirii, simt cum încep să ating granița necredinței... Unde-au fugit toți îngerii mei, aceia, atât de mulți? Nu are cum să fie-o recompensă faptul că am plutit până spre cele mai întunecate locuri numai pentru a susține dreptatea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că am scăpat cu bucurie dintre ei, ceea ce nici măcar n-ar fi lipsit de adevăr. La treabă, atunci. Curios, dar dificultatea pe care ar trebui să o simtă sufletul în fața unui asemenea act de nebunie din al meu lipsește cu desăvârșire. Cum de pot fi atât de calm și de sigur pe mine? De ce nu mă mișcă absolut nimic? Poate cumva nu sunt uman... A-ți lua viața. Cuvintele acestea, care altora le ridică părul în cap, făcându-i să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
numai dorința, de dragul femeii, mă prefăceam îndrăgostit, pe când acum, simțind numai iubire, de dragul Soniei mă prefăceam plin de dorință. Când, în sfârșit, după ce-au depășit bariera îngăduită lor, sărutările noastre au dus la nevoia apropierii noastre trupești, a cărei desăvârșire - mi se părea atunci - promitea suprema apropiere spirituală îngăduită omului pe pământ, atunci m-am decis și i-am cerut lui Iag să-mi cedeze camera pentru câteva ore. În noaptea aceea, am condus-o pe Sonia acasă și, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai adânc, să nu ne mulțumim cu atâta. Hai să punem întrebarea altfel și să constatăm dacă nu cumva această absență a instinctului de fiară la spectatorii amintiți se explică nu prin faptul că instinctul le-ar fi lipsit cu desăvârșire, ci prin împrejurarea că acest instinct de fiară a fost satisfăcut, a fost satisfăcut exact cum s-ar fi întâmplat dacă Ivanov l-ar fi lovit pe vecinul său care n-ar fi opus rezistență la agresiune. Este evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
practica timpului, este mutat din loc în loc, până când, în 1947, ajunge în satul natal, Lunca, unde, întâmpinând mari dificultăți de ordin material, organizează învățământul primar și gimnazial (ciclul II, clasele V-VII). Este într-o zbatere continuă pentru școală, pentru desăvârșirea pregătirii proprii - urma matematica la fără frecvență -, pentru numeroasa familie, 6 copii - cuprinși, ca vârstă între facultate și grădiniță - pentru care muncește din greu și soția, Elena Vraciu, educatoare. Activitatea profesorului de matematică, Gheorghe Vraciu, directorul școlii din Lunca este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Opanez, Smârdan și Vidin, recunoscută de marile puteri prin Tratatul de la Berlin (1 iunie-1 iulie 1878) a adusă un câștig teritorial însemnat: alipirea Dobrogei la România, ca primă etapă de adunare pe o singură hartă a întregului teritoriu etnică românesc. Desăvârșirea unității naționale a statului român s-a făcut în urma participării României la Primul război mondial, 1914-1918, când s-au înființat, pe toate fronturile de luptă din Europa, Asia și Africa, două blocuri militare: Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Puterile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a făcut în urma participării României la Primul război mondial, 1914-1918, când s-au înființat, pe toate fronturile de luptă din Europa, Asia și Africa, două blocuri militare: Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria). România, urmărind desăvârșirea unității naționale, a aderat la blocul militar al Antantei, care-i garanta, în caz de victorie, dreptul de a uni teritoriile aflate în stăpânăirea Austro-Ungariei, întrând în război la 15-28 august 1916. În toată țara s-au trasă clopotele, chemând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
profesorii vor deveni îndrumători ai celor identificați ca fiind refractari la cunoaștere. încă o dată, serviciile colective - de astă dată statale - vor deveni obiecte industriale produse în serie. Tot ce a fost inaugurat cu câteva decenii în urmă își va găsi desăvârșirea. Fiecare va deveni propriul gardian; cu toate acestea, libertatea individuală va ajunge la apogeu, cel puțin în imaginația fiecăruia. Odată cu produsele de autosupraveghere vor sosi - unele au sosit deja - produsele de autoreparare, ce vor permite amendarea erorilor detectate de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
va fi spus tot ceea ce știa el despre viață și tot ceea ce ghicea. Și mi-am mai închipuit că poate aici își găsise în fine pacea. Demonul care-l poseda fusese în sfârșit scos la iveală prin exorcism și odată cu desăvârșirea operei pentru care întreaga lui viață fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cel mai plăcut country club din America. Umbrite și micșorate de amenințătoarele examene de la colegiu, zilele de școală ale lui Amory s-au pierdut În trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase cu desăvârșire succesele din clasa a șasea, reușind să se imagineze doar ca un băiețel neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care ar fi putut-o dobândi, frumusețea trebuia să fie relativă sau, fiind ea Însăși o armonie, avea să-l conducă numai la discordie. Într-un sens, această renunțare treptată la frumusețe fusese cel de-al doilea pas, după desăvârșirea deziluziei sale. Simțea că lasă În urmă șansa de a deveni un anumit tip de artist. A fi un anumit tip de om i se părea un lucru mult mai important. Mintea i-a descris brusc un viraj și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe unele le știam, altele îmi erau cu desăvârșire necunoscute, le simțeam vibrația, mi se părea că mă ating intenționat, ca pe unul cu care voiau să se joace. Stăteam așa, ca într-o baie stranie. Portarul se oprea mai încolo și după o vreme îmi spunea: ― Le simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]