1,260 matches
-
ele pot genera stări de amețeală sau leșin. În timp ce apa foarte rece a cascadei îți biciuiește trupul gol, nu resimți acel disconfort sau frigiditate pe care ți-o aduce un duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îndatorire, sau o lecție dintr-un manual; cel de-al doilea este că s-a dat astfel uitării atitudinea cu mult mai sănătoasă a secolului al XVIII-lea, care privea natura ca oglindă pentru filosofi, ca evocatoare de emoții, ca desfătare, ca poezie. Există pentru aceasta și motive intelectuale. Darwin a conferit inocenței sentimentale, naturii ca experiență personală sau estetică, o ușoară tentă imorală. Nu numai că a propus un mecanism aparent la fel de imbatabil ca și motorul cu aburi, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un anume factor pur personal sau creator, aflat În interiorul nostru, dincolo de puterea de a-l insufla prin predare și rețete sau de a-l prezice prin știință. Încercările de a oferi rețete sau de a stabili formule cu privire la practică sau desfătare sunt Întotdeauna cu doua tăișuri, deoarece Întrebarea se pune nu atât dacă ele ar putea să Îmbogățească experiența normală a acelui lucru abstract, bărbatul sau femeia de rând, cât convingerea că ele trebuie cumva să vatăme cealaltă componentă esențială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
esențială a procesului, contribuția artistului În această privință - experimentatorul individual, „omul verde“ ascuns printre frunzele ființei sale unice și o-singură-dată-trăitoare. A spune oamenilor de ce, cum și când ar trebui să simtă cutare sau cutare lucru - fie că ne referim la desfătarea În fața naturii, a mâncării, a sexului sau a orice altceva - poate fără Îndoială să aibă uneori o funcție folositoare prin aceea că risipește diverse feluri de ignoranță, nocive din punct de vedere social. Însă ceea ce nu poate oferi acest instructaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul textului tipărit, Înghețat, este absolut tipică pentru actul scrisului, tipică pentru dilema constantă - durere sau desfătare, În funcție de Împrejurări - pe care o reprezintă practica sa reală, Începând cu construirea propoziției de bază până la problemele mai mari legate de linia narativă, dezvoltarea personajelor, Încheiere. Îndărătul fiecărei cărări și fiecărei forme de expresie pe care le alegi până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
practicat de o mână de oameni Înarmați și În cete, ceea ce Îi conferea siguranță deplină. Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte din ea care sugerează că viața petrecută În codrul verde poate fi o desfătare, se opune total sentimentului general și spiritului Evului Mediu; și chiar În culegerile de balade despre Robin Hood, latura fericită a existenței În codru este mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sclave dansatoare mlădioase și cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece în mulțime, să învețe cât de cât graiul localnic și să asculte poveștile străine, să întrebe despre obiceiuri și datini. Totdeauna pleca din ținuturile jefuite cu părerea de rău
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu pielea roșie. Nu mai văzuseră astfel de făpturi. Ajungeau acum la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul în care atlanții intraseră întîi, și în jurul lui, unde erau copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici găsite în aceeași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțin capul de la pământ și se uită în dreapta, în stânga, înainte. Nu văzu nimic, decât lanul de grâu, decât cerul, decât soarele care răsărise de mult. Era așa de plăcut aici în lan și atât de rar avea parte de asemenea desfătări, încît se gândi să mai stea. Soldații îl mai așteptau două zile. Nu mâncase, dar nu-i era foame. Își sprijini ceafa de pământ. Apoi simți ceva mătăsos și rece trecîndu-i ușor pe frunte. Zâmbi, fără să ridice pleoapele. Simți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre Abbey. Cât despre Osborne Însuși, ca majoritatea hotelurilor de calitate din Torquay, Își avea sezonul plin iarna, când cei bogați și dornici de distracții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce vrei și să obții. E adevărat că în prima ești mai vulnerabil, dar cea de-a doua doare mai tare. La mine doare cu atât mai tare cu cât îmi e inaccesibil. Și tocmai această pursuit of pleasure, urmărirea desfătărilor, chiar dacă bine ținută sub control cu ajutorul principiilor, m-a cam chinuit. Viața mea de până acum a fost așa de încurcată că nu mai țin minte nimic, poate de aici și ceața respectivă. Între atâtea plăceri și o viteză atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al orașului... Apoi, precum îți prezic... Iar, dacă vei fi mulțumit, poate te vei îndura și de el... Scurgând licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le și ștergându- l de orice urmă de vină. Punîndu-l mâna ta dreaptă în desfătările la care ai să ajungi. Dar, până atunci, vorbindu-i, pe limba lui, pentru a te crede. Burdușind, cu teancuri de bănet, buzunarele taximetristului odios... cu mutră de caniș jupuit... scăpărând de pofte după muieri, înșelătorii, bărbați... Și purtând potrivitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ea, o plăteai la omul care ți-o oferea ca pe o tavă, te retrăgeai cu dânsa, ținînd-o strâns, într-un ungher de părculeț sau pădurice și scoteai spintecătorul. Nu zicea nici pîs, aiurita. Și, din nou, îmbibat de desfătările ei, te lingeai pe buze. O duceai așa o lună, maximum o lună jumate. Treptat, ți se ascuțeau regretele și ți se lărgea și nișa ulceroasă, tăiată în stomac de toate sturdălniciile alimentației de burlac, îți plănuiai altfel viața și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înștiințat că, dacă ai să fugi cu sclifosita aceea spălăcită, Cristina... Să escaladați prin Munții Bucegi. O să vă frângeți amândoi gîturile?!... Uite că n-am greșit. Te mai vezi, când și când, cu Cristina? - "Necontenit. Cei de pe aici nu cunosc desfătare mai uriașă decât să ne plimbe pe noi. De dimineață până seara. Pe la femei..." 366 DANIEL BĂNULESCU Nu erau deloc rare cazurile în care îl importunau până și iubitele, crude și vii, de nouăzeciști, de optzeciști, câteva dintre ele date
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nucă și scorțișoară. Nu credeam că nu știi, îi spusese nevastă-sa, apăsând pe cuvinte. Toți bărbații fac asta, de timpuriu, de când sunt băieți și până revin la mintea copiilor. Culeg „fețișoare“ de femei tinere de pe unde pot, doar pentru desfătarea inimii lor... Omar înghețase în rama ușii: ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1903, doar momentul exploziv, manifest, al unei tensiuni acumulate vreme de o jumătate de veac. În timp ce boemii văd lucrurile altfel. Pentru ei, sexualitatea feminină e atrăgătoare. Nu vor să devină captivii unei instituții burgheze, căsătoria, dar nu Își refuză nici o desfătare carnală. Prostituate, actrițe, sărmane cusătorese, dar și doamne din societatea selectă, căsătorite sau nu, sunt trofeele virilității lor nestăvilite. În spirit egalitar, care pretinde participarea colectivă la orice formă de plăcere, boemii Își Împart cu generozitate nu numai adăpostul, banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
definiție clinică narcisismului. ș...ț Termenul narcisism este utilizat În sens pur genetic, pentru a semnifica faptul că originea acestor manifestări se presupune a fi libidoul narcisic”1. Această din urmă frază se referă la faptul că Narcișii Își prelungesc desfătarea, procurată inițial de corpul matern - analogat Însuși principiului plăcerii - prin propriul corp, devenit sursă erotică, sau printr-unul asemănător (de obicei, al unui partener tânăr). După Karen Horney, această determinare libidinală a narcisismului e absolutizată păgubos de vechea școală freudiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei ori valoros: era vanitos, englez și dandy! Ca toți oamenii pozitivi care nu se Îndepărtează de ei Înșiși și nu au credință și voință decât pentru desfătările imediate, nici Brummell nu și-a dorit vreodată altceva; și le-a avut din belșug! Destinul l-a plătit cu cea mai stimată monedă pentru el. Societatea i-a dăruit toate fericirile posibile, iar pentru el, nu putea exista mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Istoria nu stă în loc, domnule! Concepția noastră, teoria asta ingenioasă... este, cum să spun, cea mai subtilă... și cea mai perfectă realizare a minții umane... Este o adevărată bijuterie, un lucru fără fisură... E ca o nouă religie, o imensă desfătare și bucurie a spiritului. Este singurul lucru care mai unește inimile oamenilor și adâncește sufletele... Este suprema iluzie, extazul însuși, eternitatea! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar acum am putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL: Ce mizerie! Ce scârboșenii! Își scoate sticla din buzunar și începe să bea; sticla trece apoi în mâna CASIERULUI și de aici în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de protecție este dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanță și un rafinament ce depășesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit În natură desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]