1,251 matches
-
care "critică și istorie literară sunt două momente din același proces", istoria literară a lui G. Călinescu excelează prin acea sinteză partizantă de a interfera momentul istoric cu cenzura critică. (...) Meritul acestei colosale istorii literare nu stă însă numai în desfătarea voluptuoasă a scrisului său de irascibile semnificații interioare și în sinuozitățile sensibilității sale rafinate. Primatul esteticului asupra culturalului - revizuirea modernă a clasicilor - sensul extrinsec al tradiției - deficiența romanului biografic - surprinzătoare judecăți, puneri la punct și reabilitări în literatura contemporană - sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
într una din „Cronicile [sale] bucureștene”: „A, negreșit, nu mai este în vii străvechea veselie. Bachanalele daco-romane ale străbunilor, din vremurile de belșug, au fost altoite cu posăceala și pragmatismul american, și azi dealurile nu mai sînt și locuri de desfătări voioase, ci numai piețe comerciale”. („Septembrie”,în Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 403) „Furtună” 1. Opere, „Note și variante”, p. 539. 2. Revista idealistă, 4, tom. 1, nr. 2, febr. 1906, p. 166-169. Marcel Marcian („Efectul Bacovia”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tuturor locuitorilor comunității. Aproape zilnic, după amiaza, de pe la ora 17,00, începeau învățătorii și ceilalți entuziaști activitățile culturale la club. Să o fi văzut pe Zenovica dansând, în fruntea ansamblului de dansuri pe care ea l-a înființat, era o desfătare: înaltă, bine legată, cu cozile lungi pe spate sau în coroană pe cap, în costum național, ce mai.... nu am cuvinte! Cei mai frumoși și mai talentați tineri din Frasin și Bucșoaia se învârteau în ritmul amețitor al horelor și
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
și imboldul pot avea un caracter simplu. La cei cu experiență bogată și multilaterală, viața sufletească se compune din plăcere și durere, dulceață și amărală și anume în așa chip încît aceste elemente contradictorii se determină reciproc. Ignoranța este mama desfătării în paradisul animal și cel ce-și înmulțește cunoștințele își amplifică durerea. Sufletul eroic simte însă plăcere chiar și în durere, fiindcă aceasta este un semn că tindem spre un obiect infinit și sublim, care trebuie și poate să fie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al pictorului francez Vibert, "Le Récit du Missionnaire", vedem un misionar arătîndu-și cicatricele și povestind ce a îndurat pentru credința sa;cîțiva prelați aleși și distinși îi ascultă relatarea cu mare interes; în mod evident, totul înseamnă pentru ei o desfătare estetică și care îi captivează în timp ce stau pe moale și comod pe canapeaua lor. Nu avem impresia că acea captivare le-a pus stăpînire pe întreg sufletul. Efectul tragic trebuie să excludă un sentiment deplin și conștient de siguranță. O
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îmbrăcați, bine hrăniți, cu contul lor în bancă și Buick-ul lor, așteptând ca o mai bună organizare a serviciilor de profilaxie venerică și igienă mentală să le facă funcția inutilă“. Iar alții aleg calea cealaltă, instruind trupul tânăr întru deplină desfătare. Ce i-a venit Ențiclopediei să se-ocupe de așa ceva acuma, în mijlocul verii, nu știu, dar nici nu întreb, pentru că răspunsul ar putea fi de-a dreptul cutremurător. Știu doar că dumneaei îi place să citească scrisorile altora - așa a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
soție! E fermecător să-ți îmbobinezi viitoarea nevastă în rânduri infinite de epistolă zgubilitică și dezarmant de sinceră... Se ține minte, face bine când totul devine un soi de rutină domestico-senzuală, cu bucătăria în rai, cu dormitorul în iadul tuturor desfătărilor... Să revin... Mi-am descoperit niște file disparate și... disperate, de pe la vreo 16 ani, unde mă văitam foarte serios că mă descompun... Ce substanțe pure oi fi având eu pe atunci în mine, stricate brusc, de mă descompuneam cu atâta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe de altă parte: identitatea nu mai este una singură, subiectul devine multiplu. Marchiza polemizează cu valetul, contele cu majordomul, poetul cu inginerul, studentul cu rectorul, și tot așa. Carnavalul presupune, să ne reamintim, un timp al exploziei și al desfătării, dar și unul al exorcizării, în care ierarhiile sociale, politice, religioase, culturale nu mai contează. În care diferențele de vârstă nu mai funcționează neapărat (vuvoaiala este abandonată în favoarea tutuielii, cam forțate, uneori). În care diferențele de civilizație ori chiar gender
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
curajul să mă îndrăgostesc, deși femeile, mai ales puștoaicele, îmi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este sută la sută ficțiune... * * * „Oare nu practicăm unele îndeletniciri din convingerea că ele sunt bune în sine și nu căutăm unele desfătări intuind că ele sunt de o importanță vitală? Și nu este lectura una dintre acestea (s.m.Ă? Uneori îmi închipui, cel puțin, că, atunci când va sosi Judecata de Apoi și când marii cuceritori, oamenii legii și politicienii, vor veni să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
se reduce la muncă obsesivă și rare - totuși concentrate - răbufniri comportamentale. Ca într-un show multimedia, simțim în pagină răceala metalică a unei camere de luat vederi ce surprinde mișcările personajelor și le „expune“ apoi pe un ecran imens, spre desfătarea curioasă a privitorului-cititor. În fapt, viața acestor oameni care bântuie nopțile Japoniei prin lanțuri de fast-food sau love-ho-uri (spații destinate amorurilor de-o noapte, în deplin anonimată se desfășoară în pauze. Pauzele de la vorbă și faptă, care permit liniștii întunecate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Michelson, în numele împăratului Alexandru, anunța românilor că numai din grija pentru păzirea liniștii lor și pentru drepturile lor câștigate pornise războiul, care are ca scop păzirea intereselor Rusiei și ale Principatelor: „... Orișicum vor fi întâmplările, noi făgăduim a vă pricinui desfătare în toate prilejurile înaltei noastre ocrotiri și că fiind în lucrare tot felul de chipuri ce va fi în puterea noastră, ca să lucrați împreună la mântuitoarea săvârșire ce vă punem înainte, care este de a împinge din hotarele voastre orice
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Drept-credincioasa împărăție, într-adevăr, îndepărtase din hotarele lor orice vrăjmaș, dar se instalase ea în locul altora, pentru totdeauna. Însă am văzut că, prin tratatul secret, împăratul Alexandru anexa țările noastre fiindcă nu voia să le lase pradă barbariei turcești. În ce privește desfătarea ce avea să pricinuiască țărilor noastre șederea într-însele a oștilor împărătești, vom vedea mai departe de ce fel a fost acea desfătare. Consulul austriac din Iași, Duldner, scria la 23 august 1810, Cabinetului din Viena: „... Starea de anarhie care domnește
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
prin tratatul secret, împăratul Alexandru anexa țările noastre fiindcă nu voia să le lase pradă barbariei turcești. În ce privește desfătarea ce avea să pricinuiască țărilor noastre șederea într-însele a oștilor împărătești, vom vedea mai departe de ce fel a fost acea desfătare. Consulul austriac din Iași, Duldner, scria la 23 august 1810, Cabinetului din Viena: „... Starea de anarhie care domnește în această țară, în care mulți din boieri găsesc mulțumirea lăcomiei lor, urmează și pare să fie nu numai tolerată, dar chiar
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de la Constantinopol. Și acuma voi arăta ce zic atât consulii și agenții francezi în Principate, cât și Langeron, francezul în serviciul Rusiei, despre starea în care ocupația rusească de la 1806-1812 dusese și lăsase țările noastre, și despre ce fel de desfătări le procurase. La 5 februarie 1808, Lamare raporta lui Champagny: „... Generalii ruși urmează să ridice din aceste nefericite provincii contribuții enorme: ei vor lăsa țăranilor munteni și moldoveni numai ochii ca să plângă. Dau E. V. ca un fapt adeverit că
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
săptămâni în urmă, când, cu Messerschmitul meu 109G făcusem acea aterizare pe o singură roată, așa cum v-am povestit. Mai mult, pot spune că după ani și ani de război, acest zbor îl socoteam ca o plimbare de plăcere, o desfătare. Pasiunea pentru aviație întrecea pentru moment toate sentimentele ce ar fi încercat să-și facă loc în sufletul meu atât de frământat în această perioadă. Uitam în acele clipe totul: lungii ani de război, responsabilitatea grea și grija permanentă pentru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sârguincios spectator al Teatrului Național, știind să-mi povestească cu istețime un întreg repertoriu. Când prietenia lor era încă intactă, mama și Elenuța aveau obiceiul să meargă vara la băi, la Sângeorz, luându-mă și pe mine cu ele. Ce desfătare! Îmi plăcea apa minerală de la izvor (Hebe), îmi plăcea natura împrejurimilor: în fiecare zi, făceam plimbări prin pădure, pe drumurile de coastă înflorite (mă socoteam meșter în culesul florilor de câmp), însoțind damele care își vorbeau ale lor, alcătuind grupuri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
m-au îndemnat să îi caut compania; dorința de a-i fi de folos, pentru că mi se părea oprimat, m-a îndemnat să întrețin relația cu el; mărturisesc însă că nu mi-a inspirat niciodată nici unul dintre sentimentele care fac desfătarea prieteniei. Din sentimentul acesta de omenie îi mijloceam uneori vânzarea cărților și a cutiilor cu experiențe. Ardoarea cu care strângea micul profit al lucrărilor sale mă făcea să cred că este strâmtorat, deși era prea mândru ca să-mi mărturisească asta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Obiectele sale preferate și cu care era prevăzut în planul de învățământ au fost Geografia fizică generală curs, și Geografia României seminar. Primul era atât de exhaustiv documentat și cu înaltă ținută interpretat, încât se spune că era o adevărată desfătare intelectuală ... și atât de captivant prin raționamentul logic al proceselor din natură, încât se imprima cu ușurință și trăinicie în memorie. Personal, m-am convins de acest lucru în doar cele patru prelegeri audiate în cadrul cursului intitulat " Atmosfera". De ce atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din pricina dificultății sau mai degrabă a neputinței de a arăta că nu există și despre aceasta se istorisesc mult mai multe, că este o insulă preafericită și le întrece pe toate cât privește abundența sa de nesocotit a bogățiilor și desfătărilor, fără nici un stăpânitor sau locuitor, cu pământuri total deosebite de cele locuite de oameni, iar bogăția celor ce le-ar stăpâni ar avea pretutindeni întâietate. Dacă mi-ar spune cineva că este astfel, eu i-aș înțelege ușor vorbele în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ale păcatului, dar conștiința păcatului e specific creștină, pe când geniul poate fi sau nu creștin. Când Horațiu disprețuiește lumea într-un vers faimos, n-o face din motive ascetice, fiindcă Horațiu e un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei lumi nu țin decât atât cât scurta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei lumi nu țin decât atât cât scurta noastră viață omenească. Un exces de sensibilitate nativă pune distanță între geniu și lume, din pricina vulgarității ei sau a vremelniciei frumuseților ei, fără ca el să aibă neapărat conștiința morală a cauzei adânci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că e vorba de primitivi, fie că e vorba de un stadiu mai înaintat de cultură, spiritul omenesc își reprezintă începutul lumii ca o strânsă vecinătate între cer și pământ, prin care viața terestră împrumută și oglindește ceva din veșnica desfătare a ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care urâțește și desfigurează, de moartea care seceră fără alegere. întâiul om care a cunoscut desfătarea paradisiacă a primăverii divine se numește în Zend-Avesta Yima, în literatura asirobabiloniană Uttu sau Adapă, nume, acesta din urmă, pe care învățații îl pun în legătură cu Adam cel biblic. Printre străvechile documente sumero-akkadiene din Mesopotamia, s-a descoperit poemul zis „al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să născocim un leac împotriva suferinței și să eliminăm moartea din lume. Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga voință de a intensifica viața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]