14,288 matches
-
fondul trist-părăginit al unor clădiri dezafectate. Filmul ar vrea să încheie dramatic cu o concluzie despre condiția umană sau viața la țară, nu poți ști precis, însă în mod cert lipitorile sug sîngele poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
cît nimeni nu e dispus să i-o ia în serios; bănuiala că în univers cineva sau ceva obscur îi vrea răul. Toate superstițiile și temerile involuntare de care, indiferent că recunoaștem sau nu, nimeni nu scapă în viață se desprind din matca firească și nepatologică a opticii autoreferențiale. Toți suferim de ele. Cu timpul însă, din evantaiul de amenințări ce pîndesc în spatele pomilor și în așternuturile iubitelor, unele devin predilecte. Nu pisica tăindu-mi calea e semn de pericol iminent
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
timp inițial care să lase în urmă diurnul și agitația lui. Nu întotdeauna ne pregătim astfel înainte să intrăm în sala de spectacol. De regulă, dăm buzna cu alaiul de probleme ce ne țin încătușați și nu reușim să ne desprindem. Tot drumul acesta de lemn, suspendat deasupra visceralității orașului mi se pare o cale necesară spre teatru, spre orice vis, spre alte ritmuri, vibrații și energii. Sala Studio a Teatrului de Comedie, intrată în circuit doar de cîțiva ani, este
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
lui Hillary Clinton" sunt, astăzi, vestalele noului cult sapphic de stânga! E vorba de exagerările inerente unui discurs polemico-pamfletar. Dar o anumită gesticulație, un anumit tip de intoleranță și agresivitate conțin clare trimiteri la acel Ur-fascism din care s-au desprins atâtea din formulele criminale de stânga ce populează lumea ultimelor decenii. Faptul c-a existat o reală hibridizare barocă fascism-comunism poate fi lesne documentat (așa cum a făcut, strălucit, Vladimir Tismăneanu în eseurile din Spectrele Europei Centrale și Ghilotina de scrum
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
-ncoace pe corăbii, mai vedeau și ele lumea, ultima modă, nu?... - Așa-i? face Babis râzând și întinzându-mi o napolitană. Unele se făceau că nu, dar intrau în corăbii, să vadă stofele, să miroasă parfumurile, și corabia încet-încet se desprindea de chei și ele se lăsau duse în larg... în largul lumii... pe urmă țipau ele, prefăcându-se disperate,... dar țipetele astea, dragă Babis, nu erau niște țipete de groază, erau făcute, prefăcute... Babis mai puse mâna pe o napolitană
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
sau filmele cu indieni. Nu e vorba doar de conotații stilistice și de percepții subiective: chiar dicționarele noastre generale definesc scalpul în termenii unor acțiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit 2. Scalpare" (DEX). La rîndul său, verbul a scalpa e definit ca "a desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva" (DEX). Aceleași sensuri apar înregistrate și în Noul dicționar universal (2006). În dicționarul
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
generale definesc scalpul în termenii unor acțiuni violente: "1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit 2. Scalpare" (DEX). La rîndul său, verbul a scalpa e definit ca "a desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva" (DEX). Aceleași sensuri apar înregistrate și în Noul dicționar universal (2006). În dicționarul academic (DLR, tomul X, partea 1, 1986), sensurile sînt ilustrate de citate destul de recente, din a doua jumătate
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
marginea patului și ceafa de un teanc de reviste de pe covor. Am pierdut pentru foarte puțin timp contactul cu realitatea. ,, Fenomenul Virginia Woolf" mi s-a mai întâmplat apoi toamna când, la ieșirea din metrou, pe scara rulantă, m-am desprins iar de realitate. - De atunci vă e frică de Virginia Woolf... - Dimpotrivă, o iubesc!... - De ce? - Pentru că s-a sinucis. Nu te-ai așteptat la un astfel de răspuns... N-am reușit încă să înțeleg pe deplin de ce a făcut asta
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau ce inadecvări ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că nu este bine ca proza noastră să se desprindă de realism, că proza noastră trebuie să rămână la perspectiva deloc grandioasă, dar fină, a lui Sadoveanu, Rebreanu sau la citadinismul lui Cezar Petrescu. Văd tradiția prin amploarea temelor și prin dimensiunile operelor. Nu au perspectiva unei literaturi desprinse din
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
se desprindă de realism, că proza noastră trebuie să rămână la perspectiva deloc grandioasă, dar fină, a lui Sadoveanu, Rebreanu sau la citadinismul lui Cezar Petrescu. Văd tradiția prin amploarea temelor și prin dimensiunile operelor. Nu au perspectiva unei literaturi desprinse din timp în timp de propriile ei trăsături. Eu sunt convins că noi nu am încheiat perioada de evoluție, că literatura noastră este în creștere, în alcătuire. Istoria literaturii române seamănă cu o pivniță în care se găsesc vinuri aromate
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
cîteva puncte de sprijin pentru o atitudine onestă." Punctele de sprijin la care se referă Mircea Platon sunt studiile, eseurile, recenziile și articolele pe care le-a publicat de-a lungul timpului în țară sau în străinătate. Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
nu mai suntť" (p. 58). Este limpede că întregul roman este construit pe logica basmului. La fel de adevărat este însă faptul dincolo de această structură arhetipală Stelian }urlea are imaginația și talentul de a propune o istorie credibilă cu personaje bine conturate, desprinse din realitatea noastră imediată. În situația dată se pune întrebarea în ce măsură raportarea la basm este profitabilă pentru roman. Este limpede că ea pune, într-un fel, frână imaginației, îngrămădește faptele într-o matrice clară și risipește, din capul locului, orice
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
dreptul de a se situa deasupra oricărei morale, "dincolo de bine și de rău". Fiul are însă resurse de a găsi urmele tatălui, de a afla nu doar semnele fascinației pe care o emana asupra tututor, ci și de a se desprinde de efectul devastator al unei personalități fermecătoare, înțelegând răul pe care îl poartă în el, fără măcar să-l conștientizeze sau să-l accepte. Finalul cărții aduce marea surpriză a victoriei fiului privind detașat spectacolul rătăcirii paterne. Nici Johann Debauer, romancierul
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd povestește un episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverberațiilor psihologice pe care le-ar fi putut stîrni episodul. Are o pupilă spontan picturală, nu contorsionat-reflexivă. Reflecțiile și concluziile ce se desprind din povești sunt doar sugerate de autor, cititorului rămînîndu-i să le formuleze în minte. Ca un semn al detașării de perioada cea mai dureroasă din viață, autorul își încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile părăginite
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura mea formă de a participa la viață, singura mea pasiune" (p. 35
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
concretă, grea, înfiptă în pămînt, în noroi, frămîntată de umori și isterii. În Serebreakov, viclean, întors spre sine, derutat de demascările și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la infinit vorbind despre oameni și despre teatru, deci, despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pasăre, "nebunii" și NATO, stolurile de păsări pe care le urmăreau, imaginar, dincolo de scenă și căutarea lor disperată, prin sală
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
Astfel, pe lîngă distinsul doctor Jekyll, s-a născut domnul Hyde, un alter-ego malefic latent, care, treptat, se impune, scăpînd de sub controlul compusului anorganic și anihilîndu-și, pur și simplu, arhetipul - personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu ușurință un clișeu critic, repetat pînă la trivializare și devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionată, pendulînd între polii binelui și răului. Ultimul deține totuși capacitatea prezumtivă de acaparare și neutralizare a celui dintîi. De la sfîrșitul secolului
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
exclamă tragic bătrînul om de știință. Ar trebui să intuim aici o declarationem veracitur, mai ales că protagonistul își sprijină observația pe următorul comentariu: " Dacă fiecare dintre cei doi ar putea trăi într-o identitate separată, viața mea s-ar desprinde din această tortură insuportabilă; cel rău și-ar urma drumul său, eliberat de aspirațiile înalte și remușcările mai bunului său geamăn." Ne aflăm în fața unui caz de asociere paradoxală între două identități, cu centralități și manifestări proprii, în cadrul aceleiași structuri
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
poarte un înțeles intuitiv va gusta amărăciunea celor care confundă realitatea cu siluetele rigide ale unor simboluri matematice. Zero e doar "0" și infinititul e "Ľ" și nimic mai mult. Simboluri matematice care își dobîndesc semnificația numai în interiorul unor ecuații. Desprinse de cîmpul ecuațiilor, simbolurile acestea nu înseamnă nimic. Cartea lui Charles Seife prezintă tocmai istoria tentativelor succesive prin care oamenii s-au străduit să înțeleagă conceptele-limită de zero și infinit. Doi frați strînși legați prin ombilicul numeric al valorilor extreme
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
zero nu e un concept filozofic, ci un număr, deci o construcție matematică. Același lucru e valabil în cazul infinitului. Cum orice număr este o cantitate care are sens numai în interiorul unei ierarhii matematice, zero și infinit sunt cantități limite desprinse din ierarhiile ale căror limită le marchează. Acestor ierarhii le putem da felurite întruchipări: șirul numerelor întregi, fracție, înmulțire sau împărțire, funcții derivate, integrale sau diferențiale. Dar de fiecare dată zeroul și infinitul își capătă identitatea din modul în care
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
opusul bergian mărturisește un lirism profund, dar nu în exces, un "canto jondo" fără nici o violență expresionistă. Este o muzică dodecafonică de tipul "work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de gamă pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
trei săptămâni și trei zile pentru care Cristian Mungiu primise Palme d'Or la Cannes. În presă au apărut o mulțime de recenzii, toate favorabile și chiar înflăcărate, iar după unii recenzenți succesul filmului nu a fost întâmplător, fiindcă se desprinde din potențialul unui "nou val" al cinematografiei românești. Sumbra povestire despre un avort ilegal din anii "Epocii de aur" s-a bucurat de deplina empatie a spectatorilor cehi care își mai amintesc așa-zisul "socialism real"; spre deosebire de România, avorturile nu
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
care spiritul oportunist dă regula jocului - fie printr-o molipsire involuntară, iscată de o contagiune colectivă - caz în care, chiar mînat de bune intenții, autorul intonează un refren ce i-a fost sugerat subliminal. În ambele situații, concluzia ce se desprinde e aceeași: nu există discurs despre trecut care să nu fie impregnat de ideologia prezentului. Deosebirea apare doar în privința gradului de impregnare, dar în nici un caz în ceea ce privește prezența sau absența ei. Chiar și un autor care vrea să scape de
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind pe spate, în zăpadă, și mă gândesc că dacă aș muri acum, printre pomii sădiți de mine, aș muri împăcat.
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
pentru societatea românească în ansamblu, cât și pentru diaristul anarhist care, ținând-o sub permanentă observație, încearcă s-o scuture din "somnul cel de moarte". Există, firește, riscul supradimensionării, frecvent întâlnit în jurnalele și memorialistica unei epoci, din care se desprinde câte o siluetă urieșească, văzută așa în lentilele vanității omenești. X sau Y fie a suferit cel mai tare, fie s-a împotrivit cel mai mult, fie a luptat și a suferit - simultan - ca nimeni altul. Toți ceilalți sunt umbre
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]