1,125 matches
-
supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate și demnitate, versuri pe care, În ciuda aparatului poetic desuet, le citim și azi cu emoție. Școala ni le-a fixat În minte și este suficient ca cineva să Înceapă un vers pentru ca urmarea să vină de la sine. Retorica acestor poeme este simplă și ea cultivă un număr de virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și fac dizerații asupra moravurilor lumii. Pentru că poetul din această epocă are conștiința că trebuie să Întemeieze nu numai literatura, trebuie să Întemeieze o ființă și o societate românească. Au Întemeiat, În mod sigur, o poezie care În galanteria ei desuetă exprimă ceva din neliniștile omului care Începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare În jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui discurs autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei reverii subiectiv-paseiste30, care atribuie autorului rolul de personaj central
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dramatice și analiză psihologică", exersată până la manieră de-a lungul celor patru romane 58. Nici Călinescu nu e mai indulgent, de vreme ce plasează romanul, din punct de vedere estetic, în trena literaturii lui Duiliu Zamfirescu și a romanului de secol XIX59. Desuetă, așadar, ca formulă, proza lovinesciană ar ilustra și o tipologie învechită (femeia victimă, parvenitul), ceea ce relevă măsura covârșitoare în care Lovinescu rămâne "în substanța lui omul generației sale". Citită totuși ca "un poem al inadaptabilității", cu evident "caracter autobiografic", literatura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suplimentare (evoluția de la rural la urban, reprezentarea estetică mimetic-obiectivă a noilor realități sociale), de care e scutită, în schimb, poezia. Însă evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu reclamă, așa cum au crezut unii interpreți grăbiți, întoarcerea la o formulă de artă desuetă (realismul mimetic), contrazisă de evoluția prozei moderne. Prin modernizare (atât în cazul poeziei, cât și în cel al prozei) Lovinescu înțelegea un proces de intelectualizare a discursului, care impune, de fapt, adâncirea (obiectivă) în "subiect". Cu alte cuvinte, sincronizarea cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
drept, de sugestiile interpretării în cauză) și, luând distanță față de text, am ajuns la concluzia că Lovinescu nu a ales deliberat varianta degradării tragicului, asemeni unui precursor al literaturii absurdului, ci s-a reîntors instinctiv la modelul peren, chiar dacă aparent desuet, al melodramei. Astfel că, pe lângă cuvântul elocvent, creator de "realități", literatura lovinesciană pare să fi preferat și cuvântul mut, convertibil oricând în imagine. Și apoi, în fine, nu este poetica melodramei o poetică a clișeului prin excelență? Desigur. Din păcate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dorit-o cât mai accesibilă, mai puțin "elitistă". Ca atare, de va fi tânjit după succes, ca un veritabil scriitor profesionist, amfitrionul de la Sburătorul n-avea cum să disprețuiască literatura "de consum", și cu atât mai puțin melodrama, acestei specii desuete încercând să-i imprime deliberat nuanțele "intelectualiste" ale modernismului promovat teoretic. De aceea, dacă "valoarea estetică" a literaturii lovinesciene nu ne (mai) satisface, să ne gândim că există întotdeauna, până și în cele mai neizbutite opere literare, ceva cu mult
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față, cea mai gravă chestiune nu este dacă marele critic E. Lovinescu și-a ratat opera literară și de ce. Universitarul ieșean a inițiat în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
provocare de natură psihosocială, ce reclamă din partea acestuia o adaptare flexibilă la realitățile uneori aspre ale vârstei, cu evitarea capcanelor tentante și a surogatelor posibile, pentru a investi într-un nou sens existențial. Referitor la activitatea sexuală, contrar unor prejudecăți desuete, ea poate constitui, pentruindividul matur, indiferent de sex, un izvor încă nesecat de voluptate și bucurie. Focalizându-ne atenția asupra planului senzorial, vom începe cu precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
provocare de natură psihosocială, ce reclamă din partea acestuia o adaptare flexibilă la realitățile uneori aspre ale vârstei, cu evitarea capcanelor tentante și a surogatelor posibile, pentru a investi într-un nou sens existențial. Referitor la activitatea sexuală, contrar unor prejudecăți desuete, ea poate constitui, pentruindividul matur, indiferent de sex, un izvor încă nesecat de voluptate și bucurie. Focalizându-ne atenția asupra planului senzorial, vom începe cu precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pleacă (Vine doamna și domnul General de Gheorghe Brăescu, Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port de Alexandru Sahia), Înghițitorul de săbii este filmul unui AUTOR singular în lumea noastră cinematografică, al cărui patetism dramatic emoționează pentru că nu e desuet, nu are stridențe și e sincer, are rasă și substanță intelectuală, lucru rar și cu atât mai valoros cu cât este însoțit de har. După mai bine de patru decenii de creație, Alexa Visarion își poartă cu discreție și farmecaura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mircea Albulescu, personajul ax, personajul-idee principală, e o victorie atît a interpretului, cît și a regizorului. Actorul păstrează un fin echilibru între realitatea și simbolica personajului, între ființa trecătoare și ideea neperisabilității artei, după cum păstrează un fin echilibru între aparența desuetă și esența tragică a condiției sale. Filmul e înrudit, în cîteva principale puncte, cu La strada lui Fellini. Cînd spun înrudit mă păstrez la foarte mare distanță de orice gînd al împrumuturilor. Alexa Visarion rămîne mereu el însuși în tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Carmen Galin Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră, reușește din primele clipe să risipească și scepticismul și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perspectiva eficienței, adică să probeze științific calitatea și cantitatea efectelor sale. Criteriile APA sunt mai draconice, ele fetișizează exigențele tehnice, mai precis, cele experimentale și statistice, generând impresia că o fundamentare teoretică prealabilă și riguros construită este o strădanie marginală, desuetă, deoarece ea se poate cristaliza din mers, prin inspiratele generalizări ale muncii de teren. Iată o trecere în revistă a acestor condiții minimale, așa cum sunt ele sintetizate de D. David (2006, pp. 104-106): existența unui manual care să cuprindă explicit
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
relațiilor politice În care se află membrii unui guvern. Dacă, de exemplu, un anumit guvern este nevoit să renunțe Într-un anumit moment la putere datorită insuficientei susțineri politice, planurile strategice elaborate la nivelul administrației În timpul deținerii puterii devin automat desuete, odată cu instalarea unui nou guvern, din cauza caracterului politic pe care li-l conferă natura obiectivelor propuse În cadrul lor. Ar putea fi, din acest punct de vedere, extrem de puțin probabilă o colaborare eficientă Între managerii publici aflați sub protecția statutului de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nevoie de țap ispășitor. Totul trebuia regîndit. Progresiv, pînă spre sfîrșitul secolului XX, dar și mai sofisticat la începutul acestuia, soluțiile infatuării au cunoscut rezolvări din ce în ce mai realiste. În stare a da piept cu societatea hipertehnicizată, nedispusă să mai accepte comportamente desuete. Artistul de azi nu mai trebuie să se dea în spectacol. Nici nu i-ar mai sta bine s-o facă, așa cum o făcuseră predecesorii săi într-o lume încă romantică. A te da, azi, în spectacol înseamnă pur și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, uitat între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat, încît nici n-ar avea cum să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi duce desene. Cea de la Căminul Artei (etaj), din 1982, se numea "Copacul" și era prelucrarea laborioasă a schițelor făcute într-o mirifică vară pe colinele Iașilor. Desuet? Ce reconfortant e să întrerupi, periodic, seria cvasiabstractă din atelier și să hălăduiești (așa cum o făceau atît de firesc iluștrii antecesori) cu blocul la subsuoară și creionul în mînă. Demodat? Cu ce plăcere întrerup, aici, lucrul la pînzele cvasiabstracte și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
raportată literatura ce se scrie acum, aici, la celelalte literaturi neapărat vesteuropene intenționîndu-se probabil o totuși nefericită motivare a cvasianonimatului ce o marchează. Discuțiile în jurul subiectului, cînd nu pun degetul pe rană, au aerul unor reproșuri adresate factorilor de răspundere, desueta formulă a unui trecut încă păstrat. Se lasă impresia că de lipsa unei audiențe internaționale se fac vinovate nu știm ce ambasadă românească, nu știm ce departament ministerial, cînd pentru orice minte lucidă nu în aceste false diligențe ar sta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E tentant, din cînd în cînd, să fii desuet. Tentant, ba chiar de bonton. În jurul atelierului zumzăie rumorile momentului și ar fi nu știu cum să te faci că nu le auzi. Că nu le recunoști, la urma urmei, justificarea. Anume care? Păi, noutatea nu e strigătoare: de cînd lumea (artistică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o desuetudine greu de mascat. De vreme ce alte... locații, administrate vivant de incitantele soluții alternative ale Perifericului, de pildă, merită, și ele, cu prisosință, aceeași luare în calcul. Chiar împreună. Numai că vectorul al doilea, prin probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere. Dar, hai, în creștinească îngăduință, fie și împreună. Pentru că, dacă memoria nu ni se alterează, atunci trebuie să avem în vedere și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos chiromantic, i-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
probabil justificate orgolii, nu admite... desueta juxtapunere. Dar, hai, în creștinească îngăduință, fie și împreună. Pentru că, dacă memoria nu ni se alterează, atunci trebuie să avem în vedere și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos chiromantic, i-am convoca pe cei din romantica pleiadă Craiu la masa evaluării prezentului, ne imaginăm cam cu ce pișicheră schimă ar privi ei isprăvile junilor atleți. Nu alta, probabil în aceeași obligatorie simetrie ca a înnoitorilor de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etapele ieșene ce i-au precedat. Cu atît mai ritos, cu cît absolut recomandabil actanții ultimului val convoacă la provocatoarele festine și nume străine. În încercarea, temerară de altfel, de a estompa un trecut ce li se pare nepermis de desuet. Și total irelevant în fluxul internațional al momentului. Paciența noastră însă în fața acestui dihotomic spectacol pare să nu aibă limite. Alături de foaia aceasta aflîndu-se acum o mirabilă farfurie cu ouă stahian închistrite, să ne fure, o clipă, nostalgia după fabuloasele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sibiului”, „Universul literar”. Biografiei puțin spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]