1,116 matches
-
Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism, așa cum se întâmplă în creștinism, Weber le consideră a fi niște regretabile întoarceri la desuete idei primitive (citat din Werner Stark (“The place of Catholicism in Max Weber’s Sociology of Religion”, Sociological Analysis 29 (winter), 1968, pp. 202-10) în Capitolul 24 din “The Blackwell Companion to Eastern Christianity” , redactat de Peter McMylor și Maria
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
interzicând înmormântarea pe teritoriul localităților, cimitirele din jurul bisericilor au fost părăsite.Prea puțini locuitori mai știu unde a fost cimitirul vechi. Pentru că satul Covei a fost la începuturi un sat de bordeie, merită să facem o paranteză, descriind această construcție desuetă, dispărută din peisaj de ani buni. Bordeiul este o locuință subterană, fiind răspândit mai ales în zona de câmpie. Pentru clima de aici oferă câteva avantaje certe și anume vara păstrează răcoare și iarna ferește de îngheț, chiar și fără
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
în domeniul nou al cinematografului, al "celei de-a șaptea arte". Căutările realizatorilor de filme au fost acerbe în direcția îmbunătățirii noii invenții, "cinematograful", și din cauza faptului că după o apariție pompoasă a acestuia, a început repede și căderea în desuet. Trebuia găsit ceva "nou" și "deosebit" care să atragă iarăși publicul în sala întunecată a cinematografului. Acest "nou" putea fi printre altele și "filmul "colorat"", sau cum va fi cunoscut mai apoi "filmul color". Drumul de la filmele ""colorate"" ale lui
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
recentă. În sec. al III-lea d.Hr. împărații tind să se identifice zeilor: Septimius Severus și soția sa, Iulia Domna, sunt adorați ca Iupiter și Iunona. Cultul imperial este o inovație care marchează sfârșitul religiei romane tradiționale, constituind etapa desuetă a sa. Mircea Eliade afirma că dacă în epocă există ceva viu cu adevărat, apoi acestea sunt sintezele intelectuale elenistice, pe de o parte, și misterele, pe de alta. Pentru a frâna răspândirea masivă a creștinismului, scriitorii păgâni recurseseră la
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
Fear Of The Dark", desi nici acest album nu întrunește elogiile întregii critici. Într-un fel este explicabil, genul heavy metal s-a schimbat extrem de mult, devenind din ce in ce mai divers, iar o realizare precum "The Number Of The Beast" poate părea desueta în contextul actual. Plecarea lui Bruce Dickinson avea să pună din nou pe tapet zvonurile privind desființarea grupului, "confirmate" întrucâtva și de editarea în 1993 a celor două albume live, "A Real Live One" și "A Real Dead One", considerate
Iron Maiden () [Corola-website/Science/299940_a_301269]
-
dar cu un acoperiș. Deloc surprinzător, diferite variante ale designului caselor de tipul Jacobs House, încorporând toate elementele tipice ale "perioadei usoniene" a lui Wright sunt încă în uz, în bune condițiuni de folosire și nu par deloc a fi desuete sau inadecvate locuitului și. respectiv locului unde au fost construite.
Frank Lloyd Wright () [Corola-website/Science/298431_a_299760]
-
vizuale", dar și datorită existenței a tot mai multor noi tehnici precum arta video sau arta conceptuală dificil de etichetat ca "plastice". De asemenea, conotațiile de superioritate privind artele decorative pe care termenul le moștenește din secolul trecut sunt astăzi desuete. Termenul de "arte plastice" se înrudește cu un altul, mai rar folosit, de "arte frumoase" sau de "belle arte", echivalent cu "beaux-arts" (în franceză) și "belle-arti" (în italiană). Echivalentul artelor plastice în limba germană este "Bildende Kunst". Limba germană nu
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
autorizații de funcționare operatorilor comerciali de telegrafie dacă aceștia îi trec testele. Datorită dezvoltării ulterioare a comunicațiilor, folosind o gamă largă de unde electromagnetice și folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă și aproape uitată. Totuși, există domenii de utilizare, așa cum ar fi navigarea maritimă și aeriană, precum și comunicarea radio-amatoare (ce folosește unde electromagnetice continue), în care folosirea invenției americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală
Codul Morse () [Corola-website/Science/302336_a_303665]
-
1968 pe la mirificele mînăstiri din Nord, cu determinanta lor sugestie compozițională. Într-un permanent balans înalțare-deriziune: Icar-Arlechin. Imensele pînze din 1999(III) sînt bîntuite de desculții lumii, îndreptîndu-se, aceștia, spre niciunde, în boarea cenușie a timpului. Ce reconfortantă e - deși ... desuetă - „ieșirea la peisaj", cum, programatic, o numeau cei vechi! Să părăsești com- poziția cvasiabstractă din atelier și să fugi în natură. Să desenezi, pur și simplu, copaci(IV). Un gen - ... desuet și el - natura moartă(V). Să vezi că lucrurile
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
în boarea cenușie a timpului. Ce reconfortantă e - deși ... desuetă - „ieșirea la peisaj", cum, programatic, o numeau cei vechi! Să părăsești com- poziția cvasiabstractă din atelier și să fugi în natură. Să desenezi, pur și simplu, copaci(IV). Un gen - ... desuet și el - natura moartă(V). Să vezi că lucrurile din jur au, și ele, vocea lor. Tot mai neauzită. Fascinația orașului atît de visat de dorohoian trebuia să producă truvaiul, găselnița: ușile celebre(dar și cele umile) ale înveșnicirii sale
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Paris, care nu avuseseră succes dar deveniseră datorită controverselor din presă notorii. Offenbach îl confruntă în farsa sa pe un Wagner aflat pe câmpurile elizee cu unii dintre marii compozitori ai trecutului, precum Mozart și Gluck. Aceștia sunt calificați drept desueți de către revoluționarul compozitor saxon, care prezintă o "Simfonie a viitorului", ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării, și o "Tyrolienne d'avenir", care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel mai intransigent și mai greu accesibil film experimental din toate timpurile”. El
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
omniprezente în casele usoniene. Mașinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o structură foarte simplă, fără pereți dar cu un acoperiș. Diferite variante ale designului caselor de tipul "Jacobs House" sunt încă în uz și nu par deloc desuete. Cuvântul usonian nu are proveniențe foarte sigure. În cazul lui Wright, cea mai timpurie folosință a fost în 1927, conform citatului: Oricum, nimeni nu a fost capabil să găsească referirea lui Butler. John Sergeant scria, "S-a sugerat că Wright
Usonia () [Corola-website/Science/303882_a_305211]
-
la o vârstă când tot ceea ce mai poate da e numai telenovelă și kitsch”". El a comentat cu aciditate acest film astfel: "„Sursa inspirației a fost un roman ros de molii al lui Tudor Teodorescu-Braniște, Prințul, apărut în 1946. Subiectul desuet, de melodramă din anii '30, reflectă nevoia cineastului, ajuns la senectute, de a zăbovi în meditație. Ca și aristocratul care, după ce și-a tocat averea, a pierdut favoarea socială, cineastul și-a cam irosit și el creditul și publicul, pe
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
unui caracter înclinat spre pesimism și melancolie, dar vor imprima duritate, migală și exactitate viitoarei munci scriitoricești. În luna februarie 1832 Gustave intră ca extern la liceul din Rouen, căruia îi păstrează o tristă amintire pentru o anume educație romantică, desuetă, care împingea mulți elevi la viciu și adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd așezat, pe băncile clasei
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce cu ofițerul prusac. Numai că a doua zi, toți cei zece călători îi întorc spatele, așa că Bulgăre de seu se retrage, singură, într-un colț al diligenței, copleșită de disprețul unor ticăloși cinstiți. Experiența de
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
expozanților la Salonul din Champs Elisées ca elev al lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier, el a povestit în amintirile publicate într-un interviu, mai ales de Jean-Paul Laurens. Acesta din urmă era în opinia pictorului român un artist puțin desuet ca viziune plastică și chiar rece ca realizare, dar era un deținător absolut al tainelor meșteșugului. Cu toate acestea Jean Paul-Laurens prin autoritatea pe care o avea la Academie a fost unul dintre artiștii de mare succes ai secolului al
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
al eternului act de creație din infinitul “sunt“ . Putem deci observa covârșitoarea ei importanță pentru integritatea psihologică a individului. Pierderea interesului pentru feerie, fantastic și inedit aduce platitudine și urât în universul nostru existențial și totodată sărăcirea universului imaginar, devenit desuet prin neglijarea lui. Anticarul Koreander enunță la sfârsitul romanului o afirmație paradoxală, anume că orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit. Cu alte cuvinte, Fantazia nu este doar o închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
asemenea tipografia lui Carol Göbl s-a extins și s-a mutat pe Strada Doamnei. Librăria Müller nu mai era una dintre cele mai importante din București, fiind depășită de librăriile Socec, Cartea Românească și Cioflec. Localurile deveniseră și ele desuete și au fost abandonate pentru altele mai noi. Cafeneaua turcească nu-și mai avea niciun rost; chiar la sfârșitul secolului XIX nu mai existau nici măcar nostalgici care să fumeze narghilea. Restaurantul, cafeneaua și cofetăria nu mai erau la modă și
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc » pentru « livră », ca și Madame de Sévigné în scrisorile adresate fiicei sale. Legea din 18 nivôse, anul III (7 ianuarie 1795) permite emiterea
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
propriile tradiții. Întreg ciclul de manifestări apare ca o scenă de spectacole și activități vivante, cu ateliere de creație „in vivo”, susținute de către creatorii și purtătorii autentici ai culturii populare tradiționale contemporane, neprelucrate prin „regizări academice" și nemalformate de interpretări desuete, de tip „Cântarea României” sau de altă natură „estetizantă” sau spectaculară. La fiecare ediție a Festivalului participă reprezentanții câte unui județ din Transilvania (inclusiv Banatul, Crișana și Maramureșul), Muntenia (inclusiv Oltenia și Dobrogea), Moldova (inclusiv Bucovina și Basarabia) și din
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
genetice. În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale (media, performance, happenind etc.) se încearcă o marginalizare a tuturor formelor de artă „clasice”, implicit a peisajului, mai ales de către tinerii creatori care le cred desuete, și în contradicție cu ceea ce ei consideră performanță. Este o viziune excesivă care, deși firească vârstei și mai ales momentului de criză pe care îl traversează arta de o bună perioadă de timp, nu își găsește susținerea în realitate nici
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
orașului ( deservit de linia de autobuz 73 - de la stația Babila), și Aeroportul Internațional Orio al Serio (BGY) în Bergamo. Tramvaiul clasic introdus la începutul secolului XX (1920) mai circulă încă și astăzi pe străzile aglomerate ale metropolei păstrând acea imagine desuetă a unui oraș de altă dată. Milano mai are trei linii de metrou (M1-de culoare roșie, M2-verde și M3-galben) și un sistem specific numit Milan Metro - „"M"“, ce se deplasează peste 80 km . Mai există și „Metrò S.Raffaele“ ce
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]