KorAP: Find »[drukola/base=detectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...167 >

4,169 matches

Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398

ingenios ambalat, ci un fir al Ariadnei care-l poartă prin labirintul născut din imaginația scriitorului și abilitatea detectivului. Mai mult decât oricare alta din scrierile anterioare, The High Window este cartea lui Marlowe, cronica detaliată a trăirilor și aventurilor detectivului însetat de adevăr. Plasat în mijlocul intrigii, Marlowe induce tensiunea pornind de la o situație banală. Ceea ce l-a dezamăgit, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Big Sleep, clubul Idle Valley - „sediul” lui Alex Morny - aduce izbitor cu Cypress Club, domeniul lui Eddie Mars. Exemplele pot fi înmulțite pentru fiecare din categoriile invocate. Poate că aici se află și explicația mizei lui Raymond Chandler pe figura detectivului. Conștient că sudura evenimentelor, dar și coerența ansamblului au de suferit, autorul a încercat să sugereze caracterul inevitabil al întâmplărilor, punându-le pe seama muncii de teren a lui Marlowe. Într-adevăr, detectivul se mișcă mai mult decât în toate celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
și explicația mizei lui Raymond Chandler pe figura detectivului. Conștient că sudura evenimentelor, dar și coerența ansamblului au de suferit, autorul a încercat să sugereze caracterul inevitabil al întâmplărilor, punându-le pe seama muncii de teren a lui Marlowe. Într-adevăr, detectivul se mișcă mai mult decât în toate celelalte romane la un loc - iar apoteoza o constituie decizia de a preda-o personal familiei pe Merle Davis, în îndepărtatul oraș Wichita din Kansas. Romanul începe, cât se poate de chandlerian, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
poate numi o zi plăcută. În Somnul de veci, atenția lui Marlowe fusese confiscată, la intrarea în casa generalului Sternwood, de vitraliul reprezentând un cavaler și o domniță aflată în captivitate. Aici, într-un mediu lipsit de pretenții nobiliare, privirea detectivului cade asupra unei picturi ce arată că nu ne mai aflăm în lumea stăpânilor, ci a servitorilor: La capătul aleii, pe un bloc de beton, era un mic negru pictat în pantaloni de călărie albi, cu jachetă verde și șapcă

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Autoritară, arogantă, grosolană, pretinde să fie tratată drept o mare lady, deși manierele ei nu diferă de cele ale unui rândaș. Pornită sub proaste auspicii, colaborarea dintre angajat (Marlowe) și angajator (doamna Murdock) se va degrada cu fiecare vizită a detectivului. Una dintre calitățile surprinzătoare ale romanului constă în amplificarea dramei, fără ca vreun semnal de alarmă să fi fost tras. Furtul și asasinatul par a fi operații de rutină, simple jaloane pe un drum infracțional străbătut de aproape toate personajele întâlnite

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
asasinării lui George Anson Phillips, iar Lois Morny admite cu ușurință că ar putea fi autoarea morții lui Vannier. The High Window propune, între alte modificări ale modelului instituit în The Big Sleep, schimbarea radicală de imagine a lui Marlowe. Detectivul nu mai este justițiarul care încearcă, obstinat, să afle adevărul. Acum, prizonier al sistemului, el îmbrățișează, submisiv, realitatea așa cum i se înfățișează ea. În The Big Sleep, Marlowe lăsa impresia că-și alege clienții și metodele. Aici, lesa e mult

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
întâlni oameni în uniformă la fel de civilizați). Câteva dintre scenele în care se vede marea artă de prozator a lui Chandler îi au ca protagoniști pe eternii săi rivali din poliție. Confruntarea, care putea fi dură, se topește în clipa când detectivul și cei doi investigatori care-l vizitează încep să bea: Am adus o sticlă de Four Roses și trei pahare din dulapul din bucătărie. Am scos cuburi de gheață și sifon din frigider și am pregătit trei pahare înalte cu

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
legăturilor între planuri provin din conștientizarea precarității stratului ficțional. Relațiile dintre personaje, atenția acordată detaliilor comportamentale sunt parte a aceleiași strategii de fortificare a narațiunii. Ochiul cititorului se lasă lesne sedus de micile porțiuni descriptive, în care mintea alertă a detectivului instituie un scenariu pasionant și o intrigă paralelă. De altfel, întreaga strategie a detectivului pare a miza pe limitarea daunelor și nu pe aducerea la lumină a adevărului și pedepsirea vinovaților. Scena - pe cât de simbolică, pe atât de neașteptată - în

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
detaliilor comportamentale sunt parte a aceleiași strategii de fortificare a narațiunii. Ochiul cititorului se lasă lesne sedus de micile porțiuni descriptive, în care mintea alertă a detectivului instituie un scenariu pasionant și o intrigă paralelă. De altfel, întreaga strategie a detectivului pare a miza pe limitarea daunelor și nu pe aducerea la lumină a adevărului și pedepsirea vinovaților. Scena - pe cât de simbolică, pe atât de neașteptată - în care Marlowe o conduce pe Merle în îndepărtatul Kansas marchează o răsturnare decisivă de

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
nu pe aducerea la lumină a adevărului și pedepsirea vinovaților. Scena - pe cât de simbolică, pe atât de neașteptată - în care Marlowe o conduce pe Merle în îndepărtatul Kansas marchează o răsturnare decisivă de viziune. Nu e prima oară, firește, când detectivul conduce la domiciliu o femeie. Dar e prima oară când gestul său are dimensiunile unei veritabile expediții. Marlowe și-a sacrificat zece zile pentru a se asigura că Merle a început lungul drum al revenirii la normalitate. The High Window

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
credea ce-i spusesem. Lumea paralelă în care s-a refugiat Merle - femeia-fetiță înspăimântată de cea mai mică atingere a unui bărbat - e alcătuită din idoli infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de care lumea lui Chandler e plină -, Merle exercită asupra detectivului o atracție insidioasă, de care nu pare a fi pe deplin conștient. Nu suntem nici noi, cititorii, decât atunci când, vreme de câteva zile, în Wichita, ia identitatea unui bărbat (încă) tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
monedă de aur bătută de statul New York în 1787. Lucrul cu adevărat dezamăgitor în roman este multitudinea de coincidențe și întâmplări ce rămân fără o explicație logică. Iată doar câteva dintre cele flagrante. Ce explicație se poate da faptului că detectivul George Anson Phillips este ucis cu un pistol descoperit apoi sub perna vecinului de apartament? Care vecin pare a atrage atenția asupra sa în mod deliberat, provocând un scandal de proporții. Mai mult, individul cu pricina avea obiceiul să-și

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
asupra sa în mod deliberat, provocând un scandal de proporții. Mai mult, individul cu pricina avea obiceiul să-și țină propriul pistol (înlocuit în mod misterios de către asasin!) chiar în acel loc. Ce explicație credibilă să găsim faptului că același detectiv, Phillips, îi oferă lui Marlowe, deși îl cunoaște doar de câteva minute, cheia de la apartament? Desigur, acest lucru îi prilejuiește detectivului un scurt monolog ricanant („Ne ocupam amândoi de același caz. Așa că nu voiam să-l trag pe sfoară. Asta

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
pistol (înlocuit în mod misterios de către asasin!) chiar în acel loc. Ce explicație credibilă să găsim faptului că același detectiv, Phillips, îi oferă lui Marlowe, deși îl cunoaște doar de câteva minute, cheia de la apartament? Desigur, acest lucru îi prilejuiește detectivului un scurt monolog ricanant („Ne ocupam amândoi de același caz. Așa că nu voiam să-l trag pe sfoară. Asta era situația. Aveam cheia de la apartamentul lui și puteam intra la el ca la mine acasă. Puteam să-i port papucii

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era conștient de precaritatea scenariului în care-l obliga pe Marlowe să evolueze. Lăsând deoparte puerilitatea altor secvențe (faptul că detectivul primește prin poștă prețioasa monedă sau întâmplarea prin care descoperă în spatele unui tablou din casa lui Vannier fotografia devenită armă forte a șantajului exercitat asupra doamnei Murdock), este uimitor să observi că ele sunt luate în considerare cu toată seriozitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
în viteză. Același rol de temporizator îl au și cele câteva dialoguri absurde (cel puțin unul dintre ele, conversația lui Marlowe cu un barman, forțează granițele bunului-gust) presărate de-a lungul narațiunii. Ar fi de remarcat, de asemenea, modificarea limbajului detectivului, mai ales în relațiile cu polițiștii. E un semn de maturitate, desigur, dar și rezultatul experienței: a încasat suficienți pumni și a fost târât în destule situații neplăcute doar pentru că nu s-a putut abține să dea o replică tăioasă

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
radical rolul unuia dintre personajele centrale: cel care avea să se numească, în roman, Derace Kingsley, iar în povestire purta numele Melton nu are nici un amestec în crimele comise, pe când „originalul” este un ucigaș fără scrupule. În povestirile menționate, numele detectivului e John Dalmas, dar el posedă aproape toate însușirile eroului pe care-l vom descoperi, la doar câteva luni după publicarea nuvelei „The Lady in the Lake”, sub numele Philip Marlowe, în romanul Somnul de veci. Ingratitudinea autorului față de romanul

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a conștiinței vulnerate și a dezamăgirii instalate ca o boală. În astfel de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar și minimele gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
degetele picioarelor goale covorul. După ce mi-am terminat țigara, m-am întors în pat. Somnul protector nu poate elimina senzația acută a îmbătrânirii, singurătății, inutilității și ratării. Părul grizonat, trăsăturile rigide ale feței și urmele timpului făuresc noua identitate a detectivului prins în plasa existenței dominate de violența și moartea aproape intrate în rutina cotidiană. Încercarea de a reface împrejurările asasinării lui Chris Lavery, împușcat în baie, e dominată de o răceală transumană, de o indiferență înspăimântătoare. Actul metafizic s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
extincției, iar perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
liric, capabil să ofere veritabile „pasteluri după natură”, sedus de culoarea locală și de forța unică a peisajului. El nu cade, firește, într-un panteism ieftin. Natura nu se metamorfozează într-un participant activ. Ea nu este un complice al detectivului. Pur și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți, mașini și ambiții: Drumul aluneca de-a lungul unei terase înalte

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
rezistență a cărții. În repetate rânduri, el s-a plâns că Marlowe a dobândit, treptat, un rol prea important, că le-ar „sufoca” cu prezența sa pe celelalte personaje. Realitatea este cu totul alta: în prima jumătate a cărții, vocea detectivului abia se aude. Marlowe se mulțumește să se deplaseze în diverse direcții, să primească misiuni și să asculte variantele debitate de martori mai mult sau mai puțin interesați să ascundă adevărul. Abia în partea a doua el preia inițiativa și

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
rându-i, să-și abandoneze bărbatul alcoolic pentru că a înșelat-o. Astfel privite, întâmplările au aerul unor simple drame burgheze. O înșiruire de fapte cu totul insuficiente pentru a menține o perioadă mai îndelungată interesul cititorului și a motiva truda detectivului. Intervalul de o lună - perfect ales, din punct de vedere psihologic - presupune însă o acumulare a tensiunii și un spațiu al neliniștii îndestulătoare pentru a declanșa un turbion de consecințe. Primul și marele neliniștit e Derace Kingsley. Felul în care

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
vizor de proprietarul casei în fața căreia se postase - nimeni altul decât temătorul doctor, ce făcuse o mică avere tratând bolile mai greu de mărturisit ale milionarilor. Doctorul Almore avea de ce să se teamă: nu trecuse multă vreme de când un alt detectiv, Talley, aflase lucruri nu tocmai plăcute despre stilul său de muncă și efectele acestuia asupra pacienților. Mai mult, soția doctorului fusese găsită moartă în garaj, sinucisă cu gazul de eșapament. Ulterior, Marlowe află de la Kingsley că și Crystal fusese una

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]