2,337 matches
-
râs eu. Urlă gras, dar... ăăăă... n-o să-i folosească la nimic! Când am pronunțat cuvântul „gras“, mi-am dat seama că mă uitasem în ochii Angelei, iar clipa aia mi s-a părut că durează o veșnicie. M-am detestat. întotdeauna dădeam cu bâta-n baltă. întotdeauna! —Dar Don e un mic Hitler, așa că era și timpul ca cineva să-i mai reducă... Mike a înghețat, după care s-a forțat să termine fraza: —... din dimensiunile de dictator, a bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă! a rânjit ea. Nu mai suport așteptarea asta! Hai să facem ceva mișto! Depresia teribilă cu care mă luptasem toată ziua parcă nu mai era așa de apăsătoare. — Hai să ne îmbrăcăm, am propus eu nerăbdătoare. Hai să ieșim! Detestam să stau acasă serile. îmi era teamă să nu pierd ceva. Asta era chestia grozavă cu cocaina. Când luai cocaină întotdeauna se întâmpla ceva minunat. Fie cunoșteai un bărbat, fie mergeai la petrecerea cuiva, ceva se întâmpla. Cu cocaină, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
căruciorul prea mic, orbită de soarele de vară și văzându-le pe Margaret și pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare îmi detestam părul și cât de mult îmi doream să am niște bucle lungi și blonde ca ale Angelei Kilfeather. Sau cum alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deschisă, rostind printre lacrimi cuvintele: — Mi-e rușine. — De ce nu i-ai spus mamei tale ce simțeai? N-am putut, am răspuns surprinsă. Noile surori sunt lucruri de care ar trebui să te bucuri, nu lucruri pe care să le detești. — Și oricum, am adăugat, mama o cam luase razna. Am simțit cum crește interesul celorlalți pacienți. — Stătea în pat și plângea de zor. —De ce? Pentru că eram rea cu Anna, am răspuns eu făcând pauze între cuvinte. Am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis ea. Sperăm că veți putea face lumină în ceea ce o privește pe Rachel și dependența ei de droguri. Am simțit că mă fac mică și mă afund în scaun într-o încercare disperată de a dispărea. întotdeauna am detestat să aflu ce cred oamenii despre mine. Toată viața am încercat să-i fac pe oameni să mă placă și mereu mi-a fost dificil să aud cât de mult am eșuat în încercarea asta. Mama a deschis licitația izbucnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuvânt din vocabularul ei. în afară de „mai mult“. Ceilalți pacienți au rânjit la faza asta. Iar eu m-am înroșit de furie. —... dar, în realitate, nu voia să-și schimbe comportamentul, ceea ce demonstra că nu-i părea deloc rău... iar eu detestam să fiu bona ei, să trebuiască s-o țin pe linia de plutire. Suntem de-aceeași vârstă. De fapt, ea e cu trei luni mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai puțin dureros. —... n-ar fi trebuit să fiu eu cea care s-o disciplineze. Așa ceva nu-mi stă în fire. Și, de cum obținea iertarea pentru ceva, o lua de la capăt... nu e stilul meu să-mi ies din sărite. Detestam ce-mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
torturante. Josephine a spus că Luke o să urmeze după prânz, apoi i-a trimis și pe el și pe Brigit în sala de mese a personalului. Faptul că ei mergeau în zona „persoanelor normale“ m-a umilit și mai mult. Detestam profund să fiu marginalizată, să fiu tratată ca un excomunicat. Când au părăsit încăperea, l-am văzut pe Luke mângâind-o protector pe Brigit pe spate. Deși, spatele lui Brigit nu era deloc ceea ce s-ar fi putut chema un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Joey“ ... Deci o furase? s-a întrerupt Josephine ridicând ochii de pe foaia de hârtie ca să-l întrebe pe Luke. Da, o furase. îmi doream să se caște pământul și să mă înghită cu totul. Eram roșie ca focul de rușine. Detestam să greșesc. Și, și mai tare, detestam să știu că oamenii au aflat de greșeala mea. Luke nu prea vorbise cu mine în dimineața aia. Ei, adică urlase nițel, zisese că era îngrijorat din cauza mea și că să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine ridicând ochii de pe foaia de hârtie ca să-l întrebe pe Luke. Da, o furase. îmi doream să se caște pământul și să mă înghită cu totul. Eram roșie ca focul de rușine. Detestam să greșesc. Și, și mai tare, detestam să știu că oamenii au aflat de greșeala mea. Luke nu prea vorbise cu mine în dimineața aia. Ei, adică urlase nițel, zisese că era îngrijorat din cauza mea și că să nu mai fac asta niciodată. Dar am crezut c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi transform fantezia în realitate. — Nu știu, a zis Chris dând din mâini. E prea... Aș fi vrut să merg acolo. Dar, în loc să intru, am zâmbit și-am spus: — Da, e, puțin, nu-i așa? După care m-am detestat. Ar fi trebuit să spun ce-mi doresc. Tocmai ratasem o ocazie de a-mi schimba unul din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o privire conspirativă, de parcă mi-ar terminat ea propoziția. Toți cei de-acolo sunt niște zombi - dacă nenorocitul ăla de Gordon Haas ar avea instinctele pe care le am eu numai în degetul mic, atunci ar tipări bani. Eu am detestat locul ăla. Am fost hărțuită sexual nu de unul - nu de doi - ci de patru colegi. În fiecare dimineață, când mergeam la serviciu, mă așteptam să fiu violată în grup. Înțelegi ce vreau să spun? E un loc de căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simtă vinovat din cauză că se pensiona. O făcusem și-așa de oaie când mă smiorcăisem. — Claire, ascultă-mă, mi-a spus Jackson cu o voce solemnă, știu că pensionarea mea te lasă fără nici un sprijin aici, la P și P, dar detest ideea că acesta e motivul care te aruncă în ghearele lui Vivian Grant. Din păcate, amândoi suntem conștienți că P și P nu vor fi în stare să-ți ofere același salariu pe care ți l-a promis ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea să fie o experiență plăcută. Niciodată nu mai fusesem nevoită să dau unui autor o astfel de veste proastă. și mai rău era că știam că, în așteptarea primei rate din avans, bucătarul Mario plătise fotograful, din buzunarul propriu. Detestam gândul că aveam să-l lăsăm cu ochii-n soare... poate c-aș fi putut să-i explic lui Vivian care erau circumstanțele și să pledez pentru acoperirea cheltuielilor lui Mario. Probabil că n-avea să-i placă propunerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
strigat ea când am ieșit din mașină. Din fericire, drumul de patruzeci de minute până în Montauk și litrul de apă mă readuseseră la o stare de rezonabilă trezie. Îl convinsesem pe Randall să mă lase să deschid geamurile un centimetru - detesta efectul oricărei pale de vând pe părul lui perfect gelat, dar de data asta făcuse o excepție - iar aerul rece și curat al oceanului îmi limpezise capul. — Beatrice, arăți superb ca de obicei, a zis Randall, sărutând-o și bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deja la alte două cărți abia intrate - dar o știi pe Lulu, ea e întotdeauna fericită să dea tot ce poate și încă puțin. Mi-aș dori s-o pot clona! Gârrrr. Sfânta Lulu. știam că eram manipulată, dar tot detestam ideea că piedestalul lui Lulu continua să crească în înălțime. Oare, dacă nu luam atitudine, statutul meu, în ierarhia Grant, putea să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
persoană care o cunoștea pe Vivian nu credea că mai scosese vreun un bănuț în plus. — O să te las să vorbești numai tu, am fost eu de acord. Telefonul mi-a vibrat în geantă - era numărul de la biroul lui Randall. Detestam să port discuții personale în apropierea lui Vivian, dar, cu toate astea, am răspuns, nerăbdătoare să-i aud vocea. A doua zi urma să mă mut în apartamentul lui Randall, dar, din cauza voiajului lui la Londra și a programului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a zis el, așezându-se pe marginea patului și dându-mi ușor părul de pe frunte. știu că te-am dezamăgit, draga mea. Dar e una dintre situațiile alea - nu pot să lipsesc de la birou pe parcursul afacerii ăsteia. Claire, uneori detest sacrificiile pe care trebuie să le fac pentru slujba asta, dar ele sunt parte din ea. Îmi dădeam seama că regretul lui era real și n-am putut să rămân supărată. — Înțeleg, am spus, mângâindu-l pe spate. O să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
motiv. Fusesem nevoită să mă lupt cu el ca să ne continuăm plimbarea. Poate că totuși ar fi trebuit să accept, cu grație, cadourile extravagante ale lui Randall. Îmi dădeam seama că-i făcea o plăcere reală să fie generos, dar detestam faptul că nu eram în stare să-i răspund cu aceeași măsură. La început, încercasem, dar cadourile pe care le puteam cumpăra din bugetul meu erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era asigurată. În ciuda intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că, dacă ar fi vrut, nu i-ar fi putut imita stilul. Ce-l împiedica să continue opera lui Smith după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dureze luni de zile. Poate pentru totdeauna. Dar sora ta vitregă? — Pamela, adică? — Ziceai că o duce destul de bine. Casă mare în Vermont, doi copii, soț avocat. Dacă îi spui că e doar peste vară, poate e de acord. — O detestă pe Rory. Ca întreaga familie Zorn. Ce motiv ar avea să o găzduiască pe fata lui Rory? — Din compasiune. Din generozitate. Ai spus că s-a mai îmblânzit cu anii, nu? Atunci, dacă eu mă angajez să acopăr cheltuielile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oraș, am intrat pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iubire, înșelătoria avea dimensiuni pe care nu le mai întâlnise niciodată în viață, iar durerea provocată îi lua orice putere de a se mai opune măcelului. — De ce, Gordon? a întrebat el. De ce-mi faci una ca asta? Pentru că te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cumva să ajung să-i spun lui Debbie despre convorbirea mea cu Adam. Alcoolul e groaznic din punctul ăsta de vedere, nu-i așa? Un pahar în plus, și împărtășim oricui cele mai intime gânduri ale noastre. Nu-i așa că detestați să dezvăluiți secrete sub influența alcoolului? Pe moment e ușor, dar e groaznic să te trezești și să-ți aduci aminte că ai spus multe lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spui. Nu-mi place mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc. Șefa echipajului e azi o nesuferită irascibilă pe nume Clarissa Snakely. Nu-mi place deloc de vrăjitoarea aia bătrână. Lucrează ca stewardesă de vreo sută de ani și detestă pe oricine e tânăr și drăguț. Din spate arată bine, pentru că e slabă și are părul vopsit negru, mereu ireproșabil, dar, Doamne, când se întoarce, ar putea să sperie chiar și cel mai nemilos criminal. Snakely e o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]