1,506 matches
-
Neamțu, Devianță școlară ,Editura Polirom, 2003 footnote> .Devianța școlară include totalitatea conduitelor care se abat de la normele și valorile ce reglementează rol-statusul de școlar; aceste norme și valori sunt statuate în regulamentele școlare și în cele de ordine interioară. Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distinctă, care nu face obiectul demersului nostru, dar care exercită o anumită influență asupra dinamicii devianței școlare. Deoarece analiza și descrierea tuturor formelor identificate de conduită deviantă școlară ar depăși cu mult spațiul și intenția
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
școlare și în cele de ordine interioară. Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distinctă, care nu face obiectul demersului nostru, dar care exercită o anumită influență asupra dinamicii devianței școlare. Deoarece analiza și descrierea tuturor formelor identificate de conduită deviantă școlară ar depăși cu mult spațiul și intenția lucrării, mă voi limita în continuare la abordarea celor mai grave sau/ și mai frecvente acte de devianță școlară; acestea sunt: fuga de acasă, absenteismul, abandonul școlar, vandalismul, conduitele violente și toxicomania
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
apud C.Neamțu, Devianță școlară ,Editura Polirom, 2003 footnote> că grnpul tolerează această practică, în funcție și de abilitatea-dexteritatea celui care copiază. Cu cât abilitatea celui care copiază este mai mare, cu atât grupul manifestă o toleranță mai mare față de deviant. O explicație a acestui fenomen provine din faptul că cel cu abilități mai mari riscă mai puțin să fie descoperit și să determine, astfel, indirect apariția unor consecințe negative pentru grup. In al doilea rând, abilitatea devine obiect de admirație
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sfidarea autorității școlare. Nu în ultimul rând, un elev cu o dexteritate deosebită la copiat îi, poate învăța și pe ceilalți cum să-și formeze asemenea abilități. Practica copiatului produce în clasă și în relația autoritate școlară efecte, indiferent dacă deviantul este prins sau nu. Dacă cel care copiază e prins și sancționat, efectele pot fi: consolidarea disciplinei școlare, deteriorarea climatului afectiv din clasă în urma aplicării sancțiunii (uneori au de suferit și colegii celui prins copiind) și, profesorul etichetează, elevul își
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
criteriul aspectului clinic, conduitele de violență școlară se structurează astfel: violențe determinate de conflicte „normale" între colegi; violențe determinate de conflicte între bande/grupuri de elevi și violențe determinate de conflictul adult-elev. Specificul toxicomaniei la elevi. Toxicomania reprezintă o conduită deviantă de tip evazionist, care se poate așocia cu alte acte infracționale. Toate codurile de regrementări vizând conduita elevilor în școală interzic consumul băuturilor alcoolice, al drogurilor și fumatul. Toxicomania poate fi definită ca o stare de intoxicație acută sau cronică
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
pretindea colectivitatea . T.Bogdan <footnote V.Preda, Profilaxia delincvenței și reintegrarea socială,Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> subliniază necesitatea de a încadra delincvența în sfera devianței sociale, punând accentul pe carențele educative care provoacă acest tip de comportament deviant; J.D. Lahman arată că “ sub aspect psihopedagogic, delincventul minor este acel nevârstnic ale cărui necesități biologice, afective, intelectuale, educative și sociale nu au fost satisfăcute la timp și în mod corespunzător normelor culturale existente”. 3. PERSONALITATEA 3.1.Definiții și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
rezultatul unor dificultăți adaptative apărute în cadrul relațiilor interpersonale familiale sau al proceselor de integrare socială. Tendințele către instabilitate apar amplificate în cazul unor familii dezorganizate, caracterizate prin spirit de dezordine, conduite antisociale și deficit afectiv, contribuind uneori la agravarea comportamentului deviant și la transformarea sa în comportament delincvent propriu-zis. Îmbinarea afecțiunii parentale și a disciplineiidee susținută de D.Baumrind <footnote D.Baumrind apud D.Banciu, S.M.Rădulescu, M.Voicu, Adolescenții și familia, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 footnote> -apare eficace, mai
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a cunoștințelor și deprinderilor, cât și în ritmul de adaptare la școală. În timp ce unii copii fac față cu succes cerințelor și se integrează în noul colectiv, alții "progresează" încet, rămân în urmă, fapt ce conduce la apariția manifestării unor comportamente deviante ale elevilor. Devianța comportamentală, trebuie privită din perspectiva deficiențelor care pot să apară în procesul de construire treptată a conduitei disciplinate: - neînțelegerea de către unii elevi a semnificației regulilor școlare sau interpretarea lor eronată, în sensul unor dispoziții sau cerințe absurde
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
de comportament presupune cunoașterea și eliminarea cauzelor și a condițiilor care generează aceste tulburări, la nivel microsocial (familie, grup de prieteni), dar și la nivel macrosocial. III. l. SCOPUL INVESTIGAȚIEI Această investigație își propune să reliefeze anumite tipuri de comportament deviant și schimbări de comportament ale unor elevi de vârstă școlară mică. I I I .2 . OBIECTIVELE INVESTIGAȚIEI Principalele obiective pe care ni le propunem sunt următoarele: O1 - evidențierea diferențelor existente între școlarul care a frecventat grădinița și cel care nu
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
18. Golu, M., Dicu, A., Introducere în psihologie, Ed. Științifică, București, 1972 19. Kulscsar, T., Factorii psihologici ai reușitei școlare, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978 20. Neamtu, C., Gheruț Alois, Psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iași, 2002 21. Neamtu, C., Devianta școlară. Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor Ed. Polirom, Iași, 2003 22. Mitrofan, I., Psihopatologia, psihoterapia și consilierea copilului, Ed. SPER, București, 2001 23. Mitrofan, I., coord. - Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom, Iași
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
situația economică, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare implicate În educație. Din cele enunțate reiese necesitatea colaborării dintre școală și comunitate În vederea reducerii conduitelor deviante la adolescenți și nu numai. In acest sens pe lângă prevenția primară, secundară și tertiară care ar putea fi asigurată de școală cu ajutorul profesorilor de la clasă și a specialiștilor (psihologul școlar, consilierul etcă, ar trebui să fie inițiate de guvern sau
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
anumit sentiment de vinovăție. - Părinții prea tandri creează, de regulă, un climat prea încărcat de stimulente afective, fiecare părinte revărsându-și fără nicio rezervă întreaga lui afectivitate. Asemenea atitudini pot favoriza uneori conturarea la copii, pe măsură ce cresc, a unor comportamente deviante. Specialiștii nu au putut formula o rețetă comportamentală care să fie aplicată în mod nediferențiat de către fiecare părinte, însă, după opinia lor, în educația copiilor trebuie să existe între părinți înțelegere și acord în diferite probleme. Expresia ,, stil educativ” este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
unor cercetări trucate. 103 102 j) Folosirea funcției pentru spionarea cercetării științifice supuse aprobării indiferent de scopul declarat. k) Se definește drept fraudă științifică orice activitate deliberată exercitată pe durata aplicării, derulării, finalizării și publicării unei cercetări. Amendarea acestor comportamente deviante și inacceptabile va avea loc conform prevederilor legale, după exprimarea concluziilor reviziei efectuate de Comitetul de etică, care va prezenta Comisiei de cercetare științifică rezultatele anchetei sale. Aceasta din urmă va informa organele de conducere asupra concluziilor emise de Comitetul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
ani) și ținând cont de cele trei stadii ale dezvoltării lor: psiho-social, cognitiv și moral. Școlaritatea mică reprezintă o perioadă de modelare și formare a personalității, acum se poate interveni cu succes în acest sens și se pot corecta comportamentele deviante de orice tip. Pe lângă familie, responsabilă cu socializarea primară prin modelele oferite și prin asigurarea securizării psiho-afective, școala reprezintă unul dintre principalii factori care contribuie, prin influiențele sale specifice, la educația copilului. Ea urmărește dezvoltarea fizică, dar și formarea orizontului
ARTA DE A FI PĂRINTE by Tatiana Tudori () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93081]
-
criminală exacerbată în timpul Marii Terori*. Din acest moment, diferența este mare între partidul-stat* sovietic, în care non-conformitatea și excluderea din partid duc la dispariția fizică - prin împușcare sau trimitere în Gulag* -, și celelalte partide comuniste, care își epurează rândurile de devianți, dar nu-i pot împiedica să mai aibă o viață politică - foștii* - și pur și simplu o viață. Aceste practici vor fi exportate în democrațiile populare* încă din 1944, dar și în China* maoistă, apoi în celelalte partide-state, inclusiv în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
of the National Interest el avertizează împotriva rigidității pe scena internațională. Morgenthau a condamnat „o concepție asupra relațiilor internaționale care neagă faptul că lupta pentru putere nu se termină niciodată și afirmă, dimpotrivă, că ea constă numai din simple «tulburări deviante» fără nici o legătură între ele” - o concepție excesiv de simplistă, care a oferit totuși o rețetă în mod tradițional atractivă pentru americani: „Zdrobește inamicul, obligă-l să capituleze necondiționat, reeducă-l cu metodele țărilor democratice, iubitoare de pace; iar democrația fiind
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pubertară (de origine gonadală) cariotipul ar putea evidenția, în unele cazuri, anomalii cromozomice gonosomale, mai ales la fete cu talie mică și proporționată sau la băieții longilini (cu sau fără disociație peno-scrotală, ginecomastie, criptorhidie etc.). La unii indivizi cu comportament deviant - agresiv se pot evidenția aneuploidii gonosomale (XYY, XXY). în unele hemopatii maligne examenul citogenetic (mai ales în măduva osoasă) permite: diagnosticul pozitiv (în leucemia mieloidă cronică și alte stări paraneoplazice) și diferențial (între leucemia mieloidă cronică și stări leucemoide; între
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
drept punct de plecare răspunsurile sexuale executate efectiv în cursul vieții și va diferenția o conduită heterosexuală adultă plecînd de la o sexualitate difuză, mai mult ambivalentă (tentația homosexuală). Neocortexul, mai ales la om, influențează profund fiziologia și patologia comportamentului sexual (deviant). Efectele leziunilor corticale sunt cu atât mai grave, cu cât urcăm pe scara filogenetică. La mamifere o decorticare de 20% determină tulburări severe, pe când la celelalte vertebrate, chiar o decorticare aproape completă, abia dacă modifică ușor comportamentul sexual). La mamifere
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Astfel, indivizii care de la început sunt investiți cu un anumit statut - să spunem statutul de membru subordonat într-o echipă de muncă, pot dobândi cu timpul, în plan psihologic, statute diferențiate și nuanțate, cum ar fi: statut de fruntaș, de deviant, de marginal, de clovn al echipei, de opozant etc. Întâlnim apoi fenomenul atribuirii de statute de către alții, chiar și în acele situații când ele nu corespund realității. De exemplu, cineva poate fi considerat rece, distant, pentru că este corect, nu admite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
valori crescute la toți cei trei factori); specialistul sarcinii (cu valori ridicate la activitate și competența în sarcină, dar scăzute la simpatia pe care o inspiră); specialistul social (cu valori crescute la simpatia inspirată, dar scăzute la ceilalți doi factori); deviantul supraactiv (cu valori crescute la activitate și scăzute la competența în sarcină și la simpatia inspirată celorlalți); deviantul subactiv sau țapul ispășitor (cu valori scăzute la toate cele trei dimensiuni). Fără a o afirma direct, din cercetările lui Bales se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dar scăzute la simpatia pe care o inspiră); specialistul social (cu valori crescute la simpatia inspirată, dar scăzute la ceilalți doi factori); deviantul supraactiv (cu valori crescute la activitate și scăzute la competența în sarcină și la simpatia inspirată celorlalți); deviantul subactiv sau țapul ispășitor (cu valori scăzute la toate cele trei dimensiuni). Fără a o afirma direct, din cercetările lui Bales se degajă faptul că noul factor introdus de el se referă la o serie de însușiri personale ale liderului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se apropia de unul dintre polii evantaiului de opinii și judecăți preexistente sau emise în grup. Decizia, în loc să fie expresia unanimității sau a majorității, va fi mai degrabă expresia minorității, tinzând spre normele extreme, spre adoptarea pozițiilor indivizilor celor mai „devianți” din cadrul grupului. Un asemenea punct de vedere contrazice total evidența psihologiei sociale (vezi Schachter, 1951), potrivit căreia grupul execută o presiune spre uniformitate și exclude din deciziile sale pe cele care se îndepărtează de cea a majorității. Noul efect, numit
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Politică, 1988. 78. POPESCU-NEVEANU, P. "Personalitatea și cunoașterea ei", București, Ed. Militară, 1969. 79. PAROT FRANCOIS “Dicționar de psihologie”, Editura Humanitas București 1999 ) 80. RĂȘCANU RUXANDRA - „Introducere în psihologie aplicată”, Ed. Ars Docendi, București, 2000. 81. RĂȘCANU, RUXANDRA "Psihologia comportamentului deviant", E.U. București, 1994. 82. SACKEIM, A.H.; WEBER, L.S. "Functional Brain Asymetry in the Regulation of Emotion, implication of Stress", in Geltberg, Land Sh. Brezuits (eds.) Handbook of Stress, N.Y., Free Press, 1982, 183-199. 83. SCHWARTZERBERG, R.G. - „Statul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim, Paris, PUF. CHAZEL François (1967), „Considérations sur la nature de l’anomie”, Revue française de sociologie, vol. 7, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 151-168. CLINARD Marshall (coordonator) (1964), Anomie and Deviant Behavior. A Discussion and Critique, New York, Free Press. MERTON Robert (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologique, trad. fr., Paris, PUF (prima ediție americană: 1949). Φ Atitudine, Devianță, Reglementare socială Anticolonialismtc "Anticolonialism" Numim anticolonialism orice practică sau discurs ce-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
funcția „să reducă anxietatea și culpabilitatea conștientă” (ibidem, p. 112). Dacă această descriere este corectă, putem trage concluzia că experiența și cunoștințele nu pot risipi prejudecata alofobă, oricare ar fi ținta acestei prejudecăți (un anumit grup minoritar sau perceput ca deviant). Din această perspectivă, Marie Jahoda propunea În 1960 o definiție În sens larg a așa-numitei prejudecăți rasiale: „Vorbim despre prejudecată atunci când atitudinea ostilă față de «cel din afara grupului» nu poate fi modificată de experiență și Îndeplinește o funcție psihologică pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]