1,915 matches
-
cu greu îmi pot aminti care anume, ceva legat de apele Iordanului, apoi întreb, unde este Iordanul, încă nu l-am văzut, și Udi râde, asta este frumusețea lui, este aproape invizibil, aceia care reușesc să îl vadă sunt întotdeauna dezamăgiți, este doar un firicel de apă, dar cu toate acestea mie mi se pare că îi simt prezența acompaniindu-ne de undeva din dreapta noastră, asemenea unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
supraviețui ei, fie noi, întreaga noastră existență atârnă de un fir de păr, iar el își permite luxul de a se gândi la asemenea lucruri, dar iată că pornește pe un drum lăturalnic, departe de prăpastia care își închide gura dezamăgită, și deja parcă am aparține altui loc, o lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o amintire de coșmar și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
același autobuz care pleca și venea, lăsând în urmă satul neglijat, uneori Udi cobora acolo, mic și slăbuț, cu bretonul căzându-i pe ochi ca o coamă de cal, iar eu mă sprijineam de unul dintre pini și îl priveam dezamăgită, aproape rușinată, nu așa ar trebui să arate primul băiat de care m-am îndrăgostit, dar pașii lui erau siguri, ca și când ar fi știut că la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos, iar eu îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu ascult în tăcere, schimbându-mi optica de la o zi la alta, de la o clipă la alta, atât de mult încercasem să îl fac fericit, să îl surprind cu mici cadouri, cu momente de răsfăț, cu mâncăruri, și atât de dezamăgită fusesem de fiecare dată, încât nu mai aveam putere să încerc. Privirea lui ostilă și dură, protestând în clipa în care intru în cameră, pretențiile lui sunt neclare și de nesatisfăcut, orice aș încerca să fac îi trezește repulsia. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt încordate implorându-mă, dar eu chiar nu mai pot rămâne, apăs clanța aceea bine cunoscută, poarta se deschide înaintea mea, și îi mai trimit un zâmbet preocupat, mă găsești aici dacă ai nevoie de mine. Privirea ei mă urmărește dezamăgită, și eu o abandonez, nu privesc înapoi, în ciuda faptului că în cămin au mult mai puțină nevoie de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încăpățânează, atunci de ce m-ați internat, dacă nu era nimic serios? Pentru că la început păruse a fi ceva serios, spun eu, erau simptomele unei meningite, dar după aceea s-a dovedit a nu fi decât un virus, ea mă privește dezamăgită, hai să ne întoarcem acasă, am o groază de teme de făcut la istorie. Noga, așteaptă o clipă, strig eu în urma spatelui ei întors, îndepărtându-se, hai să îți cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult de ea. Ce o fi cu Zohara, îl întreb eu într-una dintre seri, iar el spune, este bine, a sunat în urmă cu câteva zile, i-am spus că totul este bine. Deci nu mai vine? spun eu dezamăgită, iar el zice, am impresia că nu, este ocupată cu fetița ei, iar aici nu mai are ce face, și eu zic, așa este, chiar nu mai are ce face, dar cu toate acestea mă simt pustiită, parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vii pe la noi cu ea într-o zi, ne-ai promis că vii odată la cină, iar ea mă întrerupe, aproape că nu apuc să termin de rostit invitația, bine, vom veni când vom putea, apoi mă despart de ea dezamăgită, neștiind cum să îi interpretez răceala. Ți-am spus că nu ai de ce să o suni, mă provoacă Udi, iar eu mă înfurii, tu nu ești cel mai bun exemplu în ceea ce privește păstrarea relațiilor dintre oameni, simțeam nevoia să îi mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
restul vieții mele. Deasupra oalei fierbând, încerc să mă gândesc la cât mi-a mai rămas până în clipa în care mă voi despărți de viața aceasta, care a devenit atât de presantă, o pedeapsă, cel puțin zece ani, număr eu dezamăgită, până când Noga va împlini douăzeci de ani, mă cuprinde iar furia împotriva ei, din cauza ei trebuie să trăiesc, încă o noapte și încă o noapte fără somn, altfel aș fi putut să îmi umplu burta cu medicamente și aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dă drumul imediat, îmi este greu să o consult în asemenea condiții, spune ea, ar putea să fie meningită, având în vedere gâtul inflexibil, dar nu o pot consulta, trebuie să o duci la spital sau la policlinică, o privesc dezamăgită, avusesem atât de multă încredere în ea, fusesem sigură că o va atinge doar pe Noga cu degetele sale, iar ea se va însănătoși imediat, unde sunt puterile ei minunate, unde este fumul bețișoarelor parfumate, vorbele ei liniștitoare, fără ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se va întoarce în noaptea aceasta, când boala ei se declanșează, îmi odihnesc capul pe patul ei, plâng pe umărul ei fierbinte, până ce aripile apusului răsfrâng asupra mea o pace neașteptată. Ea îmi întinde o mână transpirată, îmi atinge fața dezamăgită, unde este tati, șoptește ea, îl vreau pe tati, respirația ei miroase urât, mirosul grișului ars pe fundul cratiței, iar eu spun, va veni și tati, imediat ce va putea, va veni, ies repede din cameră, va muri dacă nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă șocase mult mai tare decât faptul că plecase, întreg trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
termometrul uriaș al tatei, cum se făcuse țăndări la picioarele mele în ziua nunții noastre, îl aud strigând, cu răsuflarea tăiată, nu fugi de mine, Naama, simt că fugi, iar eu spun, sunt aici cu tine, el îmi scutură umerii dezamăgit, nu ești, nu ești, iar eu imediat mă grăbesc să îl mulțumesc, să îl conving că sunt aici, întreg trupul meu se chinuie să îl satisfacă, făcând cerc după cerc în jurul lui, ca într-o țintă pentru pușcași, în mijlocul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zice, nu este adevărat, sunt sigură că se va răzgândi, eu îi privesc părul scurt, ce vrei să spui, nu îl vei putea schimba, doar pe tine te poți schimba, dar și acest lucru este foarte dificil, ea mă privește dezamăgită, deci nu va rămâne cu mine? Nu va crește copilul împreună cu mine? Și eu spun, nu, va veni din când în când să te viziteze și va fi atât de frumos, încât nu vei putea iubi pe nimeni altcineva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
râuri din ce în ce mai depărtate, până ce rămășițele sale vor fi înghițite de vârtejul zgomotos, iar vina se va arunca asupra lui asemenea unui leu înfometat, mușcând cu toată gura din festinul acesta regal care i se pregătea, lăsând în urmă doar rămășițe dezamăgite, o amintire supărătoare a ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată. Ai vrut să trăiești pentru a fi iubit, ai vrut să trăiești în pace, dar cu cât continui să fugi mai departe, cu atât vei fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct de vedere fizic), așa că trebuia să rabd până dimineața și să mă întorc la cămin dezamăgit și scârbit. Soarele sclipea orbitor, aveam gura pungă și capul mi se părea că nu-mi aparține. După trei sau patru asemenea experiențe l-am întrebat pe Nagasawa: — Nu ți se pare lipsit de orice haz să te mai culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doilea la nu știu ce concurs sau că ținea un recital în nu știu ce sală de concerte... și-mi curgeau lacrimile șiroaie. Părinții umblau în jurul meu doar în vârful picioarelor de teamă să nu mă supere, dar știam foarte bine cât sunt de dezamăgiți. Fiica lor, de care ei fuseseră atât de mândri, fusese internată într-un spital de boli mintale. Se gândeau că nici măcar nu îmi vor putea găsi un soț. Întotdeauna simți și știi ce gândesc cei cu care trăiești și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul. — Habar n-am, dar te rog să nu vorbești prostii aici pentru că te poate auzi cineva. — Păcat! Era o chestie nebună de tot, spuse Midori, dezamăgită. — Apropo, de ce mergem la Ochanomizu? — O să vezi. Din pricina numeroaselor școli pregătitoare din preajma stației Ochanomizu și a simulărilor de examene, zona era împânzită de elevi de școală gimnazială și de liceu. Midori s-a avântat în mulțime, ținând cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aia și foute moi le camp. Le-am luat brasardele și mi le-am băgat În buzunar. — Da’ am participat la luptă. Ați zis că ne dați cîte două. — CĂrați-vă de-aici. M-ați auzit? Valea! S-au Îndepărtat dezamăgiți. Un băiat la vreo paișpe ani ieși din estaminet și Întrebă dacă poate să ia o bicicletă. — Pe a mea mi-au luat-o azi-dimineață. — Da, ia una. — Da’ de alealalte două ce zici? — Du-te de-aici și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie să sosească din clipă în clipă. Câțiva oftează dezamăgiți. Alții sorb cu nesaț din pahare, în timp ce Barney își sprijină capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar Finn n-a scos un cuvânt. — Se poate ca pe Finn să-l fi ajutat, din moment ce v-a cerut să vă mai vedeți. Are dreptate. Dar tu? —Ce-i cu mine? Tu ce le-ai spus? Nimic, îi răspund dezamăgită. N-am susținut nimic, deoarece Daisy n-a tăcut o clipă. — Vezi! Am dreptate! Trebuie să vă creați o structură, așa cum avem noi la Alcoolicii Anonimi. Nu cred... Haide, Rebecca! Recunoaște că e o idee bună! Ați împușca mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gândești pentru a nu știu câta oară la ce s-a întâmplat. Îți faci mereu reproșuri. Dacă aș fi făcut asta, dacă aș fi zis altceva, relația ar fi mers? Finn ridică un cartonaș galben. E înnebunit după ele. Sunt dezamăgită, deoarece Daisy aduce în discuție niște chestiuni foarte interesante. Mă identific cu ea într-o oarecare măsură. Aș vrea să continue să vorbească, deoarece, dacă pune punctul pe i, probabil n-aș mai simți nevoia să mă confesez și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mie mi-e jenă s-o fac, mai ales când iau masa cu un bărbat. El comandă o plăcintă cu rubarbă, iar eu mă hotărăsc să iau o înghețată. — Nu vrei budincă de ciocolată? se miră el, parcă un pic dezamăgit. După sunetele pe care le-ai scos credeam că asta îți place cel mai mult. M-am gândit că ar fi cam mult după festinul cu somon, îi explic. Oricum, înghețată mănânc de obicei. Gusturi copilărești, se pare. Sunt tentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
piept cu temerile mele. Jake mă privește înțelegător. L-am păcălit. Nici prin cap nu-i trece adevăratul motiv pentru care am ales Seven Dials, unde am dat un spectacol nemaipomenit sub privirile celor doi bărbați. Pentru moment, sunt puțin dezamăgită. Așadar, Jake nu le știe pe toate, chiar și el poate fi dus de nas uneori. Realizez că e doar o ființă umană, nu un robot în căutarea adevărului. —Noapte bună, îmi urează el. —Noapte bună! Părem puțin stânjeniți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]