1,238 matches
-
Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă genială; mama ar fi mândră să știe ce fată are. Felicită-mă, te rog, o merit cu prisosință. O-la-la, am reușit, Îți dai seama? Se Învârtea prin cameră Într-un dans dezlănțuit, cânta cuvintele și se alinta eliberată de Încordare și stres. - Nu mai face figura asta acră și solemnă, că-mi strici toată dispoziția. Bucură-te: ai și tu un oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Oceanului și obsesia descoperirilor de tărâmuri necunoscute. Vizeu este un oraș în care reflecția orbitoarei epoci a descoperirilor maritime se întîlnește foarte puțin și indirect. Nu e un centru al stilului manuelin, nu e alimentat de flora oceanică, de imaginația dezlănțuită a formelor și culorilor orientale, de simbolurile freneticei epoci a descoperirii drumului Indiilor și Braziliei. Vizeu e mai sobru, mai pur, mai continental. Aici, Oliveira Salazar nu se simțea prea depărtat de pământul muncit de plugarii din Santa Comba. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se mai potolească măsluitorii. Să se retragă în așteptare, sub cine știe ce amenințări. Astfel, nu cedează. Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi achită pe ăștia doi și fug în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu generozitatea tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte de vizită a Melaniei Lupu, casnică, văduva unui modest funcționar în Ministerul de Finanțe ― era convins ― reprezenta doar un camuflaj, o cacealma formidabilă de care ea însăși probabil râdea cu hohote, în pătucul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil de orice. Nenorocita se sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie, sub cadă. Făcu câțiva pași spre ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abnegație, vom sfârși prin a ne îndeplini cu prisosință mica noastră parte de contribuție la proiectul monumental al creației. Retragerea a fost fixată pentru zorii celei de-a patra zile și s-a nimerit să fie o noapte cu ploaie dezlănțuită, dar asta n-ar fi o contrarietate, dimpotrivă, avea să dea migrației colective o notă de faptă eroică demnă de a fi păstrată în amintire și înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, după expresia de pe chipul ei mic și chinuit, părea să fi comis un păcat de neiertat. Într-un acces de furie pe ea însăși, a început să se bată peste tâmplă cu podul palmei stângi, un număr de pantomimă dezlănțuită, care arăta cât se considera de proastă. A făcut-o de trei ori, de patru, de cinci ori, dar chiar când mă pregăteam să o apuc de braț ca să o opresc, și-a repezit mâna stângă cu un deget întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuia să mă duc să îl iau pe Tom de-acasă, dar, în momentul în care intram în apartament, vreo doisprezece oameni urmau să mă sufoce cu îmbrățișări, sărutări și palme pe spinare, fără a mai pomeni izbucnirea de strigăte dezlănțuite și cântece. Eram atât de puțin pregătit pentru un asemenea atac binevoitor, încât era să-mi vărs mațele în urma șocului la care mi-a fost supus organismul. Petrecerea a durat până târziu în noapte și, la un moment dat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în față și copii în jur? Oare ele nu-și dau seama că cel mai frumos tablou din lume e mama cu copilul în brațe? gândi în sinea sa grăbind pasul spre casă, fără să privească în jur din cauza fulgilor dezlănțuiți, ce i se lipeau de sprâncene. Îl întrista, în special, faptul că între idealul său și cel al unor tineri de azi, există asemenea uriașe disproporții. Oare de ce? Când era de vârsta acestora, avea cu totul alte preocupări. Era dornic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tunet continuu, care prindea ecou în pereții peșterii, nici macar flegmaticul Oripo nu reuși să închidă un ochi. Tapú Tetuanúi se pregătea de săptămâni întregi, cu mult entuziasm, ca să lupte împotriva sălbaticilor, dar nu era deloc pregătit pentru lupta împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii, care părea dispusă să distrugă, dintr-o lovitură, tot ce construise timp de secole, astfel că miezul nopții îl găsi implorându-l pe Tané că acesta să fie primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că relația lor era o dragoste nebună, o pasiune dezlănțuita a unor ființe degenerate, a unor bolnavi pe care un violent foc interior părea să-i consume clipă de clipă, pe care ii stăpânea o nevoie flamanda de a se devora unul pe celălalt, care nu contenea niciodată. Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
micile târfe care mor de SIDA la treisprezece ani. N-are să-mi fie frică, voi fi protejat de blindaj. Asta va fi dimineața, iar după-amiaza voi merge pe plajă printre traficanții de droguri miliardari și printre proxeneți. În mijlocul acestei vieți dezlănțuite, al acestei urgii, voi uita tristețea omului occidental. Sophie, ai dreptate: când ajung acasă, mă duc Întins la o agenție Nouvelles Frontières. Sophie Îl privi atent o vreme, chipul Îi era Îngândurat, un rid Îi Încrețea fruntea. — Probabil ai suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit. Nu mai văd decât ținta, datele, ipotezele, soluția. Se întunecase, nu aprindea lumina. Nu era încă beznă deplină, sau poate era. Femeia, deși nu îl vedea, îl simți însă ridicându-se în picioare, în spatele biroului. Un șef deștept minuni ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici nu pot fi separate, calitățile și defectele pornind din aceeași nebunie, înlocuibile unele prin altele, pentru asta ar fi necesar să se nască din nou ! Și poate nici atunci ! Învârtea, agitat, dezlănțuit, palmele una peste alta. Apoi arătătorul de la o mână peste arătătorul celeilalte. — Un diletant, sigur. Nu un meseriaș, nici un funcționar. Un diletant nedeprins cu datoria, cu șefii, cu orarul și lucrul metodic, în silă. Muncind rareori, dar cu plăcere. Pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sticlă groasă al consilierului de atelier, sunau telefoanele. Deasupra ușii, difuzorul lansa, de două ori pe zi, știri și muzică. În spatele planșetelor, tranzistoarele. Se fuma mult, se vorbea tare, pe un fond constant de șușoteli, zumzetul unui nor de muște dezlănțuite. ...Terenul de fundație pe amplasamentul Marelui Combinat era sensibil la înmuiere și inundare, tasabil sub propria greutate, la infiltrații puternice de apă. „Soluțiile constructive pentru suprastructuri și pentru sistemul de fundare se vor alege cu maximă scrupulozitate, să asigure exploatarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine de însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în goana atâtor travestiri ?... Se opri în dreptul ghișeului : nu mai era nimeni. Așteptă, funcționara nu reapăru. Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Comentau, în batjocură, ceea ce citeau... dar nu se auzea nici un sunet. Doar prin semne, clipind șiret din ochi, jucându-se cu degetele, strâmbând buzele, ca surdomuții. Și, dintr- odată, cineva, cine, chiar el, somnambulul, începu să vorbească. Tot mai tare, dezlănțuit. Nu, nu-l auzeau, îl ignorau, continuau semnele, ca arierații. Ca atunci, pe șantier, la baraca șantierului, la masă. Începuse să-i vorbească lui Lucian. Văzuse, brusc, în ochii lui iritarea, îngrijorarea, refuzul. Nu și-ar jertfi liniștea pentru nebunia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]