1,556 matches
-
Stănescu - ouă și sfere, Marin Sorescu sfârșea comentariul cam în aceiași termeni: "Așa cum există Ťcuplurileť la Breban (observația aparține lui Eugen Simion), există amorul vocalelor, al consoanelor, al silabelor lui Nichita Stănescu, din care rezultă ceva de tot pur și diafan. Văd poezia lui ca un imens câmp de zăpadă imaculată, peste care un vultur Ťzboară pe spateť; iar umbra lui vânează iepuri înzăpeziți, cărora, după ce le scoate ochii cu câte-un vers bun, le dă drumul." Resuscitat, în Istorie, în
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
film al lui Emir Kusturica - Underground (1995). De intensitate apropiată, spun, nu și de o elocvență pe măsură. Beciul în care un grup de naivi supraviețuiește defazat în loc să trăiască simultan nu e întrutotul analog captivității sub un tavan ipotetic. După cum diafanul Vitalie nu păstreză prea mult din utopismul unui Blacky. Acestea ar fi, într-o schiță sumară, căile prin care Tavanul ipotetic își seduce în primă instanță, cititorii. Nu știu însă dacă există un episod secund, nici dacă abandonul e construit
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de nurlie, așa de castă? Cum de pășești atît de diafan? Și ce dulci de lungi ai picioare de raze. Și ritmuri, și faze. Ești ba ca luna la primul pătrar, ba ca luna nouă. Cînd ca steaua regală de dimineață, cînd o stea prizărită, minusculă, pierdută în alte lumi și
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale unui "discurs îndrăgostit", hrănit din fervori senzoriale și din voluptățile clipei de acum, aflată, nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
reflectării adevărului vieții, ale tipicului și individualizării artistice, ale măiestriei, de a analiza și sintetiza cu competență experiența drumului rodnic parcurs de literatura noastră în anii de la eliberarea țării". Toate aceste indicații sunt, bineînțeles, aberante, neavând nici o legătură cu natura diafană și inclasificabilă a literaturii, cu modul capricios în care ea își exercită influența asupra conștiinței cititorilor sau cu esența criticii literare, care este mai curând un joc literar secund, decât o instanță de orientare a literaturii. Se remarcă, încă o dată
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână cu tragicul, căci viziunea asupra existenței nu este deloc solară și diafană. Nu pe seama biografiei atipice, cum spuneam, a lui Ioan Es. Pop de până la debut aș pune această conștiință tragică, ci pe seama sensibilității sale. Este bine, afirmam mai devreme, că editorul Nicolae Tzone a atașat și o culegere din poezia lui
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrîncească să te joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu putință s-ajungă la noi mirificul peisaj pe care-l poartă-n cîrcă fără acesta n-ar fi fost cu putință
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
îmi fac loc cerul s-a lăsat jos se târăște pe pământ ca burta unui pește mare și leneș. harcea-parcea zob împrăștiat pe drum. inima nu mai știe să cânte mai mult stă decât bate. aștept să vină un înger diafan mărinimos să mă strângă cu fărașul.
O viziune: călătoria, inima, cerul lipit de pământ by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/2793_a_4118]
-
proaspătă ca-n prima zi peste mormîntul lui divinizat. (Oanei, tîrziu) Astăzi..., mirare ...că în puzderia de lumi a lumii poeții tremură dar nu se sting, așa cum pustnicul în schitul său nu frînge rugăciunea nicionoaptenicizi nicimamănicitată nicisoarenicifurtună nicibinenicirău. Astăzi..., pericol diafan Ceva îmi spune că am devenit amanta plînsului adînc dintre noi. Cu bărbăție în filigran iubirea mi se zbate pentru a nu o-nghiți îngerii uituci. Astăzi..., ars poetica, la viitor Mai aștept. Acest vers, umflat ca un înecat, miroase
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
motivele biblice, temele de asemenea factură nu lipsesc, ba chiar devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenței umane, nu copleșesc, par numai un nucleu de la care pornește totul sau unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine. Ceea ce o interesează pe autoare este ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta literatului transpare din destinul cărților sale, din performanțele clepsidrei, incluzînd drama ca atare și plînsul interior, diafan. Mai-sus-amintitul volum a văzut lumina zilei la Editura " Litera", culmea, " În regia autorului", ceea ce înseamnă - mai pe șleau - că dînsul a subvenționat toate cheltuielile (preț de vînzare, în 1981 - 13 lei) tipăririi acestuia. Ion Biberi s-a născut curînd după
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui./ Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îți tot aduce-aminte, ca un funest oracol, că âmai sunt încă roze, mai sunt...>./ Roza Vânturilor n-ar fi o problemă
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima o plăsmuiesc este, de cele mai multe ori, una imundă, precum cea a Crailor de Curtea Veche, o lume a contrastelor în care promiscuitatea sordidă se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile sinestezice, care acaparează și pun
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare și înfiorată, ideea răsare în mintea noastră doar atunci când nu știm cum
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
unde se găsește fotografia, ca să înțeleagă ce a vrut viața să exprime prin clipa formulată abisal, fără cuvinte. Și dacă privitorul e un contemplativ îndrăgostit de experiențe, să-și imagineze că locul fratelui iubit uneori e luat chiar de figura diafană a Soniei, un alt ,frate" serafim, pentru că unu e mereu doi, și trei e parte din monadă.
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
rotundă astăzi voi sta și eu - ca în casa mea - mereu cu doi Ioani... cu anii să bem ceva ori poate mai bine nu - ci doar să visăm că suntem o lume întreagă - primul - zis și Flora, va recita ceva diafan, iar umbra lui neagră va cânta la pian secundul - spus Matiuț, va veni cu o mașină verde ca o măslină și va da bani mulți să bem și să tot mâncăm din propria lui carne - tot felul de vacarme și
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
incendiar, care mistuie orice iluzii, orice false pudori. Un vitalism debordant, având ceva din hiperemia expresioniștilor de altă dată, străbate versurile sale, coroborat cu je-m'en-fiche-ismul demitologizant al poeziei postmoderne care dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam atât de platonic,/ Încât mi se bătuciseră irișii/ Care-ți călcau sânul,/ Ca-ntr-un descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuși într-un tablou numit
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
lor de porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea păsărilor. Oricum, Starea ta nu este mai bună și nici ochii tăi nu strălucesc mai tare. Gelozia pe umbra ta nu mai dă roade. O oră, un secol sau mai mult nu
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc, sau mai înceți, Stăruind să îmi arate Doară ei că îs poeți: , , D' ăia
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
Creștină, p. 109. footnote>. Starea primordială consta în nerăutate, nevinovăție și necunoașterea răului. La început, omul a fost cu o predominare a spiritului în el. Nu-l prea interesau lucrurile materiale ca mâncarea și unirea trupească. Vedea lumea ca un diafan, vedea ceea ce este spiritual în lume<footnote 7 dimineți cu Părintele Stăniloae, convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, Edit. Anastasia, București, p. 130. footnote>. Scriitorii bisericești ai Răsăritului, când fac referire la starea primordială, spun că Dumnezeu l-a înzestrat pe
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
spațiu de captivitate "aidoma unei cupole-voliere dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o rețea diafană se ivea ca un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]