2,549 matches
-
despre el: «tot ce putea căuta cititorul la alții, afla în știința lui în mod strălucit». Căci în el admirăm pe omul foarte învățat în adâncirea Sfintelor Scripturi, pe cunoscătorul desăvârșit al Sfinților Părinți, pe magistrul veteran al catedrei de dialectică, concurentul lui Cassiodorus însuși, pe corifeul tuturor dascălilor de drept canonic, pe preaînvățatul bărbat în amândouă limbile, greacă și latină, pe cel atât de distins în știința calculelor astronomice, încât a devenit «părintele erei creștine» și prin părerea sa fără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe când "cei moderni" respingeau acest tip de aservire mimetică, susținând individualitatea și valoarea scriitorilor contemporani. Astfel, dincolo de nuanțările particularizante pe care le presupune integrarea într-un anumit context literar, social și politic, Disputa concretizează, după cum sugera și Adrian Marino 45, dialectica esențială între tendința spre conformism și canonic și tendința spre progres, invenție, libertate. Sunt două direcții ce surprind un antagonism etern și universal, care, însă, prin resorturile sale generează întotdeauna un dinamism atât de necesar evoluției literaturii sau societății, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reclamă din catolicism și mai ales odată cu apariția Ligilor care iau ființă în regiunile puternic creștin-democrate din Nord, în ciuda amenințărilor episcopilor. Problema care se pune aici este aceea a fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate aduce definiției "omului creștin-democrat" dată de filosoful Etienne Borne: "Omul creștin-democrat își va ciuli urechile bănuitoare dacă aude spunîndu-se că politica își are propria lege
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
MRP-ul rămînea prizonierul sistemului bipolar din timpul Revoluției franceze. Denunțat de dreapta că ar fi complice al stîngii, referințele sale religioase îl făceau suspect pentru aceasta din urmă și nu a știut să integreze gaullismul pentru a sparge această dialectică dreapta/stînga. Aici apare a doua contradicție. Istoria relațiilor tumultoase ale MRP-ului cu generalul de Gaulle ar merita să fie scrisă, într-atît se amestecă sentimentele (admirație, afecțiune, neîncredere, neînțelegere) cu calculele politice. Pierre Pflimlin este un bun martor al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Prut, în Dacia IX-X, 1941-1944, pp. 127-163. 6. Dumitrescu V., La station préhistorique de Hăbășești et quelques-uns des problèmes de la civilisation de Cucuteni-Tripolje, Praga, XLIX 1958, pp. 265-296. 7. Dumitrescu V. ș.a., Hăbășești, monografie arheologică, București, 1954. 8. Engels F., Dialectica naturii, ed. a II-a, Editura politică, București, 1959. 9. Frazer J., Taboo and the perils of the the soul, ed. III, Londra, 1911, p. 318. 10. Mătasă C., Frumușica, București, 1946. 11. Nestor I., Cultura ceramicii liniare în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la Nichita Stănescu (partener de generație), la autorul Baaad-lui citatul livresc de mare diversitate se înscrie într-o dialectică a contopirii regionalului cu universalul. Tentația dezmărginirii, peregrinările imaginare la nivel planetar, conexiunile cu psihisme extrem-orientale intră de drept în poetica sa personală. "Efortul meu de o viață lămurea el a fost să urmez calea de înțelegere deschisă de un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui oraș; agresat de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un imaginant bine așezat în propria-i mitologie și în prorpiile tipare mentale, se adresează (ca odinioară Vinea, Emil Botta, Tonegaru, Roll) unei Doamne -, fantomă mută, simbolizare spectrală a feminității. "Cel singur, Doamnă, intră pe străzi / Ca soarele-n nouri" (Dialectica străzilor). Se înțelege, această Doamnă, o privitoare ascultând fără să întrerupă, e o abstracțiune, o "Persona" cum se numea în retorica tradițională un astfel de receptor convențional. Din nou, monologul despre alchimia cuvintelor vizează inexprimatul și inexprimabilul; "cuvinte dezlănțuite se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ian. 1926 București, 5 dec. 1987. Versuri (1966); 7 poeme (1968); Pe malurile Styxului (1968); Carte de vise (1968), Eleusis (colab. cu Fl. Pucă), 1970; Semne cerești (1970); Deschideri (1972); A.B.C. (1973); La capăt (1974); Litanii pentru Horia (1975); Dialectica vârstelor (1977); Tinerețe fără bătrânețe (1978); Spectacol (1979); Texte. Prefață de Mircea Iorgulescu (1980); Veșnica reîntoarcere (1982). Traduceri din Lev N. Tolstoi, Giambattista Marino, Mihail Lermontov, Johann Gottfried Herder, Gérard de Nerval, Andrei Belâi, Pierre Daix, Marcel Raymond, R.M. Albérès
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spre o concepție calitativă a masajului. Dincolo de modalitățile tehnice, care nu constituie decât suporturi pentru ̀ nvățare, este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, de a cuantifica aplicațiile masajului. Orice tentativă de codificare conduce la un rigorism mecanicist incompatibil cu dialectica creației continue care se produce ̀ ntre terapeut și pacient. Act ̀ n doi, masajul nu poate fi strict programat dinainte și, ca atare, prescrierea sa nu poate avea exactitatea unei rețete medicale. Necesitatea adaptării continue a gestului terapeutic, ̀
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
răspîndea economia și propunînd o reconstrucție de la bază. Succesul operei lui Veblen este cu atît mai remarcabil cu cît el nu a știut să construiască o doctrină coerentă. Fundamentul doctrinar îl constituie filosofia pragmatică americană, dar și raționamentul intuiționist german, dialectica marxistă și darwinismul social al lui Herbert Spencer. Conform acestei abordări, Veblen a calificat peiorativ doctrinele ricardiene și post-ricardiene ca discipline "taxonomice", ce-și au rădăcinile într-o filosofie a dreptului natural și într-o psihologie hedonistă, ce consideră oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ar trebui să mai adăugăm pe Leo Lowenthal, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Otto Kircheimer, Franz Neumann, Henry Grossman, Friedrich Pollock, care e poate cel mai economist dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
spectacol lipsit de dramaturgia care-l caracteriza în anii 1950: achiziția de lucruri și practicile ținând de petrecerea timpului liber se desfășoară în mare parte în afara logicilor rivalității statutare. E vorba de un consum fără negativ sau miză interumană, fără dialectică sau competiție majoră și care câștigă zilnic tot mai mult teren. Nu văd un termen mai potrivit decât cel de hiperconsum pentru a denumi o epocă în care motorul cheltuielilor nu mai este sfidarea, diferența, confruntările simbolice dintre oameni. Atunci când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care ne îndreptățesc să dăm spiralei nevoilor o interpretare destul de îndepărtată de cea propusă de către sociologiile diferenței. Bulimie a îngrijirilor medicale, neîncetate cereri de autonomie personală și de divertisment: reiese clar că angrenajul nevoilor nu-și află adevărul ultim în dialectica imitațiilor și a pretențiilor de clasă. Fenomenul are cauze mai profunde: el rezultă esențialmente din combinarea a două dinamici nedefinite, inerente societăților moderne. Prima este cea a ofertei tehnice și de piață care, nemaifiind incastrată în sistemele sociale și religioase
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
clar însă dacă aceste antagonisme există în mintea celor implicați în procesul de perturbare sau doar în mintea analiștilor sau a juriștilor. Ceea ce vrem să sugerăm este că în cadrul fiecăreia dintre aceste contradicții există, între identitate și recunoaștere, o posibilă dialectică ce constituie locul geometric al schimbărilor de regim de gen. În timp ce adepții tradiției marxiste tind să caute schimbarea în procesul prin care se transformă conștiința, identitatea sau punctul de vedere al angajaților ori al femeilor, discipolii tradiției hegeliene ar remarca
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
vremii, cu Dumnezeu, cu ce a fost, este și va fi și de bună seamă cu felul în care se face educația. Acest termen a făcut o bună carieră și, așa cum spune Paul Valéry, se pretează la orice controversă, dispută, dialectică, elocvență. Evaluează și omul de pe stradă, și academicianul, și cel tânăr, și cel bătrân, și cel care-și asumă acest rol, și cel care nu este obligat, și cel care... crede că nu evaluează. Evaluând ne poziționăm, ne punem în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
pe principiul coincidenței ca și pe principiul sincronicității, dar înregistrează și decalare de instanțiere și de substanțiere, întârzieri pe verticală și îndepărtări pe orizontală de nivel și de conținut, într-o perspectivă cu sens dat de limitările contextului. În această dialectică se conturează mereu tendința către adevăr, deși explicația se face cu aproximări, cu conjecturi. Esența relației idee-fapte în Economie ține de nevoia de a nu decădea în materialism (în lichidul căreia s-a format gândirea economică) și nici de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar originea crizei, ci și soluția crizei. Ceea ce complică această poziționare rațională nu ține, este adevărat, doar de inadecvările reflexivității, ale dialecticii conceptelor, ci și de (poate mai ales) concretețea pe care simte nevoia să se așeze natura umană, pe palpabilul substanței câștigului și pe viteza împlinirii așteptărilor. În măsura în care în Economie este vorba despre fluctuație ca dinamică a stărilor fizice în preajma iminenței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în sensul în care, în structuri convective (emergente), nu toate acțiunile sunt generate conștient, nu toate consecințele au corespondent în intențiile care le-au provocat. Desigur, în bună măsură această relaționare dintre necesitate și întâmplare are sens pe fondul înțelegerii dialecticii ordine haos. Acțiunea umană are, în esență, funcția de a semnifica ordinea, de a construi structuri de sensuri stabile, de a trata, până la urmă, haosul ca o ordine încă nepătrunsă de cunoaștere (Cohen, Stewart, 2008). În viziunea în care Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în contexte, acestea fiind în esență o problemă de convenție, de înțelegere, de diferențiere geometrică prin internalizarea referențialelor. Lumea este ceea ce reușește să înțeleagă, să explice și să învețe intersubiectivitatea văzută ca joc de interese, scopuri, așteptări sau valori, ca dialectică a normei și ca discernământ procedural. Termenul distinctiv pentru această cogniție ar putea să genereze unele percepții parazitare datorită încărcăturii de sensuri provenite dintr-o polemică epistemologică (susținută printre alții de Popper (Popper, 1998b), legat de problema paradigmei tratate de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe magistrala complexității recunoașterea limitelor, dar și a puterii de a le împinge progresiv, de a lărgi orizontul cunoașterii, acesta tinzând asimptotic spre limita schimbătoare dintre cunoscut și necunoscut. Orice progresie a limitei provoacă transformări esențiale ale conținuturilor cogniției pe dialectica dintre divizare și integrare a cunoștințelor, ca forme de mișcare specifice evoluției cunoașterii. Este o procesualitate transformațională ce implică și creșterea cantitativă a cunoștințelor și rafinarea lor calitativă, ca sinteză mereu reînnoită a referențialelor gândirii, ca dinamică în fapt a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
speculație - bani fictivi; bani fictivi - virtualizarea valorii - supraproducție etc. Aceste trasee modifică până la alterare canalele de transmisie ale politicilor economice sau compromit însăși ideea de politică economică. Sub evidența căutării de rentă, consumatorul devine captiv, iar prețul se formează în dialectica monopolului, inflația fiind o consecință a goanei după profit. Sub tentația speculației, fondurile extrabancare (sau din bănci de investiții) ajung sub forma fondurilor de risc (sau de acoperire) și a fondurilor suverane (de prosperitate) să facă regula pe piața financiară
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o operă nu există decât din momentul înscrierii lor într-un proces istoric. Istorie a filosofiei, desigur, dar și istorie pur și simplu. Fiecare moment se înscrie - se înlănțuie - într-o mișcare. Punctul dat al unui timp filosofic funcționează în dialectica unei durate lungi. Care-i autorul invizibil ce povestește publicului odiseea în toate detaliile ei? Cine scrie istoria filosofiei - altfel spus: cine anume spune adevărul filosofic? Unde se ascunde demiurgul său? 2 Minciuni fără autori. Istoriografia pare o aventură al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o gândire magică, taumaturgică, mitologică, aburită și cu ceva religios, cu legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii nu exista, bineînțeles, decât discursul vrăjitorilor, al magilor, al poeților, al preoților - într-un cuvânt, un discurs de minori și de copii fascinați de povești... Or, înainte de Socrate se gândea. Și încă cum! Dar nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]