14,718 matches
-
și faptul că nouăzeci la suta din titluri sînt cuvinte cu un conținut dens și cu o istorie bogată, în spatele cărora se ascund adevărate aventuri ale experienței, ale minții și ale sensibilității umane, chiar și numai prin simpla răsfoire a Dicționarului... se pot declanșa mecanismele unei receptări apropiate de experiență estetică. Și această experiență poate fi serios consolidată prin lectură atentă a articolelor, scrise cu acea expresivitate care stă întotdeauna în preajma exactității și a rigorii, dar și prin privirea atentă a
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
în preajma exactității și a rigorii, dar și prin privirea atentă a sutelor de schițe, desene tehnice, reproduceri alb-negru și color care construiesc ele însele un univers fascinant și inepuizabil. Dacă într-o nouă ediție, care este încă de pe acum necesară, Dicționarul... va apărea într-un singur volum, pe o hîrtie mai puțin transparență și într-o formă care să-l scoată pe cititor din practică stereotipa a lecturii, el are toate șansele să devină o carte care nu numai să informeze
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
el are toate șansele să devină o carte care nu numai să informeze, ci și una care să absoarbă și să cucerească asemenea unei ficțiuni sau a unui obiect bibliofil. Pînă atunci, chiar și în formă lui actuala, recent apărutul Dicționar de artă este, fără îndoială, unul dintre marile evenimente ale acestui moment cultural.
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a III-a a reflexivului e mai întrebuințata în registrul cult și în scris. O dovadă a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana a II-a. Astfel, expresiile familiare sînt de obicei înregistrate în dicționare că
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana a II-a. Astfel, expresiile familiare sînt de obicei înregistrate în dicționare că "a-și lua jucăriile și a pleca"; "a sta în bancă să", pe cînd o explicare informală ar folosi formele "a-ți lua jucăriile și a pleca", "a sta în bancă ta". Dincolo de unele restricții gramaticale (v. M. Avram
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
II-lea a avut o reală propensiune pentru cultură, pe care a sprijinit-o în așa chip, încît cognomenul ce i s-a acordat, de "voievod al culturii", nu ni se pare doar un termen de complezenta, extras dintr-un dicționar de curte. Adevărul este că sub domnia în cauză asistăm la apogeul creației noastre interbelice, susținută masiv de Editură Fundațiilor Regale și de alte monarhice gesturi și inițiative: "Suveranul crede în putință infinită de creație a poporului peste care domnește
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevanță teoretică - și are puține șanse de a impune formele corecte; atunci cînd pentru aceasta e suficientă deschiderea unui dicționar, a explica că greșelile există e, desigur, o banalitate.
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
Noica se comportă uneori că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate astea, nu mă mir.../ ... Am mai dansat
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
cei mai bine îngrijiți), D.R. Popescu (Cutia de conserve), Radu Cosasu (Înmormântări), Mircea Nedelciu (Povestire eludata) sau Cristian Teodorescu (Motocicletă lui Dollinger). "Condiția artistului" o " dezbat" Sorin Titel (Ea vrea să urc scările), Mircea Horia Simionescu (Bibliografie generală - și nu Dicționarul onomastic cum eronat este transcris volumul din care fac parte extrasele) și Ov.S. Crohmălniceanu (Un capitol de istorie literară). "Povestiri fantastice" scriu Ana Blandiana (Biserică fantomă), Dumitru Tepeneag (Accidentul), Ioan Petru Culianu (Secretul discului de smarald). Mircea Eliade (Fiica căpitanului
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan, e un helvet, care "aducea cu figură cîrna a lui Socrate, cum ne-a rămas, tocita de dicționare", întîlnit în tren, între Zărich și Fribourg, care "își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru a putea vizita o expoziție de la Berlin, "el și-a închis atelierul pe cîteva zile, și-a luat banii de drum, și-
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
o ediție) a d-nei Carmen Matei Mușat, Românul românesc interbelic, la Editură Humanitas, în buna colecție "tezaur" coordonată de dl Paul Cornea. Cartea, urmărind un scop didactic mărturisit, e constituită dintr-un bun studiu introductiv (autoarea îl numește prefață), un dicționar de terminologie narativa, un dosar teoretic, o bibliografie a românului interbelic, unele opinii despre român, cîteva dosare critice (despre creația lui M. Blecher, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu), alcătuite din
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
dosare critice (despre creația lui M. Blecher, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu), alcătuite din opinii critice rostite despre fiecare dintre aceste opere de primă mărime, o cronologie selectivă și un dicționar de autori. Pentru finalitatea urmărită și dincolo de aceasta, ediția e, negreșit, bine gîndită și alcătuită, dovedind bună cunoaștere a temei, capacitate de analiză și sinteză. E, să spun încă o dată, un demers analitic izbutit, cu sugestii clarificatoare. Păcat că nu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie și bibliografie de Carmen Matei Mușat. Editură Humanitas, colecția "Tezaur", 1998.
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
observat pe marginea lui. Analiza sa stă pe propriile-i picioare, bine întemeiată, chiar dacă nu și neapărat memorabilă ori relevantă în chip special prin concluzii. Premisa de la care pornește, stabilită pe baza unei cercetări atente și ingenioase a definițiilor de dicționar ale termenului, e demnă de reținut: trădarea este căderea dintr-o stare de iubire. Multe se pot face cu această idee. Arta de a seduce a Tatianei Lebedeva e tradusă catastrofal de Ludmila Nadolschi. Am renunțat să mă revolt la
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
de la catedră, sancționat după 1949 pentru... cosmopolitism și idealism. Revine la uneltele sale greu, stingherit de denunțuri. Se adresează lui Călinescu, uns ăntre timp directorul Institutului de Istorie și teorie literară, pentru că are timp disponibil, mai ales după ce activitatea la Dicționarul limbii române aproape se ăncheiase. Afirmă Vianu: "Șunt deci liber și doritor să reiau, ăn alt cadru, colaborarea mea la Academie". Menționez că G. Călinescu era deja membru titular an Academia Republicii Populare Române an vreme ce Tudor Vianu va
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Rodica Zafiu Diversitatea de conotații a substantivului cetățean e mascată uneori de definiția neutră din dicționare; în DEX, de exemplu, apare doar sensul "locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat", însoțit de o explicație discutabila, cel putin incompletă, pentru valoarea substantivului la vocativ
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
cel putin incompletă, pentru valoarea substantivului la vocativ: "termen oficial de adresare; cuvînt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem". Cuvîntul e unul dintre cele care au acumulat, prin evoluția semantica îndelungată (bogat ilustrata în dicționarul academic al lui Sextil Puscariu, DA), mai multe valori, dintre care cele mai importante corespund unui uz strict juridic, unuia politic și unuia al limbii curente, al conversației cotidiene. Se mai poate adaugă la această listă și un uz religios
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale cuvintelor, mai ales în măsura în care nu sînt deductibile din sensul de bază, ar trebui studiate și indicate în dicționare: în cazul dat, s-ar evita astfel mai ales riscul de a fi luată în serios explicația formelor de adresare cetățene! cetăteanco! - pe care e greu de acceptat că le-am putea folosi pur și simplu pentru o persoană "al
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
revoluției din Iulie ce a distrus mai multe averi aristocratice sprijinite de curtea regală, doamna prințesa de Cadignan avu agerimea de a pune pe seama evenimentelor politice ruinarea completă a averii sale datorită risipei". Iată cum este eroina descrisă, succint, ăn Dicționarul personajelor, sub inițială J. Pa, Bompiani, ediția a doua 1962, pag. 410: "Maufrigneuse Diane d'Uxelles, ducesa de (mai tarziu prințesa de Cadignan). Personaj din Comedia umană... figurând an deosebi an Cabinet des antiques, ăn Splendeurs et misères des courtisanes
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
și prin căsătorie, ănaltei aristocrații din faubourgul Saint-Germain." Mai ăntăi că ducele de Maufrigneuse acorda cele mai mari libertăți conjugale soției sale care, ăn Comedia umană, fiindu-i socotite toate aventurile, ajunge la impunătoarea cifră de vreo treizeci de amanți. Dicționarul, simplificând, continuă pe scurt descrierea eroinei, cea mai complexă și mai perversa curtezana din opera lui Balzac. Leș liaisons dangereuses pălesc... Citim din Bompiani: ..." Se spune că numele amanților ea i-ar păstra ăntr-un album pe care al arată bucuroasă
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
tiparniței, cînd i se părea că gazeta e prea neagră sau prea ștearsă. Istoria presei românești îi reține pe toți redactorii șefi, directorii sau colaboratorii importanți. Nu și pe secretarii generali de redacție. L-am căutat zadarnic pe Roger în Dicționarul lui I. Hangiu. În modestia lui, Roger nici nu și-a închipuit, probabil, că numele îi va apărea în istoria publicațiilor culturale. Dar multe dintre ele n-ar fi existat în lipsa lui. Sau ar fi arătat altfel. Istoria presei culturale
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
și e urmat de un genitiv - în cazul.... - și cea nearticulata și prepoziționala - în caz de... Observația (transpusa în domeniul limbii române) că locuțiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă nu apare în dicționare sau în gramatici. O sumara verificare o confirmă totuși, demonstrînd că locuțiunea a circulat de la o limbă la alta împreună cu preferințele ei semantice: pe un corpus ad-hoc (improvizat chiar prin căutarea directă pe texte românești din Internet) am gasit construcția
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
Evident, nu toate elementele seriei sînt la fel de grave și tragice, dar componentă și mai ales perspectiva negativă sînt evidente. De altfel, locuțiunea apare de preferință în texte juridice sau administrative, în instrucțiuni și în texte de avertizare. Singurul exemplu din dicționarul academic (DA, tomul I, partea a II-a, C) e de același tip: "în caz de nemultemire". Și în Gramatică pentru toți a Mioarei Avram, complementul condițional construit cu ajutorul locuțiunii e ilustrat de eventualități neplăcute: "în caz de incendiu", "în
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
o oarecare confuzie. Era sâmbătă, pe culoarele Salonului de carte nu puteai să arunci un ac, iar scriitorii erau la post, asaltați pentru autografe. La standul editurii PLON, tronau volumele imense, cu imaginea Turnului Babel pe copertă și cu titlul „Dicționar pentru îndrăgostiții de graiuri” publicat în anul 2009, la Paris. Era locul meu de întâlnire cu scriitorul Claude Hagege, vedeta europeană a Salonului de carte din acest an, lingvist celebru, cunoscător a peste 50 de limbi străine, un adevărat fenomen
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
să-l aștept, iar eu i-am făcut semn că totul e în ordine. Am ascultat cu uimire cât de bine se exprima în limba rusă, povestind unui tânăr student, vizita sa la Moscova. Tânărul era fermecat. Între timp răsfoiam „Dicționarul”, de fapt o lucrare lingvistico-filozofică, de o erudiție fantastică, care prezenta modul în care graiurile din toate punctele cardinale, din timpurile vechi până la cele moderne scrise sau uneori doar vorbite, pot să ne facă dezvăluiri asupra naturii noastre umane. Era
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]