1,091 matches
-
dragoste, inima al cărei unic ghid este pasiunea. Altă noțiunea definitoare este al-wadd : afecțiunea, tandrețea, ceea ce a dat naștere la mawadda, afecțiunea în general. Ultimii doi termeni ar fi avut la origine divinitatea preislamică: "Al-wadd", personificarea iubirii. Totodată amintim și dihotomia "al-ḥubb", iubirea completă- "ġarăm", iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum: "Diwan al-‘Ašīqīn"( Divanul îndrăgostiților) de Mohamed
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cu a cărei cucerire nu se lăudau. Ei descriau doar forța iubirii lor pentru femeie, se lamentau de separarea forțată și exprimau într-o manieră puțin exagerată tristețea și deziluzia, iar unii chiar mureau de violența acestei iubiri care exprima dihotomia: sublimare a celuilalt și a zeilor și frica față de celălalt- o atitudine asimilată a credinciosului și a credinței sale cu iubitul și pasiunea sa. Mișcarea spirituală compara suferințele cu jihăd-ul, îndrăgostiții considerându-se mujihaddūn, și dă naștere temei unicității: Dumnezeu
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
sunt fie obișnuite (steagul , culoarea verde-caracteristică islamului), fie capătă diferite sensuri în funcție de contextul socio-cultural, aceste sensuri fiind subordonate unor arhetipuri, formate de către inconștient. Toate aceste arhetipuri Simbolurile islamice sunt cel mai bine redate Coran fiind reflectate în teme care păstrează dihotomia divinitate - om, natură - destin. Omul este inzestrat cu liber arbitru, de aceea este supus păcatului, fiind atras de Satana("'Iblīs") care a fost alungat din cer, căci a refuzat să i se inchine lui Adam : Pe lângă acest aspect se păstrează
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
cel care vorbește limba perfectă, limba revelației Coranului, deci limba sacră. Despre mit Mircea Eliade afirma: "Ad-dunyă" (lumea prezentă) și "al-'aḫīra"(lumea de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel, se impun dihotomiile lună-soare, moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Dihotomia sacru-profan este o idee postulată de sociologul francez Émile Durkheim, care a considerat-o principala caracteristică a religiei: „religia este un sistem unitar de credințe și practici relaționate cu "lucruri sacre", adică cu lucruri puse deoparte și interzise”. În teoria
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
deoparte și interzise”. În teoria lui Durkheim, sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii sacru sau profan și că în cele din
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii sacru sau profan și că în cele din urmă, la fel ca distincția dintre natural și supranatural, această dihotomie era mai degrabă un produs al gândirii religioase europene decât un criteriu universal aplicabil”.
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
iar ascensiunea spiritului (anagoge) se realizează printr-un ciclu de inspirație (ʼilhăm). Lumile prin care spiritul trebuie să transceandă sunt : lumea luminilor dominatoare ( qăhira), a doua este aceea a sufletelor celeste ( mudabbira), a treia este lumea corpurilor (mulk), care surprinde dihotomia unor sfere corporale (barzaḫiyya) și anume sfere celeste și elemente sublunare. Ultima lume este cea imaginală, unde spiritul va cunoaște formele suspendate luminoase și tenebroase (șuwar muʻallaqa zulmăniyya wa mustanīra) unde apare fericirea estimativă. ( as-saʻăda al-wahmiyya, lume la care au
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
-ilor implică implantarea traumatică de larve parazite în interiorul gazdelor vii, care la maturitate erup din pieptul gazdei. Designul lor evocă în mod deliberat multe imagini sexuale, atât ca bărbați, cât și ca femei, pentru a ilustra estomparea/inversarea lor față de dihotomia sexuală umană. Designul „alien”-ului aparține suprarealistului elvețian H. R. Giger, pe baza unei litografii numite "Necronom IV", ulterior fiind redefinit pentru primul film din seria "Alien", iar efectele mecanice de bază au fost proiectate și construite de către designerul italian
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
accea că, între „experiența face posibilă aceste concepte” și „aceste concepte fac posibilă experiența”, cel mai probabil, a doua explicație rămâne alegerea bună, conceptele pure ale intelectului reprezentând „principiile posibilității oricărei experiențe în genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există nicio esență în spatele fenomenului. El devine un fapt brut, iar acum este necesară examinarea condițiilor de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există nicio esență în spatele fenomenului. El devine un fapt brut, iar acum este necesară examinarea condițiilor de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
statutului de cetățean pentru femei. În România, feminismul liberal s-a manifestat, în primă instanță, prin scrierile lui Cezar Bolliac (1813-1881), acesta fiind primul autor care se pronunță în favoarea eliberării femeii și a emancipării acesteia. Bolliac rămâne un tributar al dihotomiei rațional-emoțional văzută ca masculin-feminin, lucru care dovedește factura liberal-clasică a scrierilor sale. Acesta face un pas important prin solicitarea dreptului de vot pentru femei și a obținerii de către acestea a statului de ceățene legiuitoare, judecătoare și executoare. Ion Ghica (1816-1897
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
câtorva dintre cei mai interesanți artiști vizuali contemporani: Clemens von Wedemeyer, Larissa Sansour și Søren Lind. Analizând rolul subiectiv al cinema-ului în reprezentarea istoriei, aceștia investighează relația complexă a individului cu istoria, lupta personală contra fluxului colectiv al evenimentelor, dihotomia subiectiv versus obiectiv în construirea narațiunilor istorice și a identităților naționale, subminând cu consecvență dictonul conform căruia Istoria e mereu de partea învingătorilor. Bring Me the Head of Tim Horton de Guy Maddin Ce poate ieși când un Méliès al
Festivalul de film experimental BIEFF 2017 invită la sfidarea granițelor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105737_a_107029]