24,608 matches
-
pentru revista noastră. Finalul lui m-a obsedat mult timp și cred că poate fi interpretat ca un crochiu verbal al cărui model a fost și este Marcel Iureș. Există pe strada noastră o femeie care se scoală în fiecare dimineață la ora patru și curăță strada. De fiecare dată cînd mă vede îmi spune: "Să fii iubit! Să te bucuri! Să iubești oamenii! Parcă răsare soarele cînd te văd!" Păi, nu mă duc la Hamlet și-l întreb: "Ce e
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu aripi frânte, însetate de cărările pustiului și lumina plăpândă a stelelor ce cad spre dimineață... Mă strecor în taina visului meu și stau la masă cu iarba, povestindu-ne prietenește iubirile trecute, prezente și viitoare. Ea, îngălbenită de vreme, îmi citește scrisorile de dragoste trimise feților Frumoși ai ierbii... Eu, împovărat cu viață ascult și
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
și viitoare. Ea, îngălbenită de vreme, îmi citește scrisorile de dragoste trimise feților Frumoși ai ierbii... Eu, împovărat cu viață ascult și rămân încătușat dincolo de cuvintele ce curg roi, roind pe drumul spre moarte... Și trec înserările, și ne plouă diminețile, și ne ard amiezile înfierbântate, întroienindu-ne cu amintiri, răni deschise ce ne țipă prin vise... Murmurăm împreună litaniile de seară, prinși în mirificul clipelor efemere... Dintr-o dată, la umbra unui mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
Dintr-o dată, la umbra unui mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese împerechindu-mă cu Moartea... Dezleg lanțurile, cu care erau încătușate
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
poate fi mai veridic probată decât observând, spre exemplu, reacția în stare de șoc a opiniei publice la vestea morții cunoscutului dirijor italian Giuseppe Sinopoli. Soseam la Berlin în aprilie, pentru a susține un ciclu de conferințe. Toată presa de dimineață, marile canale de televiziune, televiziunea cu circuit închis a metro-ului, comentau tragicul eveniment petrecut cu o seară înainte. La Deutsche Oper, cunoscutul teatru liric situat în partea de vest a capitalei federale a Germaniei, imediat după debutul actului al
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
o temă structurală: aceea a "compromisului", zici dumneata. Din alt punct de vedere, eu cred că e, mai degrabă, (in)capacitatea personajelor de a-și prefigura consecințele faptelor lor. Arhetipal vorbind, ele tocmai s-au trezit cu întîrziere într-o dimineață, dintr-un somn în care ar prefera să se întoarcă, precum junele din prima secvență, decît să se gîndească o clipă la ce se va întîmpla cu ele în ziua pe care o încep și în acțiunea în care sînt
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
Tescani (1999). Prima secțiune a cărții, Cariera, este o poveste de copilărie relatată de o femeie la începutul unei maturități pe care o simte prea timpurie, aproape falsă, nepotrivită, de neînțeles: " Dimineața de acum e schița stîngace a celeilalte" (F), "dimineața ridată în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
acest roman, care ridică, în fond, multe probleme, o lectură, totuși, lejeră. Copiii Sabatului este, cum și cititorul român poate acum constata, una dintre acele cărți care nu se uită. Anne Hébert ' Copiii Sabatului, Editura Univers, București, 2001, 200 p. Diminețile schimbării Cei doi muzicieni din romanul lui Pascal Quignard sînt, reprezentanții unor 'căi' de viață care aparent se exclud nu numai ca date de pornire, ci și ca miză. Domnul de Sainte Colombe este ultimul sacerdot al muzicii făcute în
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
prin favoruri terestre, dar care ajunge, consumînd frumusețe pămîntească (a muzicii profesorului său, a trupurilor fiicelor lui Sainte Colombe etc.), la aceeași muzică. Ceea ce nu înseamnă, pentru el, aderarea totală la valorile maestrului, pentru că după 'regăsirea' dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
lui Sainte Colombe etc.), la aceeași muzică. Ceea ce nu înseamnă, pentru el, aderarea totală la valorile maestrului, pentru că după 'regăsirea' dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă pași pe drumul vieții, fără unul anume dintre toate aceste evenimente să marcheze, vreodată, un punct final în ordinea vieții. Metaforă a lumii
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
ordinea vieții. Metaforă a lumii în schimbare, care nu-și transformă, în ciuda înșelătoarelor aparențe, decît în mod superficial miza existențială, cartea lui Quignard respiră calmul zbuciumat necesar oricărei cărți de pe noptieră, pentru a putea supraviețui în memorie... Pascal Quignard ' Toate diminețile lumii, Editura Humanitas, București, 2001, 100 p.
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
rămînînd, în locul lui, numai cel reflectat în oglindă. ("Poate că, acum, se va înțelege mai bine cum se insinua viața în atomii acelei sticle care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
asigura - destul de superficial dealtminteri - că totul se petrece firesc, că toate sunt la locul lor. Dar acest om bătrîn, care locuia cu un nepot al său în vecinătatea orologiului, nu mai știa nimic în afară de ceea ce se obișnuise să facă: de dimineață pînă-n noapte, privea cadranul și acele și se urca pe schelă ca să asculte de aproape tictacurile a căror regularitate îi dădea și lui liniștea lăuntrică... Trebuie să credeți - pentru că poate altfel nu e cu putință să înțelegeți mare lucru din
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
mai mult trecuseră de cînd funcționau sunetele ceasornicului. Mașina aceasta n-a fost niciodată bolnavă și dacă lucrurile s-ar fi desfășurat la fel bătrînul îngrijitor ar fi căpătat vîrsta lumii și ar fi trăit la nsfîrșit. Dar într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
sculptură a lui Brâncuși expusă nu în altă parte decît la Palatul Cotroceni și la vernisajul căreia președintele n-a fost de față din cauză că, 11 septembrie fiind ziua, s-au produs evenimentele de la New York. E vorba de un Cocoș salutînd dimineața despre care se știa că există doar într-un unic exemplar la Centrul Pompidou din Paris. Nici un catalog nu-l conține. Experții au recunoscut fie că s-au luat după fotografii cînd au prezentat sculptura, fie că au fost impresionați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
o sacoșă goală pe care scria Victoria. - Da, așa e, își aduse aminte celălalt, și la înmormântare flori! - Dar de unde atâția bani?! - Și criza abia a început, îi aminti al doilea... După ce tac, și mai înaintează, primul spune că în dimineața respectivă a văzut multe femei măturând... Să fie vreo sărbătoare, și noi să nu știm? face către celălalt. Acesta tace mai întâi, pe urmă zice: - Da, da, se poate, și eu am văzut, dar așa sunt muierile, să măture, că
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
ușa ca un om bolnav, de-a dreptul furios. Teicanul a Învârtit cheia și s-a așezat pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o speranță de liniște. Zadarnic Însă! Iorgu Bleahu părea că se afla acolo, În cameră, că nu plecase și Îi striga cât Îl ținea gura
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în garsoniera lui, într-un tren de Iași, într-o piață, în mașina mea care nu i-a creat niciodată un sentiment de siguranță. Într-o iarnă cu un frig năprasnic, prietena mea m-a dus la Praga, la renumitul
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
cărora prejudecățile se topesc și măcar o parte din zgura care ne acoperă dispare. În tren, Terry încercă să se concentreze pe depistarea inadvertențelor și a greșelilor de tipar din articolul pentru Frame, al cărui șpalt îl primise în cursul dimineții. însă prezența însoțitorului său, Joe Kingsley, aflat față în față cu el la masă, îl deranja într-o prea mare măsură. în primul rînd, era vorba de ceea ce avea pe cap. Dacă exista un obiect pe care Terry îl disprețuia
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată făptura Într-o deplină
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind viața reală de femeie singuratică pe care ea însăși ar fi dezaprobat-o în timpul zilei. Într-o dimineață în zori am surprins-o în bucătărie, în cămașă de noapte de școlăriță, pregătind deserturile acelea extraordinare, mânjită de făină pe tot trupul, până și pe față, și bând un pahar de Porto într-o dezordine mentală ce-ar fi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]