1,735 matches
-
îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc racle ale unor sfinți bărbați, reputați a fi mai aspri și exigenți în ceea ce privește cererile pelerinilor. Scriitorul și diplomatul Paul Morand, în Bucarest, celebrul său jurnal de călătorie în România interbelică, sesizează fascinația exercitată de Sfânta Parascheva, atribuindu-i rădăcini arhetipale (mai exact, de icoana sa de la Biserica Sfânta Vineri din București, demolată în iunie 1987), scriind că „o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aduceți dama de pică! , suna o rezoluție, strict autentică, care l-a făcut celebru pe șeful serviciului turci din Direcția de contraspionaj, rezoluție pusă pe un raport de filaj al unui diplomat turc. Direcția de filaj și investigații scria că diplomatul fusese la operă și din economie de spațiu a fost menționat doar numele spectacolului, Dama de pică. Priceputul șef de serviciu s-a făcut de basm cerându-le subalternilor săi să-i aducă năzdrăvana damă de pică spre a o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
operă și din economie de spațiu a fost menționat doar numele spectacolului, Dama de pică. Priceputul șef de serviciu s-a făcut de basm cerându-le subalternilor săi să-i aducă năzdrăvana damă de pică spre a o recruta pe lângă diplomatul turc urmărit. Recrutarea de agenți este principala sarcină a ofițerilor de Securitate, lucrători operativi, cum sunt numiți, pentru că de la Felix Edmundovici Derjinski încoace, KGB-ul și importanta Securitate cred că oricine are pe conștiință acțiuni anticomuniste trebuie neapărat să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acolo unde în realitate a sunat prototipul său, pentru a-i avertiza că savanții americani se pregătesc să predea agenților sovietici secretul fabricării bombei atomice (variantă inspirată de cazul soților Rosenberg). Această versiune va fi modificată în 1964, în vederea publicării: diplomatul sovietic îl avertizează pe medicul lui de familie, în ajunul întâlnirii acestuia cu colegii străini, că, dacă le va da o mostră a unui medicament descoperit de curând, va cădea în capcana întinsă lui de către NKVD. Romanul se desfășura apoi
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
magnetofon sunt înregistrate două convorbiri telefonice, redate ca atare în memoriile lui Kopelev. "Trădătorul" a sunat, în realitate, de două ori la ambasada americană. Americanii nu au folosit în nici un fel informația furnizată, secretul bombei atomice a fost furat, iar diplomatul descoperit și pedepsit. Soljenițîn contopește cele două convorbiri, dar păstrează replici reale, pe care le combină. Tocmai impunând o logică evenimentelor naturale, romancierul suprimă hazardul. El organizează haosul cu ajutorul unui sistem de semnificații și dă faptului divers caracterul necesar al
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc, A. Soljenițîn optează pentru o intrigă de factură polițistă. Diplomatul în Ministerul Afacerilor Externe Innokenti Volodin telefonează la ambasada americană pentru a-i preveni asupra faptului că agentul sovietic Gheorghi Koval urmează să primească la New York informații tehnice pentru fabricarea bombei atomice. Însă aventura promisă de incipit nu se dezvoltă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care ocupă treapta cea mai de jos) până la ministrul Abakumov și Stalin (plasați cel mai sus). Între aceste extreme, pe o serie de poziții intermediare se află alte personaje: angajații liberi ai institutului Marfino, ofițeri MGB, reprezentanți ai elitei sovietice (diplomatul Volodin, scriitorul Galahov, cele trei fete ale procurorului Makarîghin etc.). În acest fel, autorul construiește o serie de paralele sub forma unor relații de dragoste între deținuți și angajații liberi, relații firești între oameni, care trec peste interdicțiile artificiale: Nerjin
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
construit din mai multe imagini prin care se realizează circularitatea. Telefonul lui Volodin de la începutul romanului are drept consecință aruncarea lui în închisoare, fapt surprins în final. Circularitatea se realizează și la nivel de detaliu: automobilul în care este transportat diplomatul sovietic arestat descrie un cerc în fața închisorii Lubianka, respectând sensul giratoriu de aici. Ultima imagine din final surprinde dinamica trecerilor dintr-o lume în alta, fenomen care apăruse și la început, atunci când au fost introduși deținuții din lagăre, transferați în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
predea proiectul conducerii institutului Marfino, pentru ca regimul să nu se poată folosi de rezultatele muncii lui), Gherasimovici (cel care nu acceptă să inventeze tot de felul de obiecte necesare spionării cetățenilor, motivând că nu este "vânător de oameni"), dar și diplomatul sovietic Innokenti Volodin, despre a cărui opțiune va fi vorba în acest capitol. De cealaltă parte, se află oamenii fără conștiință sau cei care și-au călcat pe conștiință cu scopul obținerii unor diferite facilități, aceștia fiind funcționarii zeloși, dar
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
turist. Moisil era bun prieten cu I.C. Parhon. Tot atunci l-am cunoscut și pe George Enescu. C.S Cum era Grigore Moisil? G.BEl era inteligent și bun. Dar cu banii... nu avea. Un an nu a plătit salariile diplomaților. Tata era viceconsul, a fost un an greu, tare greu, fără nici un venit. Pașapoartele diplomaților se păstrau la el și din acest motiv noi nu aveam nici unul pașaport românesc. Chiar fără pașaport, secretarul lui Grigore Moisil, Nicoară Beldiceanu, tot n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
George Enescu. C.S Cum era Grigore Moisil? G.BEl era inteligent și bun. Dar cu banii... nu avea. Un an nu a plătit salariile diplomaților. Tata era viceconsul, a fost un an greu, tare greu, fără nici un venit. Pașapoartele diplomaților se păstrau la el și din acest motiv noi nu aveam nici unul pașaport românesc. Chiar fără pașaport, secretarul lui Grigore Moisil, Nicoară Beldiceanu, tot n-a mai revenit în România. Dar turcii nu ne lăsau să stăm mult timp la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cristofor Columb, să încerc să-l înțeleg, să-l "descifrez", pășind pe unde a pășit și el, sau pe unde a visat să pășească. Am avut privilegiul de a fi "de strajă la somnul Patriei", cum frumos definea ci-neva menirea diplomaților, în misiuni per-manente sau temporare în Italia, Spania, Portugalia, Cuba, pe unde a trecut Amiralul, sau Chile, Brazilia, Argentina, Uruguay, Peru, Mexic, unde ecourile faptelor sale nu s-au stins nici acum, dând naștere la vii discuții și dispute. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
putut întâmpla așa ceva în "țara păsărilor colorate", ținut" eminamente democratic și pașnic"! "Dictatura proletară" de la Havana aveam să o cunosc recent, "compañerii Fidel și Raul" fiind încă actori pe scena Cubei la data misiunii mele. Pentru profesorul de istorie și diplomatul care sunt, cele "șase destinații" au fost tot atâtea lecții de viață și de istorie pe care sunt acum încântat că le-am trăit. Spun "acum" când scriu aceste rânduri, pentru că la vremea lor fiecare din "cele șase lecții" au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la Iași, la "locuința mea de vară" din spatele Grădinii Copou, Iașul fiind pentru mine și soție locul copilăriei, adolescenței, tinereții, studiilor universitare... De la încheierea misiunii la Montevideo, în octombrie 2005, eram "tânăr pensionar", fusesem ales vicepreședinte al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră, publicasem, conform zicalei că "tot românul s-a născut poet" 3 plachete de versuri și finalizam un volum de însemnări diplomatice. ("Papionul bine temperat. Însemnări diplomatice în roșu, galben și mai ales albastru", Junimea, 2008). Așa că propunerea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
CĂPUȘAN INSTITUTUL EUROPEAN 2012 CUPRINS Prefață / 7 Misiunea mea la Londra (1912-1914) / 15 Numirea mea în postul de ambasador la Londra / 15 Politica marocană / 17 Programul lui Sir Edward Grey / 18 Chestiunea albaneză / 20 Orientul și politica "Triplicei" / 22 Conferința diplomaților / 25 Conferința Balcanilor / 28 Al doilea război balcanic / 29 Liman von Sanders / 30 Tratatul colonial / 31 Tratatul de la Bagdad / 36 Chestiunea flotei / 37 Gelozia comercială / 40 Curtea și societatea / 41 Sir Edward Grey / 44 Domnul Asquith / 47 Nicolson / 48 Tyrell
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
calul al cărui insucces era previzibil, pe dl. Krüger, pe Abdul-Aziz, pe Abdul Hamid 31, pe Wilhelm de Wied32 și, în final, am comis cea mai funestă eroare posibilă și am făcut marele "plonjon" pariind pe herghelia Berchtold 33. Conferința diplomaților La puțin timp după sosirea mea la Londra, spre sfârșitul anului 1912, Sir Edward Grey a angajat negocieri oficioase pentru a evita degenerarea războiului balcanic într-unul european; căci noi, din nefericire, la începutul ostilităților am refuzat să aderăm la
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
70 de ani. În 1907, a reprezentat Reichul German al lui Wilhelm al II-lea la cea de-a doua Conferință de Pace Internațională de la Haga. În A.F. Frangulis (coord.), Dictionnaire Diplomatique, Academia Diplomatică Internațională, volum suplimentar cuprizând biografiile diplomaților din Evul Mediu până în actualitate, pp. 662-663. 2 Este vorba de Secretarul de Stat, Alfred von Kiderlen-Waechter (1852-1912), care a condus Departamentul Afacerilor Externe aproape doi ani și jumătate (iulie 1910decembrie 1912). Diplomat german de carieră (1852-1912), a fost ministru
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Otoman) pe de alta. Cele patru state balcanice au înfrânt armata otomană, la Ceatalgea (26 noiembrie 1912) și Adrianopol (26 martie 1913), iar prin Tratatul de pace de la Londra, din 30 mai 1913, se consacra această situație. 21 Oare de ce diplomatul german, servitor fidel al politicii statului și împăratului său, se referă la aliații Germaniei imperiale folosind ghilimelele? Oare nu fiindcă erau niște aliați șubrezi și instabili, care aduceau mai degrabă deservicii și pagube și pe care nu se putea prea
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
consecințele intențiilor și acțiunilor sale, însă a continuat să lupte pentru credința sa, pentru idealul său, care în fond era al întregii umanități: victoria păcii asupra războiului. Semper Fidelis Patriae sau Semper Fidelis Pacem a fost marea sa dilemă, iar diplomatul german a făcut alegerea corectă. Acesta din urmă a fost țelul fundamental al acțiunii sale diplomatice în capitala britanică, acțiune apreciată de oamenii politici englezi establishment-ul la justa ei valoare, iar atitudinea sa filo-engleză, filo-rusă și, mai ales, austrofobă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta la Eforie, la nămol, și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Buenos Aires și a fostului ministru de externe Orlando Letelier la Washington. Am mai citat panseul "dați-mi o politică internă bună și vă construiesc o politică externă excepțională"! Pinochet nu avea ce bază să ofere miniștrilor săi de externe și diplomaților chilieni și istoria ne-a arătat că în majoritatea cazurilor militarii n-au fost buni diplomați, fiind dispuși mai mereu să-și susțină ideile cu tunurile. Ca atare, politica externă a lui Pinochet avea să se axeze în primul rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară de plastic, colorate țipător, cu elastic pentru "gât" și cu un tractor cu inscripția UTB de toată frumusețea imprimat vizibil în zona nodului, pe care intenționa să le dăruiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
proces un ajutor "de sus", după transferul la ONT, au trecut la atac și mai înverșunați, sperând că dacă la Externe nu m-am lipit de "o trădare, o subtilizare de documente, o informație ultrasecretă șoptită la urechile "fine" ale diplomaților occidentali și ca atare le-am "scăpat", acum erau convinși că în hățișul de negocieri comerciale, de contracte cu sute de oferte și mii de tarife, cu zeci de firme și zeci de directori și agenți de turism și, "bref
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Madrid trimis în calitate de "consilier-observator" al Președinției Spaniei la UE, în perioada 1995-1996... Pensionându-mă în 2005, la "68 de primăveri" și după 43 de ani "în câmpul muncii", am fost onorat cu alegerea mea ca vicepreședinte al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră, devenind și autor a 6 cărți și al unor articole publicate în cele 4 volume ale seriei "Pagini din diplomația României". În 2008, la cererea expresă a conducerii MAE, deși eram pensionar din 2005, am fost solicitat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic. Decizia de cedare la pretențiile sovietice a rămas un subiect controversat în istoriografia românească, dar un aspect important al ultimatumului îl reprezintă surprinderea produsă asupra clasei politice și a opiniei publice. Diplomatul român Alexandru Cretzianu nota: este de ajuns să spun că regele, primul-ministru și șefi militari păreau să-și fi pierdut dintr-o dată cele mai scumpe iluzii și, totodată, luciditatea rațiunii. Pur și simplu nu puteau găsi forța necesară pentru a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]