2,835 matches
-
spune că sînt un mincinos. În viziunea lucrării de față, majoritatea așa-ziselor minciuni sociale nu sînt de fapt minciuni, deoarece ele nu au scopul de a induce în eroare. Înșelătoria neintenționată și acuzațiile nejustificate apar atunci cînd există o discrepanță între punctul de vedere al celui care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
neintenționată și acuzațiile nejustificate apar atunci cînd există o discrepanță între punctul de vedere al celui care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
convenționali putem spune că datele științelor sociale sînt mai puțin susținute de dovezi, drept urmare sînt mai greu de interpretat cu certitudine (Barnes 1990:133-149). Multe dintre date constau în afirmații spuse anchetatorilor cu privire la un aspect al realității sau al gîndirii. Discrepanțele și contradicțiile abundă, însă în general acestea sînt mai degrabă exemple de falsitate decît de înșelătorie, pentru a utiliza terminologia lui Bok. Totuși, înșelătoria apare într-adevăr în practica științelor sociale, și o face în diferite moduri. Informatorii, agenții, cercetătorii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
relațiilor internaționale. Postmoderniștii, de exemplu, susțin că "realitatea" este produsă discursiv (adică, este construită prin intermediul discursului): ea "nu este niciodată "ceva" complet, total coerent, accesibil unei înțelegeri universalizate, esențialiste sau totalizante..., [ea] este mereu caracterizată de ambiguitate, lipsă de unitate, discrepanță, contradicție și diferență" (George 1994:11). Attfel spus, nu poate fi limitată la o singură mare teorie sau redusă la un singur set de forțe, considerate a fi mai importante decât toate celelalte. Pentru postmoderniști, neorealismul nu este decât o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să intre cu tot dinadinsul în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de a ataca. Astfel, în prefața unuia din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi, să zicem, zborul unui corb spre un copac -, legile fizicii sunt aceleași pentru fiecare observator. Comparând observațiile unei persoane aflate la sol și cele ale uneia aflate într-un tren ce se mișcă paralel cu corbul, ar exista o discrepanță în ceea ce privește vitezele corbului și a copacului. Însă rezultatul final al zborului este același: după câteva secunde, corbul ajunge la copac. Ambii observatori sunt de acord cu rezultatul final, deși s ar putea să nu fie de acord cu unele detalii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
familiale și de altă natură cerute de o economie în creștere și de un sistem politic stabil (funcția integrativă a școlii); • în societatea în care există inegalități economice, de status social, școala trebuie să asigure o competiție echitabilă, să reducă discrepanțele dintre câștigători și învinși (funcția de egalizare a șanselor); • educația este instrumentul primordial de promovare a dezvoltării psihice și morale a individului. Un sistem școlar liber și universal poate oferi șanse de dezvoltare personală, realizabile doar într-o democrație. Societatea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sau politică a altui stat. Pe de altă parte, introduc și conceptul de globalizare pasivă, care înseamnă existența unor relații univoce între state sau grupuri de state între care există diferențe sesizabile de natură economică, politică sau culturală. Apare astfel discrepanța dintre statele sau grupurile de state care impun anumite valori și cele care doar le receptează. Cele din urmă sunt, în opinia mea, cele mai permisive la renașterea, în cadrul societăților lor, a tendințelor naționaliste sau fundamentaliste. Mă concentrez, apoi, asupra
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
globală decât altele. Din această perspectivă, se poate vorbi și despre: 2) globalizare pasivă, care trimite la existența unor relații unilaterale între state sau grupuri de state între care există vizibile diferențe de natură economică, politică sau culturală. Apare astfel discrepanța între statele sau grupurile de state care impun anumite valori și cele care se constituie în receptori ai acestor valori. Cele din urmă sunt, așa cum voi argumenta în cele ce urmează, statele cele mai permisive la renașterea, în cadrul lor, a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
2001; Kaushik și Malik 2009). Se constată varietatea coloranților investigați din punct de vedere structural, a biosorbenților și valorile extreme ale capacității de adsorbție atinse, de la câteva zeci la sute de mg colorant reținut pe gram de biosorbent. Motivul acestor discrepanțe, așa cum s-a discutat la mecanism, este legat de natura sistemului biosorbent-colorant. Cele mai multe lucrări cu privire la biosorbția coloranților sunt focalizate pe utilizarea biomasei fungice, a nămolului activ și a altor bioadsorbenți cu preț scăzut. Este surprinzătoare atenția redusă acordată utilizării biomasei
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
cauzal, fie un rol cognitiv, nu se întrevede o diferență prea mare între nivelurile procesului de cunoaștere, însă, daca traduc rolul cauzal și cel cognitiv în limbajul interpretărilor contem porane care au fost oferite epistemologiei tomiste, pot lesne observa o discrepanță, deoarece, „p“, „q“ și „r“ sprijină o interpretare realistă, pe când „s“ susține o interpretare reprezentationalista. A spune că una și aceeași teorie a cunoașterii nu poate fi citită decât printr-o grila interpretativa hibrida, realistă la primele trei niveluri și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unei piețe interne a firmei prin realizarea de ISD. În ceea ce privește externalitățile artificiale, acestea sunt create de intervenții ale guvernelor, precum taxe vamale, subvenții, impozite, măsuri de control al prețurilor, restricționarea schimburilor, criterii de performanță În realizarea investițiilor, externalități care creează discrepanțe Între costurile și beneficiile private și cele sociale. Cei care au integrat Într-o manieră sistematică ideile legate de costurile de tranzacție au fost cercetătorii britanici P. Buckley și M. Casson, pornind de la ideea conform căreia activitățile firmei moderne depășesc
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
cînd defavorizații Liberali-Democrați care au primit sprijinul a 17% din alegători, s-au ales cu numai 7% din numărul locurilor! (Candidații celorlalte partide au cîștigat un total de 7 procente de voturi și 4% locuri în parlament). De ce apar aceste discrepanțe între totalul voturilor alocate unui partid și procentul de locuri obținute? Imaginați-vă un sistem democratic la scară redusă cu numai o sută de membri repartizați în cîte zece districte egale, din rîndul cărora alegătorii optează pentru un singur reprezentant
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Este, deci, evident că pentru ca sistemul V. Pl. să rezulte într-o reprezentare destul de corectă, sprijinul partidelor nu trebuie să fie distribuit în mod egal la nivelul întregii țări. Invers, cu cît sprijinul este mai uniform, cu atît va spori discrepanța dintre voturi și numărul locurilor alocate. Astfel, dacă se micșorează diferențele regionale într-o țară, așa cum pare să se fi întîmplat în Anglia în 1997, discrepanța cauzată de V. Pl. se agravează. Și dacă lucrurile stau așa, atunci de ce nu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
nivelul întregii țări. Invers, cu cît sprijinul este mai uniform, cu atît va spori discrepanța dintre voturi și numărul locurilor alocate. Astfel, dacă se micșorează diferențele regionale într-o țară, așa cum pare să se fi întîmplat în Anglia în 1997, discrepanța cauzată de V. Pl. se agravează. Și dacă lucrurile stau așa, atunci de ce nu este înlocuit sistemul V. Pl. cu RP în țările democratice? În primul rînd, nu se poate ignora importanța căpătată de-a lungul istoriei și datorată tradiției
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
prin fondul lor comun, al noțiunilor” (p. 100). Substituind continuitatea globală a materialului lingvistic în diverse formule de limbă prin unitatea noțională a limbilor, Scraba și-a creat platforma necesară pentru a justifica atât asemănările formale dintre limbi, cât și discrepanțele structurale dintre ele. Ambele aspecte sunt primare, în sensul că fiecare limbă are începutul ei aparte împreună cu poporul care o vorbește. „Limbile, arată Scraba, își au structura lor proprie, primitivă, care le caracterizează, iar cuvintele ce aparțin acestei structuri sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Volumul său nu cuprinde nici o rețetă din meniurile meselor boierești sau domnești. De ce? Pentru că în acest domeniu originalitatea nu există, totul este împrumut. Dar, pentru a avea o imagine completă a gastronomiei românești, mesele aristocratice nu trebuie neglijate. Descoperirea uriașelor discrepanțe dintre alimentația bogaților și cea a săracilor ne va permite să conturăm principalul motiv pentru care nu putem vorbi despre o „bucătărie românească“: între aceste două lumi nu a existat nici o legătură, nici una nu a influențat-o pe cealaltă. Spre deosebire de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
întregime adevărată, parțial falsă ori cu totul falsă ..." (Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior surprizei, râsul comic. Discrepanța descoperită instantaneu și generatoare de comic poate fi între idei și fapte, cum considera Cicero și apoi Quintilian, între desăvârșit și nedesăvârșit, în viziunea lui Moses Mendelssohn, între idee și realitatea fenomenală, în opinia lui K.W. F. Solger, între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără profesie"68 și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot a romanului cea a discrepanței imorale dintre huzurul de care se bucură cățelușa Sibyllei și "viața de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și arhiva genealogică investigată de Addison, s-ar afla spiritul, Witz-ul. Ca și umorul, spiritul se bazează pe tensiunea creată de apariția neașteptatului, a cărei depășire provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă, prin paradox sau nonsens. Tendențiozitatea ar fi o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
publicistica umoristică, aceste pilule spirituale denotă o dată în plus apetența caragialiană pentru comic și abilitatea neîntrecută de a-l făuri din explorarea tuturor resurselor, nu doar a celor identificate în situații sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele de la nivel lingvistic. I. L. Caragiale are și incontestabilul merit de a fi realizat o primă ilustrare în literatura română a umorului negru. Povestirea orientală Pastramă trufanda bazată pe o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]