43,048 matches
-
savante scoase din dicționar. Imediat apare și paranteza care pune lucrurile la punct din perspectiva scriitorului de astăzi, "(Slavă Domnului că mania asta a fost doar o chestie de adolescență, altfel astăzi aș fi fost un Patapievici, care ăși asezonează discursurile, ăn mod firesc, numai cu astfel de cuvinte deștepte; care nu vede nimic extraordinar ăn folosirea uzuală, de exemplu, a unui cuvănt ca "pululație".)" (pp. 43-44). Cu ochi de naratolog privește autorul și raportul realitate-ficțiune la nivelul prozei memorialistice. Din
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
sens este povestirea Nepotul în care există trei instanțe narative: naratorul de atăzi (vocea auctorială?) care reproduce felul în care naratorul copil relatează o întămplare povestită de bunica sa. Este inutil de spus că fiecare dintre cele trei tipuri de discurs care se intersectează are particularitățile sale stilistice și de construcție bine definite. O dată în plus, satisfacția cititorului provine din modul ăn care autorul găndește literatura mai mult decăt din semnificația literală a întămplărilor narate. Dincolo de problemele de naratologie pe care
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
de critica literară. Chiar dacă temele, motivele și lexicul sunt aceleași încă de la volumul de debut din 1969, Sânge albastru (Editura pentru Literatură), susținând poate cu prea multă consecvență același crez poetic, nu e mai puțin adevărat faptul că, în timp, discursul poetic al Angelei Marinescu a câștigat în directețe (la început poemele sunt, prin comparație, mult mai reținute). Poetica voluptății maladive � câtă boală, atâta poezie! � a Angelei Marinescu a reușit la noi, cu un plus de tensiune thanatică, vizionarism sumbru și
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție virtuală, niciodată abordat frontal. E mult prea egocentrică poezia Angelei Marinescu pentru a trece dincolo de pelicula mistică și a-și
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
care exacerbarea influenței bolii, convulsiile (terapeutice?) ale confesiunii exhibiționiste, fără rest și obsesiile sexual-carnale, fără a-și pierde din tensiunea adeseori agonică, s-au mai curățit de culorile prea tari, căutate și artificiale uneori, din ciclul Parcul (1988), de pildă. Discursul poetic, astfel decantat, a căpătat o directețe al cărei efect nu mai vine exclusiv din insolitul maladiv afirmat la modul ostentativ defulator, dar și dintr-o conștiință textuală mai matură, inițial plasată mai mult în secundar, în ciuda retoricii zgomotoase. Ceea ce
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
joc, dar mereu mai încet, ritmul / a devenit cronic, lent ș.ț nimic nu te mai lovește ai trecut dincolo fără să știi". (Ritmul, un macho cu țigara ăn gură) |n aceste versuri iese la suprafață o oarecare instabilitate a discursului tradusă printr-o lehamite a căutării, printr-o resemnare, de altfel, mărturisită direct de câteva ori, mai ales în poemele insuficienței de gen: ,ce sunt acum, la bătrânețe? bărbat sau femei? îmi place să mă îndrept / nerăbdătoare spre dezastru sau
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
ști: Se cunoaște faptul că, în județul Suceava, în luna martie 2002" (29.09); Se cunoaște că, în prezent, cuantumul pensiei" (10.02). Prețiozitățile constituie un fond de contrast pentru pitorescul abaterilor, pentru trăsăturile de oralitate familiară care apar în discursuri: "nu știu ce e ăsta!? Am discutat când s-a înființat și am pierdut. Asta-i votul" (10.02). Oralitatea e vizibilă mai ales în sintaxă, manifestîndu-se prin incidențe și juxtapuneri: "Am să fiu foarte scurt cu motivele, ele sunt foarte multe
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze " odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală se dovedesc a nu fi sofisme". Aprecieri ce i se potrivesc în bună măsură și discursului sclipitor-șocant al d-lui Paleologu însuși... Această concepție conservatoare e pănă la un punct fatalistă. Al. Paleologu crede cu tărie în destin, socotind că acesta i-a dirijat și omogenizat experiența existențială: "Eu știu că în viața mea nu am
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul receptării în care a căzut întreaga generație; acela de a nu se regăsi, în discursul istoriografic și muzeal, nici în spațiul modernității și nici în acela al contemporaneității. Evocarea lui Mihai Sorin Rădulescu este un semnal puternic tocmai în acest sens și, în mod sigur, constituie un prim pas important către cunoașterea și recuperarea unui
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
resimte indubitabil amestecul subtil de nonșalanță tehnică, de manualitate, și de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din teritoriul înalt al ideii. Ca și Br�ncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Br�ncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
capota mașinii." Înjurând printre dinți, "miticul" a făcut un viraj scurt, continuând să ne promită zeci de episoade din "Infernul" lui Dante. Așa am putut să plecăm și noi, jurându-ne să nu mai călcăm niciodată prin zonă. Dar după discursul de la Cluj al lui Cozmâncă ("Fiți mai obraznici și mai mitici!"), nu va trebui să trecem pe Căderea Bastiliei pentru a da față cu bruta. Bruta pesedistă mișună, de-acum, peste tot.
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt, al proiectului divin, singurul în măsură
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
un sens violenței și să convertească suferința, este de o sărăcie extremă și de o naivitate inacceptabilă. Toată risipa cromatică, spectacolul de mișcare, machiajul halucinant și filmările speciale, de cele mai multe ori exerciții în sine, fără un rost indiscutabil în anasmblul discursului, adică ăntregul ceremonial exterior, acela care ăi conferă filmului caracterul omenesc, istoric și, dacă ăi putem spune așa, tridimensional, se anulează subit ca dimensiune de sine stătătoare și cu propria ei coerență în clipa în care se ăncearcă sugerarea acelei
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
dintre setul de referințe livrești și cel al tradiției poporane, dintre "acribia de grămătic", cum ar spune Șerban Foarță, un indenegabil afin al d-sale, și cea șlefuită de viul grai al rapsodului de imemorială descendență colectivă. Rezultatul e un discurs fantast, în care cadența ideilor apare căptușită cu referințe, citate, aluzii a căror sorginte îl constituie atît prezentul intelectualist, uneori scorțos-pedant, solicitat cum grano salis, cît și trecutul amețitor al vorbei mustoase, mucalit slobode, cu folclorică alură; corolar al unei
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
unei comisii de investigare a Congresului american despre relația lui cu Monica Lewinski. La fel de bine știam și amănuntele picante ale relației în sine. Nu am avut ocazia însă să îl văd în exercițiul funcțiunii, și nici să îi ascult vreun discurs (mai puțin ridicolul Stay in the course, the future is yours de la București). Până de curând, Bill Clinton mi-a fost mai mult sau mai puțin indiferent ca om politic, deși mulți dintre prietenii mei americani îl regretă ca om
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
adversarul cel mai acerb al lui Kerry de dinainte de încheierea "preliminarelor" democraților, a fost una dintre figurile impozante care s-au adresat celor prezenți (în majoritatea lor sponsori bogați ai campaniei electorale a democraților). Nu m-a impresionat neapărat conținutul discursului fostului președinte american, cât maniera lui de a vorbi, cu care, așa cum am spus mai devreme, nu eram obișnuit. Nu ascult sau privesc discursuri politice decât strictamente profesional, ca să depistez strategiile retorice utilizate. Există oameni care, fără să fi învățat
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
în majoritatea lor sponsori bogați ai campaniei electorale a democraților). Nu m-a impresionat neapărat conținutul discursului fostului președinte american, cât maniera lui de a vorbi, cu care, așa cum am spus mai devreme, nu eram obișnuit. Nu ascult sau privesc discursuri politice decât strictamente profesional, ca să depistez strategiile retorice utilizate. Există oameni care, fără să fi învățat vreodată cum să vorbească în public, reușesc să își capteze audiența. Pe de altă parte, presupuși profesioniști ai oratoriei nu reușesc decât să fie
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
Parlamentul României pe care le-am văzut de-a lungul anilor nu au făcut decât să-mi confirme ad infinitum părerea despre lipsa de vână oratorică a majorității oamenilor politici români. Pe de altă parte, am avut grijă să urmăresc discursurile publice ale lui George W. Bush din ultima vreme și, trebuie să mărturisesc, am fost mai tot timpul dezamăgit. În afară de câteva stratageme dramatice de mai mult sau mai puțin bun gust (lacrimile și vocea tremurândă, printre ele), George W. își
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
ultima vreme și, trebuie să mărturisesc, am fost mai tot timpul dezamăgit. În afară de câteva stratageme dramatice de mai mult sau mai puțin bun gust (lacrimile și vocea tremurândă, printre ele), George W. își dă parcă silința să îți arate că discursurile pe care le recită în public nu sunt scrise de el. E de notorietate faptul că în spatele acestor discursuri se află mai tot timpul "scriitori" profesioniști, președintele sau omul politic nefiind, de obicei, decât "instrumentul" transmisiei mesajului către public/electorat
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
sau mai puțin bun gust (lacrimile și vocea tremurândă, printre ele), George W. își dă parcă silința să îți arate că discursurile pe care le recită în public nu sunt scrise de el. E de notorietate faptul că în spatele acestor discursuri se află mai tot timpul "scriitori" profesioniști, președintele sau omul politic nefiind, de obicei, decât "instrumentul" transmisiei mesajului către public/electorat. Dar în cazul lui George W. faptul că vorbele pe care le spune nu îi aparțin, că gesturile pe
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
transmisiei mesajului către public/electorat. Dar în cazul lui George W. faptul că vorbele pe care le spune nu îi aparțin, că gesturile pe care le face sunt regizate e mai evident decât la alți oameni politici pentru care exercițiul discursului public (cel puțin) pare natural. Bill Clinton este unul dintre politicienii din categoria din urmă. La cina de joi, 24 martie, din Washington DC, Clinton a reușit să ofere cel mai credibil portret al omului, personalității politice și militantului pentru
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
care și-a captat audiența. Felul degajat, destins de a vorbi al lui Bill Clinton, plăcutul lui accent sudic, figura bonomă au făcut din John Kerry un alt fel de personaj politic: mai apropiat, mai lesne de înțeles. Că și discursul lui Clinton era conceput de altcineva mi-a părut evident, dar fostul președinte cel puțin știa unde și când să tragă cu ochiul la paginile din fața lui, unde și când să pretindă că are nevoie de încă o gură de
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
știa unde și când să tragă cu ochiul la paginile din fața lui, unde și când să pretindă că are nevoie de încă o gură de apă. Întâmplarea face ca în timp ce scriu rândurile de față, George W. Bush să țină un discurs pe același canal de televiziune pe care l-am văzut și pe Bill Clinton vorbind, C-SPAN (www.c-span.org), de data asta cu ocazia cinei Asociației Corespondenților de Radio și Televiziune. Se străduiește să fie comic, și chiar
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
guvernamentale). Din păcate, zâmbetul ciudat și permanent de pe fața lui George W. care, cred eu, maschează (și o face prost) inabilitatea lui de a fi un bun orator public, acel zâmbet care pune la îndoială până și cele mai serioase discursuri (o singură dată a fost capabil George W. să renunțe la el: când a anunțat tragedia de la World Trade Center) și care îi face pe mulți să se îndoiască de seriozitatea actualului președinte, e și acum prezent. Când vorbește în
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
așteptările noastre cu privire la politicienii care ne reprezintă sunt rezultatul aceluiași aparat ideologic, statul, care creează nevoia de politicieni și de politică. E aici o relație de forță, și, în ultimă instanță, de dominare, așa cum o identifică Max Weber, într-un discurs al său din 1918, de la Universitatea din München, Politica ca vocație, relație stabilită între omul politic și electoratul său încă de la inventarea statului modern. Discursul politic a căpătat valențe noi de când a început să fie însoțit de imagine. Astăzi, figurile
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]