1,331 matches
-
de eretici” <endnote id="(476, p. 66)"/>. O afirmație similară făcea În 1934 și Mircea Eliade : „La noi, răsăritenii, nu prea au existat eretici” <endnote id="(675, p. 111)"/>. Mai mult decât atât, Întotdeauna Țările Române au primit din afară disidenți religioși (de două ori străini), spațiul românesc fiind considerat un fel de paradis al ereticilor (fie ei isihaști și bogomili veniți de la sud, lipoveni și muscali scopiți de la est, husiți de la vest), expulzați de Bisericile creștine din jurul României, mai dogmatice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări, contrarieri, căutări. Pentru el, „nou” și „vechi”, „oficial” și „disident” în predarea limbii și literaturii române erau probleme de conștiință. Nu voia să pară demodat, dar nici să se afișeze cu opinii de a căror valabilitate nu era convins. Ca să ajungă la răspunsurile cele bune se documenta îndelung, aduna exemple
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
surpriz) și bucurie vedem noi artă”. Un raport complet al organizației Amnesty Internațional, un grup neoficial interesat de drepturile deținuților, a fost transmis la Londra agențiilor Reuters, UPI și Associated Press. Se refer) la deținuții pentru delicte de conștiinț) și disidenții politici din Rusia, care sufer) atât de mult În lag)re, Încât Își cauzeaz) singuri r)ni Îngrozitoare. „Înfometarea, munca istovitoare și alte privațiuni, inclusiv lipsa de Îngrijiri medicale, i-au f)cut pe unii deținuți s)-și pun) cap
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îmi dau seama ce vrea s) spun) Agurski când ne sf)tuiește s) nu fim prea realiști. El susține... Dar nu, nu vreau s)-i opun lui Agurski argumente serioase, c)ci este prea ispititor. Ceea ce Îmi place la acesti disidenți ruși - cei de genul lui Soljenițîn și Siniavski, ca și de tipul lui Agurski - este vigilenta lor. În comparație cu ei, noi p)rem foarte adormiți. La noi, În Occident, din motive misterioase, vigilenta apare și dispare. Avem momente În care chiar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
e teatrul de grup produce energii necunoscute. Nu pot uita nici acum mișcările complet omogene, implicația colegilor noștri, dedicarea lor fără rezerve În acest exercițiu, care era totuși mai mult decât un exercițiu (să faci Ubu era un „micro“-act disident pe care protecția școlii Îl permitea și noi, văzându-l, aveam sentimentul unei libertăți ai cărei primi beneficiari eram). Radu Penciulescu spune, pe bună dreptate, că una dintre calitățile prime ale regizorului e și aceea de a fi acceptat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era treaba acelui ministru al Culturii să-și dea aprobarea, după ce din frică sau lașitate blocase el Însuși bugetul. Iată Încă un exemplu În care se vede că puterea nu prea face bine la suflet: un mare poet și dramaturg, disident În timpul comunismului, devenit acum ministru, arăta slăbiciuni care nu-l onorau. În săptămâna premierei, președintele, reîntors cu bine din Africa, dorește să-mi vorbească la telefon: „Pot să vin și eu la premieră?“. Mă asigură că nu vrea să creeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În[i[i : Ana Maria Narti (AMN, În text) : Semnam, În anii ’60, cronic\ de teatru [i film pentru Contemporanul [i pentru revista Teatrul (cea mai mare parte din timp pe post de colaboratoare extern\, Întrucât eram privit\ ca o disident\ primejdioas\), fiind printre primii jurnali[ti care au consemnat apariția promiț\toare pe scena teatral\ bucure[tean\ a studentului debutant Andrei {erban. Descoperind c\ avem În comun acelea[i viziuni [i aspirații legate de ceea ce se putea face În teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ghilimele, desigur. A „curajului” de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am auzit despre mine că „n-am făcut politică”, că nu m-a interesat angajarea în „soarta patriei”. Nimic mai greșit: există revista Jakobs stege, cu articole, fotografii și documente despre „gulagul” din România, despre primul și poate singurul adevărat disident, Paul Goma. În marile cotidiene suedeze Dagens Nyheter și Sydsvenska Dagbladet există articolele mele (dinainte și după căderea dictatorului!) despre situația din România și apoi despre „revoluție” și avalanșa de nefericiri care au urmat. În toate interviurile mele și aparițiile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai ales ne-au pus și pun biruri pe care le redistribuie spre firmele propriei grupări, una cu un vast exercițiu al solidarității underground. E drept că au cam devalizat bunurile publice, dar vezi, e pe merit, trebuiau compensați. Erau disidenți, erau victime ale regimului comunist, vânate de securitatea reprezentată, iată, prin Mona Muscă, expoliticiana cetățenilor. Fiind ultima redută stalinistă a Europei de Est (alături de Albania), România anilor ’80 a conservat și dezvoltat un sistem de complicități și duplicități prin care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Pensionarii, maturi sau prematuri, nu au nici o vină că au trăit în comunism și s-au adaptat la „veșnicia” acestuia. Pentru ei comunismul nu avea deadline și trebuiau să trăiască. Sigur, existențialist vorbind, mai aveau alternative: să emigreze, să devină disidenți, să protesteze sau să se sinucidă!? Responsabilitatea însă este direct proporțională cu informația și accesul la decizie. Cei despre care vorbește Mircea Mihăieș aveau informațiile livrate de statul totalitar (cu mici excepții), iar la decizie, de fapt, nu luau parte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trăgeau de limbă și îmi interogau elevii despre ceea ce le predam și ce discutam cu ei. Presupun că am dosar de urmărire, mai ales pe perioada 1987-1989. Motive: noncoformism ideologic manifest, atitudine dușmănoasă față de regimul Ceaușescu, prietenia cu Gabriel Andreescu, disident, relația soțului meu cu Noica și poate altele care nu-mi trec prin mine. Nu mi-am cerut dosarul. Aflasem deja cine mă turna predilect și a căzut cerul pe mine. Mi-e frică să aflu mai mult. Text scris
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trimis de uniune la școala din Kiseleff 10, urmat de invitația de a se prezenta la cursuri. Un pas în timp mic dar, până la gestul cu care își arunca pe masa unei comisii carnetul UTM, enorm. Labiș a fost primul disident al poeziei române. Un Panait Istrati. MOARTEA CĂPRIOAREI Pentru literatura noastră luna decembrie pare sortită să rămână luna unei fericite și totodată triste pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
praf aura de poet comunist a lui Labiș. Biografia construită cu grijă de Gheorghe Tomozei și Mihai Gafița, după moartea poetului, este anulată total. Concluzia care se poate trage din lecturarea acestor zguduitoare mărturii este că Labiș a fost un disident anticomunist și moartea sa nu a fost întâmplătoare. Dacă nu era ucis, ar fi făcut pușcărie grea pentru ideile, atitudinile și poeziile sale. Labiș a fost o victimă a turnătorilor și a sistemului de teroare din anii ’50. Notă (M.T.
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și că mult prea multe vedete ale lumii parlamentare sau jurnalistice neutraliști sau cu sentimente pro-germane nu renunțau la activitatea lor pornită pe căi contrare celor în care țara era angajată, începînd cu puternica falangă a liderilor socialiști. Printre aceștia, disidenții, care militaseră pentru intervenție, se aflau unii care, făcînd naveta între Roma și front, cedau în fața temperamentului și celei de a doua naturi a lor, de agitatori înnăscuți, cum era deputatul Bissolati. Se întorceau saturați de spirit critic, purtători de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rău”, chiar și cu semn de întrebare, nu trebuia să figureze ca titlu al unei tablete; căci nu constituie doar un paradox, ci și o provocare insuportabilă. Nu e de ajuns să fii considerat mai mult sau mai puțin un disident ca să-ți permiți să spui tot felul de năzdrăvănii... Cum adică mai mult sau mai puțin? Și de ce disident? — Dar cum? — Disident e cel care se abate de la linia partidului său. Eu n-am fost în partid! — Bine, bine... — E
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ci și o provocare insuportabilă. Nu e de ajuns să fii considerat mai mult sau mai puțin un disident ca să-ți permiți să spui tot felul de năzdrăvănii... Cum adică mai mult sau mai puțin? Și de ce disident? — Dar cum? — Disident e cel care se abate de la linia partidului său. Eu n-am fost în partid! — Bine, bine... — E important! — De acord... Dar nu despre asta e vorba, ci despre critica pe care o faci sistemului capitalist în general, fără măcar să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
am fost pedepsit nu pentru că am cerut azil politic ca toți ceilalți, ci pentru că nu am cerut. Se pare că am fost singurul cetățean român în această situație. O onoare de care m-aș fi lipsit bucuros! Nici măcar Paul Goma, disident notoriu, n-a avut parte de un asemenea decret. E penibil, după aproape doisprezece ani de la schimbarea regimului, să fiu silit să reamintesc asemenea lucruri. Ca să nu mai spun, ceea ce se știe probabil și mai puțin, că încă din 1970
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
E o legătură. Și, oricum, dacă președintele Iliescu voia să-i decoreze pe luptătorii împotriva comunismului sau, mai precis, împotriva lui Nicolae Ceaușescu, atunci trebuia să-l decoreze pe Paul Goma, nu pe crainicul unui post de propagandă americană. Pe disidenți, nu pe comentatorii lor... E ca și cum i-ai răsplăti pe reporterii sportivi și nu pe campionii sportivi. — Așa crezi matale? — Când Ceaușescu era pe placul americanilor, Goma nu avea voie să-l înjure, era cenzurat de aceiași jurnaliști care astăzi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum câțiva ani, propusesem acești doi termeni alături de neîncăpătorul „disident”. Așa că am acceptat. În sală, aflată deasupra Teatrului „Ion Creangă”, în Piața Amzei, una dintre încăperile Fundației Academiei Civice (asta e denumirea exactă, cuvântul „alianță” s-a pierdut pe drumul tranziției...), era lume multă. Foarte multă. Vreau să spun că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
acceptat. În sală, aflată deasupra Teatrului „Ion Creangă”, în Piața Amzei, una dintre încăperile Fundației Academiei Civice (asta e denumirea exactă, cuvântul „alianță” s-a pierdut pe drumul tranziției...), era lume multă. Foarte multă. Vreau să spun că eram mulți disidenți, opozanți și rezistenți (mai ales aceștia din urmă, care au rezistat și la ce-a urmat după acel decembrie de pomină). Președinta Fundației a luat cuvântul și ne-a spus că Mișcarea Goma „reprezintă, oficial, începutul disidenței în România”. Cuvântul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mai fi avut nevoie să-i scrie o scrisoare de refuz președintelui Iliescu. Dacă mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi recomandat să nu mai facă nici o mișcare, căci după articolul antiamerican s-ar fi dezis președintele de disident și acesta ar fi câștigat partida prin... abandon. Trimițând scrisoarea de refuz, l-a scutit pe consilierul secret al președintelui (ar merita să fie concediat pentru sfaturile pe care le-a dat) să găsească o soluție. Cotidianul, 3-4 august 2002
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care noile generații se regăsesc mult mai mult decât în Nichita Stănescu, ei bine, pentru că n-au făcut nici cea mai mică concesie, au fost marginalizați de critică. Cazul lui Breban e mai complicat: el a fost și oportunist, și disident. Dar dacă n-ar fi fost deloc oportunist, n-ar fi avut cu adevărat o operă. Iar dacă n-ar fi făcut gesturile de disidență pe care le-a făcut, opera lui ar fi fost probabil alta. Ca să nu mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Îmi șușotește la ureche, mă zgâlțâie, face ce face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]