1,404 matches
-
dea seama de la început, i-o întoarse Roja, deși recunoscuse că grupul lor era unul minuscul comparativ cu celelalte care-și pregăteau acțiunile de ani de zile, care băgaseră o groază de bani în organizarea lor și erau conduse de disidenți cunoscuți. Foști sau actuali agenți sovietici, americani, francezi, GRU, KGB, CIA, Interpolul, nomenclaturiștii, conspiratorii cu nume din sînul puterii, toți sînt cu ochii pe noi, abia așteaptă să-și împartă prada, ca să nu mai vorbim de ceilalți cu pretenții istorice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și despre derutanta „tranziție” românească spre democrație și capitalism. Nu mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi reacționat la farsele În care evoluau, În postcomunism, nu doar foști profitori ai scenei politice, nu doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi și noi, sub care nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-amintești? E clar, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
următoare, cu o sticlă de apă minerală În față, la o convorbire amicală despre prieteni și cărți, despre România și exilul românesc, despre conflictele și ciclicele regrupări În lumea literară bucureșteană, despre intrigile În care eșuaseră, după 1989, unii dintre disidenți și despre profesionalizarea lor În pamfletari. Evitam să amintim incidente care ne priveau direct. La un moment dat, mi-a relatat totuși câte ceva din zvonistica bucureșteană. S-ar fi șușotit și chiar strigat că sugerasem Fundației Soros din New York să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doar În cea vizibilă și socială. * Prima mea colaborare la 22 s-a produs curând după apariție, legată de confruntarea, avută la Washington, la o simandicoasă conferință dedicată Estului postcomunist, cu tovarășul profet Silviu Brucan. Nu ezitasem, În pofida prestigiului de „disident” cu care se prezenta vechiul-nou nomenclaturist, să luminez, În fața unei săli uluite, ticurile de rutină marxistă și partinică, În retorica Înnoită conjunctural a fostului diplomat. Nu știu dacă am publicat altceva, ulterior, În afară de două interviuri luate de Gabriela Adameșteanu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
război, aceștia au trecut În Iugoslavia, de unde soseau, În sens invers, zeci de mii de italieni, fugind de comuniști și de persecuțiile iugoslave. Vroiau să construiască viitorul fericit al lumii și, În momentul când Tito s-a opus lui Stalin, „disidenții”, credincioși până la capăt crezului stalinist, fuseseră Încarcerați În două insule ale represiunii titoiste. Ignorați de Kremlin, dar și de anglo-americani, care nu vroiau să irite iugoslavii ostili blocului sovietic, militanții aveau să se reîntoarcă, până la urmă, după decenii, În Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
masă, eu trăgeam apa, apoi tata comenta și eu eram bucuros că am un tată atât de inteligent, care poate să comenteze întocmai ca profesorii de la școală. Câte ceva din ce spunea el n-avea înțeles pentru mine, căci nu întâlnisem disidenți nicăieri pe stradă și, în mod sigur, nici recolta nu putea fi așa proastă ca cum i se dusese vestea, doar se umpleau cu ea atâtea cutii de conserve. Înainte, mama obișnuia să spună adesea că tata trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
serviciilor medicale. Mă născusem într-o țară unde sănătatea tovarășilor avea prioritate. Tovarăși se considerau toți cei ce erau egali între ei. Sau cel puțin în parte egali. Cei care nu erau deloc egali, n-aveau ce căuta printre noi. Disidenții, de pildă. Sănătății i se dădea o atenție specială. Regulat se mărșăluia și se cânta, se cânta și se striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata nu e administrator în blocul lui.” Dar n-a venit nimeni să mă ia și eu am fost un pic dezamăgit, pentru că nu izbuteam să devin disident. După mulți ani de pușcărie, m-aș fi întors acasă și aș fi discutat cu tata politică. Ciudat. Întrebarea aceea am uitat-o pentru o vreme, dar acum două luni mi-a apărut iarăși în minte. Poate așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea un nume de om: Charcot-Marie, fără alte cifre sau litere. Înseamnă că nu putea fi chiar atât de rea. La Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când erai bănuit că ești disident. Atunci fețele deveneau serioase și ușile se închideau în spatele tău. Te întorceai acasă abia peste câțiva ani. Și la cealaltă bănuială, a bolii, fețele au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției m-a mângâiat pe obraji, iar eu și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și baptiști. Religia e o treabă grozavă. Cine avea una, se și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e o treabă grozavă. Cine avea una, se și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident, ca să ajungem și noi în America. Era vară și aerul era fierbinte. La vârfurile pantofilor mei ortopedici, pielea maro se rosese și nu arăta frumos. „Nici o supărare”, mă liniștea signora Maria. Doar nu trebuia să mă însor chiar atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în afară de asta, probabil că tata mi-ar fi făcut fundul ferfeniță. Am luat hotărârea ca, în cel mai rău caz, să-mi iau tălpășița, ca Tom și Huck. Precis că atunci le-ar fi părut rău tuturor. Sau puteam deveni disident și aș fi fost arestat. După mulți ani, trecut prin școala dură a vieții și ridicat de toată lumea în slăvi, aș fi fost, în cele din urmă, trimis acasă. La poarta închisorii m-ar fi așteptat câțiva fotografi și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
roate. Dăduse cele mai potrivite răspunsuri la ambasadă și chiar povestise cum „și-a pus viața în joc, ca să le dea tinerilor posibilitatea de a trăi în libertate”. Asta fusese o frază trăsnet. Ai fi zis că a și devenit disident. Apoi tata simțise nevoia să pomenească despre visele lui și despre faptul că America era deseori prezentă în ele. Desigur că în America nu ești permanent spionat, poți să-ți duci viața ca un om între oameni. Asta era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este cu totul altceva decât o parabolă antifascistă, cum i se spusese ei acasă. învățămîntul și cultura țării mele, mai cu seamă după 1970, au rezistat pasiv comunismului cu o eficiență care s-a dovedit a depăși rezistența activă a disidenților din alte părți. Nu am avut mulți disidenți, dar l-am avut pe Robbe-Grillet în românește simultan cu publicarea sa în Anglia sau în Germania, i-am avut pe Gerard Genette și pe George 202 Steiner pe masă, în românește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cum i se spusese ei acasă. învățămîntul și cultura țării mele, mai cu seamă după 1970, au rezistat pasiv comunismului cu o eficiență care s-a dovedit a depăși rezistența activă a disidenților din alte părți. Nu am avut mulți disidenți, dar l-am avut pe Robbe-Grillet în românește simultan cu publicarea sa în Anglia sau în Germania, i-am avut pe Gerard Genette și pe George 202 Steiner pe masă, în românește, când mi-am scris dizertația de diplomă. Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin această-mi Încadrare greșită că nu cunoaște semnificația acestui termen. Nu vă supărați, domnule profesor, că vă contrazic, deoarece eu sunt anticomunist (sau opozant al comunismului din România, cum avea să mă caracterizeze enciclopedia Wikipedia pe internet), ci nu disident, calificativ valabil pentru comuniști ca Ion Iliescu, Silviu Brucan, Paul Goma și alții, care s-au opus doar regimului ceaușist, nu și comunismului). Tot atunci, Îndrăznii să-l corectez, precizând că nu de câteva ori, ci doar o dată dădusem examen
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țări, «Delegație, care, a spus dl Berry, să fie neapărat condusă de senatorul Mihai Grama»”. Ana Maria Vințan, autoarea articolului reprodus din ziarul România liberă. Un cameleon căcăcios și mare șarlatan, numit Paul Goma, pe care Securitatea l-a făcut disident comunist Neavând calculator și, implicit, nici acces la internet, de aceea foarte târziu, abia În martie 2013, aflai de la un consătean că Paul Goma, În urmă cu mulți ani, s-a referit la mine, În „Jurnalul” său, postat pe internet
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oligatoriu, unde se putea spune orice despre oricine. Apoi, În 1977, când comunistul Paul Goma (ca să se afirme, că nu putea trăi de-ar fi rămas necunoscut, Își folosi vocația de oportunist, devenind, din anticomunist, un comunist-sadea) se lansa ca disident În interiorul P.C.R., oficializat prin audiența acordată de Cornel Burtică, secretar al C.C. al P.C.R., Începu să se bată cu pumnul În piept, declarând Întruna că numai el și Nicolae Ceaușescu nu se tem de Securitate. La 14 ani după Revoluția
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de gheare acceptă, iar el e admis în marea familie a Sanitarului Șef ( Sanitarul e cel care apare acolo unde cineva a atins o arhitipăritură - adevărata carte, salvată din dezastru - pentru a aplica epurareaă. Așa ajunge eroul nostru, din eventual disident, membru al unei mezalianțe. De la vânjos consumator de șoareci se transformă în gâscă îndopată cu piroști, se îngrașă și... citește. Ca în orice tiranie respectabilă, cenzorul-șef deține cel mai mare depozit de materiale interzise. Benedikt se îndoapă cu cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
până la oase. Atunci am vrut să scriu o carte despre o lume pe care toți am uitat-o prea repede: Uniunea Sovietică. Este o carte despre o lume făcută din lozinci, lozinci ce ajunseseră să fie respirate, mâncate, băute, dormite. Disidenții au prezentat Occidentului o Uniune Sovietică stăpânită de teroare. Eu fac parte dintr-o generație neoprimată, nedusă în lagăre. Generația mea era rezultatul unei puternice și nemaipomenite manipulări. Personajul meu nu este un disident, el crede în Uniunea Sovietică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să fie respirate, mâncate, băute, dormite. Disidenții au prezentat Occidentului o Uniune Sovietică stăpânită de teroare. Eu fac parte dintr-o generație neoprimată, nedusă în lagăre. Generația mea era rezultatul unei puternice și nemaipomenite manipulări. Personajul meu nu este un disident, el crede în Uniunea Sovietică și îl iubește pe Lenin, iar atunci când nu înțelege ceva, se îndoiește de sine, nu de sistem. De fapt, acest roman este o încercare de a surprinde sentimentul sovietic. Trebuie să recunosc că această carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu-mi propuneam să evaluez egocentric comportamentul conaționalilor. Eu am obiectiv de suflet: Reîntregirea! Și, în funcție de acest obiectiv, îi testez pe fiecare. Cu Iurie Roșca, de exemplu, nu m-am legat pentru că așa îl cheamă sau că purta barbă de disident. Nu! Credeam sincer că este unionist, dar s-a dovedit nociv. Pe mine nu mă interesează ce reprezintă Vlad Filat sau oricare alt oligarh de la Chișinău. Am obiectivul în minte și o unitate de măsură. Deci îi testez pe oameni
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]