1,405 matches
-
dibuitoare, nesigură pe picioarele sale, lăsîndu-se condusă mai mult de "grupurile de interese" decît de principii. în viața literară, din păcate, lucrurile se petrec frecvent într-un chip analog. "Independenții", adică cei care înțeleg a miza pe propria lor identitate, disociindu-se de cîte ori socotesc că e cazul de convenții, de cutume, de clișee, scriind, împotriva "interesului" lor imediat, despre compromis, duplicitate, minciună, manifestate inclusiv la "case mari", riscă a fi marginalizați, trecuți sub tăcere, dacă nu chemați la ordine
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
că scepticismul său rămîne pînă la capăt nefavorabil științelor. Există un frumos al numerelor, sau al unei demonstrații de algebră? Pe măsură ce ne întoarcem către secolul XVII - epoca marilor și gravelor mutații pe care le deplînge Steiner - e din ce în ce mai greu să disociem un frumos sau un adevăr al artei de frumosul și adevărul științelor. Poate că distincția dintre creație și invenție nu e decît un mit al vremurilor recente, la urma urmelor. Dar o carte precum aceasta, scrisă cum e cu fascinanta
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta pe M. Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Cioran, M. Eliade, P. Țuțea, C. Noica, N. Steinhardt. Dar n-ar putea fi vorba, într-o astfel de situație, de "găsirea unei soluții de colaborare
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
nu este și telegenic, curtenitor, el nu are nici o șansă". Depinde pe ce latură abordăm chestiunea! Firește, ideile, atîtea cîte există în țara noastră "de un personalism acut" (ar fi oare preferabilă o țară în care personalitatea să nu fie disociată?), sînt exprimate, ca pretutindeni în lume, de ființe particulare, cu anume însușiri, cîteodată cu ceea ce se cheamă carismă (nici măcar mondenitatea autorilor nu ni se pare un păcat capital!), dar cine oprește un spirit abstras să le desprindă de eventual dezagreabilul
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Gheorghe Grigurcu Inaugurîndu-și activitatea sub auspiciile lui G. Călinescu, Adrian Marino s-a disociat treptat de autorul Principiilor de estetică, în raport cu care ne putem da seama cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
TV, unde a vorbit despre regretatul Amza Pellea. "În plin centrul Bucureștiului, țin minte că m-a oprit Amza Pellea și mi-a spus o poezie. El a fost un om extraordinar, înainte de a fi un mare actor. Putem noi disocia imaginea lui Mihai Viteazul de imaginea sa? Este extraordinar", a spus Dan Puric. De asemenea, marele eseist și-a amintit și de faptul că - la un moment dat - au filmat împreună, undeva la munte. Când l-am văzut cum pășea
Dan Puric, mărturisiri despre Amza Pellea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52899_a_54224]
-
clivează ireversibil, dar numai în ceea ce privește calitatea acesteia de sursă a imaginii, pentru că, într-un sens mai profund, ea se consolidează și impune noi exigențe. Întregul comportament artistic al lui Trifu are în lumea exterioară un referent solid, de care se disociază însă, căruia îi deconspiră limitele, și nu unul față de care își manifestă, în vreun fel, obediența. Încetînd definitiv să mai celebreze formele deja existente, să le mimeze dinamica și să le preia retorica, el începe, încetul cu încetul, să umple
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
Iordachescu Ionut Fostul secretar de stat Hillary Clinton se disociază de hotărârea președintelui Barack Obama de a nu interveni în războiul civil din Siria, potrivit unor extrase din cartea autobiografică a fostei Prime Doamne. Noua carte a lui Clinton aruncă o nouă lumină asupra politicii externe pe care fostul secretar
Clinton se distanțează de Obama. Divergențe la Casa Albă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54102_a_55427]
-
literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu: sute, mii de articole, cîteva opere
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
vorbindu-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai mult decît lecția lui Sainte-Beuve și opțiunea structurală la raționalism ceea ce i-a reunit ideatic pe criticii de la G.C.L.R., iar de aici la strînse relații
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
unor atacuri care, în fond, nu vizau doar o persoană, ci întregul corp al celor ce s-ar fi cuvenit să se arate însuflețiți de un crez comun, și care, în bună lege morală, n-ar fi trebuit a se disocia tocmai în fața primejdiei: "La noi nu există, constata cu mîhnire mentorul Sburătorului, nici umbra unui simț de solidaritate. Așa ne-am deprins, să ne vedem asasinați cei mai buni prieteni ai noștri, fără nici un fel de emoție. E de ajuns
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
delir în doi." Nu este greu de citit în acest sens, pentru că eu am dovada ecoului experienței istorice trăită de românul care sunt, sub regimul "macbettian" al Ceaușeștilor de tristă amintire. Fac parte dintre acei artiști care nu pot să disocieze viața de artă." Protagonist în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
potrivit căreia cel mai bine adaptat pentru noua situație e poetul înzestrat cu talent dramatic (de actorie) m-a dus cu gîndul la Dan Desliu tînărul, cu ale sale poeme de tristă amintire, de care, el însuși, apoi, s-a disociat. Mărturisesc că la lectură acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează acut, ea fiind, de fapt, o radiografie impresionant
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
așa încât, în cărțile sale, Raicu nu va vorbi, nu va sintetiza, nu va explica. În schimb, oralitatea, la el, își va căuta totdeauna temeiuri pentru a putea oficia. De aici valoarea cumva confesivă a unui paragraf atât de dispus să disocieze: "Critica orală, necesară unei culturi, nu este adevărata critică și are prea puțin comun cu ea, deși - acesta e adevărul - i se declară superioară, o judecă într-un spirit condescendent, îi vânează erorile și râde de ele. Ideea (exagerată) a
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
lui Nicolai Hartmann, atît un "om umoristic", de care nu se rîde, ci cu care se rîde de altceva, cît și un "om comic", de care se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
ale vieții și operei rășinăreanului clasicizat în Paris. Trebuie amintit, în acest context, excepționalul volum 12 scrisori de pe culmile disperării, apărut în 1995, la aceeași editură și relevând un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian. Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
era un adept al stîngii atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert, ...liber cugetătorť el însuși
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a deprins să nu scrie "decît la temperatura spiritului", la comanda venită "de Sus", ca și din cele mai adînci resurse ale "omeniei" (fiind atent numai la "dacă te-ar citi Maiorescu, Lovinescu, Blaga?"), I. D. Sîrbu înțelege a se disocia fără echivoc de cei care-l dezamăgesc. Profilaxia sa disociativă, care funcționează fără întrerupere, e impresionantă. "Caracterul, "morala intelectului" reprezintă pentru scriitor imperative decisive: "cred că am fost (și sînt încă) un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
are altă miză decât atacul la adresa USL. Încearcă să tragă PDL-ul în sus și să slăbească USL. Știe foarte bine că rezultatul nu îl poate întoarce în favoarea lui", a explicat Momoc. La nivel de imagine Băsescu încearcă să se disocieze cât mai mult de PDL. Dacă toții liderii vin îmbrăcați în alb, Băsescu poartă un tricou albastru. "Încearcă să facă o disociere clară de PDL. De aceea nu îi vedem acolo pe Udrea, Videanu sau Berceanu. Au imagne proastă și
De ce cheamă Băsescu electoratul la vot. Miza atacului furibund la Ponta şi Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43629_a_44954]
-
implicând prezența sacrului ca tendință definitorie. Nu întâmplător ea s-a reprezentat multă vreme în Vinerea Mare a Paștelor în multe teatre din lume, Wagner însuși cerând să nu se aplaude la final pentru a se păstra misterul sacru. Trebuie să disociem, de la început, punctele de vedere pe care ne vom situa în prezentarea de față: pe de o parte, vom analiza aspectul muzical, artistic, iar dintr-un alt unghi concepția regizorală. Spectacolul a beneficiat de bagheta lui Daniele Gatti, un muzician
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
data aceasta cu un afiș al unicității proclamative a subiectului (gen: "Eu sînt spiritul adîncurilor" sau: "Eu nu sînt altceva/ decît o pată de sînge care vorbește"), ci cu un personaj "fără pretenții", marcat de pitoresc de care poetul se disociază printr-o răceală a observației ușor amuzate. Un personaj care e o ipostază a poetului atins de vîrstă, dar totodată "un altul", subordonat unei discipline în cadrul căreia descripția și anecdota îi asigură o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
dacă banii pe care îi vehiculau cei doi nu au finanțat campania electorală? Traian Băsescu a fost în campanie cu Bercea Mondialul, a primit o salbă de aur, a dansat acele dansuri rituale, în Slatina. Nu are cum să se disocieze de clanul Bercea”, a concluzionat Mircea Geoană.
Mircea Geoană: Afacerea Bercea-Băsescu, mai rea decât o mineriadă () [Corola-journal/Journalistic/29248_a_30573]
-
construiește europeanul civilizat alias Garrigan, Africa (Uganda) este o ficțiune precum era cu un secol și ceva înainte pentru expediționarii în căutare de fildeș, un ținut exotic, chiar dacă nu mai este populat cu canibali, cum, printr-o glumă insidioasă, își disociază Idi Amin democarația originală de umbrele trecutului. Pe de altă parte, Africa (Uganda) a constituit laboratorul pentru experiențe al marilor puteri, URSS a exportat ideologie pentru edificarea unor regimuri comuniste, SUA pentru construirea unor regimuri autoritariste obediente Washingto-nu-lui. Spectrul violenței
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
de arhanghel căzut în dizgrație, acuzînd ,dureri imposibile de glezne", cu fața ca o zăpadă călcată de copitele caprelor, împietrită în vîrtejul de ierburi și semințe, otrăvită de timpul ,curs ca un izvor". Făptura poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
de a se detașa de sine însuși și a se studia cu egală obiectivitate. Răul făcut de el nu este amestecat cu binele, într-o perspectivă morală ambiguă și într-una, naratologic confuză, de martor necreditabil. Dimpotrivă, răul e clar disociat de binele la care personajul nu vrea să contribuie; și explorat, așa-zicând, pe întregul plan de incidență cu viața propriei familii. Înainte de a pleca în lungul său exil occidental, Petru Dumitriu oferă așadar României Socialiste un roman de moravuri
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]