9,387 matches
-
în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui }uculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză, cu toate efectele ei de măreție, rămîne jindul măcinat de disperare după un loc altfel decît celelalte, în care materia nu se mai frămîntă, încremenită-n leneșe filosofii. Spre altădată în acum" e drumul care-nvinge marea, lumea care absoarbe orice doar ca să-l respingă, îndată, ca epavă. A putea, din
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
prăpastie schizofrenică se cască între afirmațiile și faptele oamenilor politici. Trecând de vârsta naivității adolescentine, simt că viața lor cotidiană e domină de minciună. Absența autorității morale, a criteriilor și a proiectelor limpezi a semănat confuzie și un fel de disperare fără obiect, dar terifiantă. Mă pregăteam să scriu acest articol, când un prieten din Galați - altminteri, un om plin de umor și de-o permanentă bunădispoziție - m-a abordat frontal: Dom'le, te agiți degeaba cu articolele tale. Escrocii proliferează
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
literatură, și sociologie, și copilărie care scuză orice. (...) Niciodată cultura românească nu a cunoscut atâtea adevăruri globale, atâtea prostii impunătoare și rapide, atâtea formule care rezolvă totul (...). Toată lumea joacă pe cartea obscurității, cu gândul ascuns de a ajunge la profunzime. Disperarea, anarhia și entuziasmul umblă pe toate drumurile cu titlul de Ťdocumentť. (...) Claritatea, simplicitatea, măsura sunt valori pe care nu le mai ia nimeni în seamă". Imperativul autenticității menite să facă distincția necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
cea oferită în romanele sau piesele sale de teatru. Ne este deconspirată măsura în care Mihail Sebastian a aderat la solidaritatea de generație și felul în care acesta a amendat importante orientări ideologice sau estetice din anii '30, negativismul, agonia, disperarea, misticismul sau retragerea în turnul de fildeș (ca să nu mai vorbim de extremism!) rămânându-i toate străine. Într-o epocă care abundă în excese de tot felul, Mihail Sebastian face o paradoxală dovadă de nonconformist, tocmai prin coerență, moderație, toleranță
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul nimicitor cu solul? Nu vom ști niciodată. Dumnezeu să-l ierte! ... Și Dumnezeu să mă ierte pentru acest început sumbru de cronică. Dan Stanca nu a murit. Despre sinuciderea sa am aflat din romanul Mut
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
Buzoianu, agonia și extazul Brăilei de altădată. Muzica lui Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica și agitația din locul exterminărilor vin după ce învolburarea pianului s-a plimbat în urechile mele. Fragmente de mici simfonii
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
mine, fără ca cineva s-o bănuiască și fără s-o pot manifesta, în timp ce alții dispun de putința care mie mi-e refuzată. Dar nu li s-a dat tocmai pentru că nu le este utilă? Ce este de făcut? Înghite-și disperarea, lucrează ca o cîrtiță, nu spera, nu aștepta nimic. Așa va fi totdeauna, nu-i nimic de făcut. Lucrează pentru tine, pentru singura ta satisfacție, cu pămîntul pe cap, cu un veșnic perete lipit de ochii tăi. Închide-ți ochii
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
de a pune între ei și existență un tampon protector. Sutele de mii de bătrâni care s-au înghesuit, în primele zile ale anului, să ridice așa-numitele "eurocupoane de sănătate" sunt metafora unei societăți ajunsă pe ultima treaptă a disperării. Pentru această nefericită umanitate, zvonul și dezinformarea sunt cele mai sigure metode de manipulare. Nu întâmplător, demagogii, escrocii politici, tâlharii specializați în inginerii financiare își recrutează adepții din rândurile lor. Votanții Partidului România Mare nu sunt decât în mică măsură
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
citadină și prin natura statică în variantele ei amintite, pictorul se apropie decisiv de acea realitate, impunătoare din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și disperarea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și episodicul, cît fatalitatea unui destin și manifestarea specifică a unei specii. O explicație imediată pentru această opțiune ar putea fi
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele dintre ele, deși par prea scurte, Sunt suficiente încât să sperie lașii! Deși toate ce-mi sunt uneori alături, Ar vedea ce stă înfipt cu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în cînd, cîte un păhărel din apa rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte mai funcționează, îngroșînd trăsăturile compromisului, lașității, cinismului, emblematice pentru o epocă, răsfrînte mai cu seamă în mediul cultural
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
modifié. 3 E ceea ce francezii numesc court-bouillon. 4 Este vorba, între altele, de filmul lui Morgan Spurlock, Super Size Me, 2004 5 A se vedea site-ul http://www.slowfood.com 6 Am gasit pe un site imagini care traduc disperarea acestei victime a operatiilor estetice. A se vedea http://celebrity-beauty.skyrock.com/22.html 7 Stefan Klein, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, București, Humanitas (traducere de Lucia Nicolau), 2003, p. 81 8 A se vedea Histoire du
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
stilistică și nu în program, ci în atitudine. Departe de a fi senin și liniștitor, cosmopolit și postmodern, doldora de teorie de ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe care - însă - nu-l investește cu atribute soteriologice. Astfel modelat, cu teză, după chipul și asemănarea milenarismului, s-ar putea, totuși, ca "grupul dur" al generației
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
să ne speriem nu numai de ceea ce se petrece zi de zi sub ochii noștri, ci mai ales de cele ce ar putea să ne aștepte în anii ce vor veni dacă nu vom accepta realitatea cu luciditate și cu disperarea necesară. Ar fi timpul să ținem seama și de felul în care suntem priviți de alții. De fapt, cu cine ne mai înțelegem? Mai avem, oare, vreun prieten? Căci nici măcar Marea Neagră nu mai dă semne de blândețe..." Citatul provine dintr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
vină cu mâinile goale. Așa au apărut catedralele, așa a apărut civilizația. Ca o sfidare a condiției noastre limitate, ca o revoltă față de durata noastră precară. Grandoarea omului începe în clipa în care, înțelegându-și condiția, încearcă s-o depășească. Disperarea nu este un act de curaj. Pesimismul este filozofia indivizilor comozi. A fi este mai greu (și, prin aceasta, mai nobil) decât a nu fi. A face este verbul cel mai demn din vocabularul nostru." (subl. aut., p. 412) Cine
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viață și moarte, pământ și cer, timp și nemurire... îmbracă haina "realităților în ciocnire". Motivul confruntării civilizațiilor mi se pare unul dintre cele mai interesante simboluri pentru camuflarea propriei stări de disperare. Contaminat de e.e.cummings, ca și de alți poeți ai vremurilor recente, care scriu totul cu literă mică (semn al unei aspirației către o anume pace și egalizare spirituală), Gheorghe Mocuța, născut în 1953 la Curtici, poet, critic literar
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
fără el (așa zic durii și ingrații). Cum ar suporta (durii și ingrații) acea cădere în gol a cărților lansate (nu numai la târgurile editurilor), pe care nu le prinde nimeni din zbor? Pentru că scriitorii și editorii își lansează cu disperare cărțile, trebuie să le prindă cineva, să le semnaleze traiectoriile și să le descrie consistențele. Cititorul obișnuit asistă derutat la spectacol. Alex Ștefănescu nu poate rămâne impasibil. Criticul e primul destinatar al zborului cărților. El le pune în ordine, le
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
lui, speră să se diferențieze printr-o originalitate substanțială, nu superficială, iar pentru acest scop are nevoie de exercițiul spiritului critic, acela care îl ajută să aleagă. Cred în valorile literaturii române, uneori cu înverșunare, alteori cu modestie sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuși. Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt verbele acțiunilor mele
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
prieten Lucilius sunt un exemplu de pledoarie făcută în numele resemnării demne. Așadar, nu simplă resemnare, ci ținuta sobră a unui om asupra căruia constrîngerile lumii nu mai au putere. Resemnarea aceasta are o natură aparte: nu e nici slăbiciune, nici disperare și nici pasivitate neputincioasă. E mai degrabă o cumințenie teoretică dată de gîndul că lumea are niște măsuri cărora trebuie să li te supui statornic, și asta chiar și atunci cînd nu le înțelegi. Stoicul este un chietist de dinaintea creștinilor
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
romanul are ca adresă o vreme "în care exista încă speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman, prozatorul va reconstitui traseul personajului principal, cu trăsături de alter-ego, Ion Lupu, traseu de factură inițiatică, de la frică și disperare la speranță și curaj, într-un context marcat de ipocrizie, dezgust, teroare, pe care-l sfidează. Materia romanescă alternează între registre antitetice, pe de o parte unul al flagelului comunist, adică al răului proliferant, pe de altă parte registrul unui
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
maximum pentru ca echipele, în sfârșit limpede conturate, să încerce să-și întărească pozițiile. Oricâte resurse de angelism ar poseda, e limpede ca lumina zilei că Geoană nu va putea să accepte multă vreme postura de încasator al loviturilor administrate - în disperare de cauză - de perdanții din falanga Iliescu. Amânarea de o lună până la clarificarea lucrurilor și la confirmarea sau infirmarea ierarhiei actuale din partid nu e altceva decât timpul necesar completării unui inevitabil certificat de deces. Situația convine de minune tuturor
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
șireată, insinuantă și duplicitară a Vicăi Delcă, lăudându-se că a absolvit "școala vieții, curs seral". Vizitatoarea indiscretă și inoportună provoacă o benefică descărcare a memoriei istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în care se află oameni de vază, pe vremuri de mult și misterios apuse. Prin umorul, elementaritatea și corozivitatea limbajului ei, Vica Delcă pune o ramă critică și ironică romanului burghez sau albumului încorporat între coperțile vieții în comunism: preambulul
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]