1,346 matches
-
atrage. Plecând de la utilizarea hainelor pentru protecție s-a ajuns la folosirea lor pentru impresie. Ba chiar hainele ajung uneorimai mult să dezgolească decât să îmbrace. Îmi place! Îmi displace că îmi place! Dar tot îmi place! Și tot îmi displace! Dar... Să fie dezgolirea un semn al diminuării atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii din lipsa a ceva mai profund ori din cauza unor bărbați din ce mai reticenți? Este semnul unui veac
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Neli își dădu seama că au o situație bună. îi plăcu chipul blând și puțin jenat al Oanei, mai observă dar fără surprindere asemănarea dintre Eugen și soțul ei, poate mai evidentă ca a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Mă asculți? Personalitatea ei se schimbase din nou În câteva secunde, ca și cum trecea printr-o nouă criză. Am simțit cum Îmi Îngheață inima. Da, da. Vă ascult, am bâiguit eu. — Nu am ajuns Încă nici măcar la jumătatea poveștii. Mi-ar displăcea să nu mă ascultați. Keiko Kataoka Își reluă imediat tonul obișnuit, Însă nu reușeam să-mi stăpânesc bătăile inimii. Începând din momentul acela ritmul pulsului meu nu a mai fost liniștit. — Mi-am dat seama că eram complet lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura ce se apropie de moarte, oamenii devin din ce În ce mai romantici, iar ei nu-i displăceau frazele pompoase de genul ăsta. Keiko Kataoka era o femeie care putea să-și dea seama de aspectul penisului unui bărbat și de modul de ejaculare doar uitându-se la mâinile sau la chipul lui. Asta Însemna că putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să ne oprim, dar perspectiva de a muri Împreună cu Maestrul, altfel decât prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi sară din piept, degetele de la mâini și de la picioare Îmi amorțiseră În așa hal Încât Îmi ziceam că nu se putea să-mi amorțească mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca și o față rasă -, ci pentru că își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai că la Korsch, mustața, doar un pic mai mare decât linia trasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și mai mult faptul că Heydrich mă chemase aici, în loc de Prinz Albrecht Palais de lângă Wilhelmstrasse. Nu mă îndoiam că avea el un motiv. Heydrich avea un motiv pentru tot ceea ce făcea și am fost sigur că ăsta avea să-mi displacă la fel de mult ca și toate celelalte pe care le auzisem. Dincolo de ușa principală, treceai printr-un punct de control și mergând mai departe te găseai la baza unei scări care era la fel de mare ca un apeduct. Sus, la capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sediul central al poliției din Alexanderplatz s-a primit într-adevăr un apel telefonic anonim. Mai mult, o conversație cu Karl Wolff, adjunctul Reichsführer-ului, indică faptul că el, și nu Reichsführer-ul, a fost cel care a făcut apelul amintit. Îi displace foarte mult să inducă poliția în eroare în acest fel, dar admite că nu vede altă modalitate de a ajuta ancheta, dar de a păstra totuși și anonimatul necesar al Reichsführer-ului. Se pare că Himmler este foarte impresionat. Heil Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire trebuia să ne forțăm intimitățile răsfățate de singurătate. Am luat mâna mamei tale și am mângâiat-o. Avea treizeci și șapte de ani, poate că îi lipsea și ei fata cu paltonașul de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
băut, plescăie. — Umbli sau nu? Dar tu? — Eu umblu. — Nu cred. Cine știe unde e cu gândul, poate la Elsa. Nu i se pare credibil că având o asemenea soție, eu mă duc în altă parte plătind. Dar schimbarea subiectului nu-i displace, alunecă bine în corpul dedat la vin. — Și eu din când în când... Acum seamănă cu un copil. — Întotdeauna cu aceeași sau le schimbi? — Cum se nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu nu aveam ochelari negri, aveam lumina netedă a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cărți ale lui. De fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic de el. — Nici eu - poți spune tu, liniștit, liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din nou... — Un roman? Ludmila are întotdeauna un roman la îndemână. Cine e autorul? — Ar trebui să fie un roman polonez de Bazakbal, pe care-l citește și ea; voiam să discutăm despre el. — Polonez... cum e? — Mie nu-mi displace... Nu, n-ai priceput. Lotaria vrea să știe care e poziția autorului față de Tendințele Gândirii Contemporane și a Problemelor Ce Se Cer Soluționate. Pentru a-ți ușura sarcina, îți sugerează o listă de nume de Mari Maeștri, alături de care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înlocui în zilele următoare, începând de mâine Ia douăsprezece. Deși acceptul meu a fost cumva forțat, nelăsându-mi timp de gândire, nici putința de a-l face să înțeleagă că nu mă puteam decide pe loc, această sarcină nu-mi displăcea. Marți. Azi-dimineață am vorbit pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aici, la biroul acesta, și amintiți-vă să mi-l restituiți, chiar dacă eu uit; Doamne ferește să se piardă!... Ai putea să-i spui că nu face nimic, că nu e romanul pe care-l căutai, dar fie pentru că nu-ți displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
câștiga încrederea lui, Irnerio îți va dezvălui secretul care te intrigă, relația dintre Non-Cititor și Cititoare. Repede, întreabă-l ceva despre asta, orice. — Dar tu - iată singura întrebare care-ți vine în minte - în timp ce Ludmila citește, ce faci? — Nu-mi displace s-o văd citind, spune Irnerio. — Și apoi, cineva trebuie să le citească, nu? Măcar sunt liniștit că nu trebuie să le citesc eu. Nu prea ai de ce să te bucuri, Cititorule. Secretul pe care ți-l dezvăluie intimitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit la coșul de gunoi. După multe cercetări am reușit să demasc această escrocherie, ale cărei victime suntem atât eu cât și autorii plagiați. — Romanul pe care-l citeam nu mi-a displăcut deloc - mărturisește Cititorul - și regret că nu pot urmări povestea până la sfârșit. — Dacă asta e totul, vă pot dezvălui sursa: e vorba de un roman japonez, sumar adaptat, cu numele de personaje și locuri occidentalizate: Pe covorul de frunze luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apreciezi și îl respecți foarte mult, cineva care ar vrea să te cunoască mai bine, îți spune după două luni de întâlniri sporadice că e îndrăgostit până peste cap de tine? Ai face exact ce face orice persoană căreia îi displac discuțiile în contradictoriu și ai răspunde la rândul tău “Și eu te iubesc.” Leigh se gândea că în timp se va obișnui cu acele cuvinte, că va putea să le spună cu mai multă convingere când vor ajunge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist spectral, o umbră ce căuta alte umbre, fiii-nefii, fiicele-nefiice. Iar morala din concepte doar Îl atingea, un contact profesional; Thomas cîștiga bani din acest frecuș, nu-i displăcea situația, chiar se dovedea conștiincios. CÎt dinspre Ingrid, nu venea o primejdie imediată. Adanil aducea echilibru. Cam instabil; se anunța un viitor deschis, nimic nu era sigur; dar nici nu s-ar fi putut petrece cine știe ce prăpăd, după cum se așezau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e cu atât mai meritoriu. — La atac deci! Și ai reținut că suntem de partea dumitale și poți veni la noi acasă de câte ori vrei, indiferent dacă e sau nu pe placul Eugeniei. — Nevastă, dar ea n-a precizat că-i displac vizitele lui don Augusto!... Trebuie s-o câștigi cu forța, prietene, cu forța! Ai s-o cunoști mai bine și-ai să vezi ce hram poartă. E o femeie dintr-o bucată, don Augusto, și trebuie s-o cucerești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-au displăcut gazdei, Omar prinde curaj: — Mi-am dorit Întotdeauna să clădesc un observator, cu un mare sextant de piatră, cu un astrolab și diferite alte instrumente. Aș vrea să măsor durata exactă a anului solar. — Împlinit! De săptămâna viitoare, vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și jumătate lungime, avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional și primitiv în senzația pe care o avea ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]