1,499 matches
-
ca punct de pornire. Sensul liric e echivalat cu aerul enigmatic al textului (Dans cu măști). O icoană pe sticlă e reconstituită într-un cod manierist. Provocarea o dă aici apropierea maximă de un model țărănesc spre a marca o distanțare tehnică (Icoană pe sticlă). Idila are un aer grațios livresc: „Sosind în sfîrșit în grabă la locul știut / din Catul / din Ovidiu/ din Petrarca,/ am fost atît de surprins să constat că n-ai venit” (Șoapta). Aici găsim un reflex
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
2005); , De ce se generalizează mereu, spunînd că Ťprofesorii sînt așa și pe dincolo, fac și dreg etc.ť, cînd e clar că nu toți sîntem la fel" (calificativ.ro). Se observă în citatele de mai sus acumularea de mărci ale distanțării (a catadicsi, aferim, nu-i așa?, așa și pe dincolo). Execesul de acțiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, și atunci substituția este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată și ironizată mulțimea lor: vorbitorului citat
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
mai departe. Nu, nu sunt de acord cu această orientare și, evident, nu pot fi foarte popular. Acum douăzeci-treizeci de ani mă afecta acest lucru. Acuma am ajuns la, hai să-i spunem așa, la un fel de înțelepciune, blazare, distanțare și, zic eu, că lucrurile sunt pe calea cea bună și continuă. Cu istoria literară, vă spun eu, ne aranjăm noi pe parcurs, vedem noi cine are dreptate. M.I.: Pledoariile dumneavoastră pentru Europa, ca să citez chiar un titlu din anii
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva luni de la moartea lui Ioan Flora: "am știut mai bine decât alții ce proiecte are, cum lucrează, ce obsesii îl macină, unde și-a propus să ajungă". Cu toată lipsa distanțării afective, Gheorghe Crăciun este un critic obiectiv al operei lui Ioan Flora, ale cărui obsesii creatoare le-a cunoscut ca puțini alții. Perfect mulate pe corpusul puținelor poeme, inedite, ce compun cartea de față, considerațiile sale sunt nu doar adecvate
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
sărind direct de la Blaga în contemporaneitate, peste noțiunea de operă deschisă interpretărilor promovată de un Umberto Eco sau Roland Barthes. Am folosit cuvântul aroganță pentru că atitudinea de superioritate critică pe care autorul o afișează este evident una falsă, rezultat al distanțării în timp și, prin aceasta, al avantajului de a beneficia de mult mai multe resurse decât predecesorii săi. Recomandarea mea: pentru o perspectivă inedită, mergeți direct la sursă și citiți-l pe Voiculescu în toată magia prozei sale.
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de cititor pe parcurs (cazul policier-ului). Scenă
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
cu putință o astfel de lectură, cu ochiul la gură cheii. Epistolarul e o carte care s-a metamorfozat, dacă pot spune asta. A pierdut din verva polemică a momentului, dar a cîștigat în înțelepciune prin această înseninare adusă de distanțarea în timp. Ea s-a închis, s-a retras în condiția documentului, dar odată extrasa din bibliotecă, revine la viață, cu o forță de adaptare pe care nu știu cîte dintre cărțile apărute la noi, pe atunci, ar putea-o
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
al lui Grotowski și, în fine, când am descoperit, în 1963, teatrul Kathakali. Aceste trei experiențe m-au făcut să-mi pun unele întrebări: cum se face că am plâns văzând Mutter Courage al lui Brecht? Cum funcționa „efectul de distanțare”? De ce, atunci când i-am văzut pe actorii Kathakali povestind timp de mai multe nopți fragmente din mitologia religioasă indiană, ce nu mă interesau deloc, am fost complet fascinat? Iată ce întrebări îmi puneam, întrebări aparent sterile, la care însă nu
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
lui Caragiale. Desigur, există în acest amplu text și pagini despre controversele epocii, înfrângerile trecătoare ale omului și răspuns întrebării de ce lumea lui Jupân Dumitrache dispare, în schimb, ficțiunea, "creația unei imaginații excepționale", este nemuritoare. Am mai descoperit și două distanțări de la discuția critică propriu-zisă. Un paragraf autobiografic, legat de întâlnirea lui Eugen Simion cu Const. Noica, atunci când filosoful întrebat ce crede despre critică, îi înmânează o scrisoare în care s-ar fi aflat răspunsul. Și un comentariu, pe care îl
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu umor, cu simțul pitorescului social, un fel de reportaje retrospective, instantanee de viață (cotidiană sau oficială), episoade comice din sfera politică sau culturală, evocând cu sarcasm și distanțare un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Are, desigur, importanță faptul că paginile de istorie literară din volumul Sertar au fost, în anii 2002-2004, foiletoane în revista "Adevărul literar și artistic", iar cele din volumul următor au apărut în 2005-2007
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
a experienței formidabile: corespondent de război în zonele fierbinți de pe glob, a fost la București în 1989 relatând despre Revoluția Română, în Balcani relatând despre războaiele din Croația și Bosnia, în Golf... Primele sale romane semnalează parcă dorința puternică a distanțării de jurnalism. Ele sunt romane istorice: Husarul (1986, traducere de Mihai Cantuniari, 2006) și Maestrul de scrimă (1988, traducere de Ileana Scipione, 2004), au acțiunea plasată în secolul al XIX-lea, dar se deosebesc radical prin structura epică: războiul ca
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
și acela negru. Și Trilogia belgrădeană, dar mai ales acest text, dur, au în scriitură cheia unui soi de umor care face, fie și pentru cîteva minute, insuportabilul digerabil. Care are un ton uman consistent și care dă naștere unei distanțări, decisive și în artă, și în viață. În unsprezece povești, în unsprezece tablouri, patru copii imită ce văd. Imită viața de zi cu zi a părinților și felul în care o trăiesc. Batjocorind, batjocorindu-se, avînd o voluptate incredibilă pentru
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
fracturi" care sugerează eul scindat, trei secvențe din viața ei marcând atitudini și stări psihice succesive, de la nostalgie la depresie, de la naivitate, exuberanță și dezinvoltură la un profil suicidar-narcotic aproape alienat, în fine, de la existența intrauterină la momentul în care distanțarea de părinți de la maturitate este ireversibilă și produce ușoară inchietudine. Dacă Fișă de înregistrare înseamnă nașterea Vladei, experiența erotică așa-zis intrauterină, în Pianissimo avem rememorarea unui moment din copilărie, când sexualitatea infantilă, candidă și misterioasă (memorabilă scena din baie
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
mereu notația de aparență realistă cu un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă", sugerează un mod de aproximare a realului-imaginar cu o totală libertate de invenție a ecuațiilor dintre termeni și, totodată, o libertate de distanțare față de aceste construcții, o detașare relativizantă, de spectator și de regizor care manevrează numitele metafore după impulsurile momentane ale sensibilității sale. Această libertate imaginativ-(auto)critică, dacă ne putem exprima astfel, asigură, pe de o parte un foarte larg câmp
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
am explica prestațiile, defel neglijabile, în slujba "angajării" la "linia" propagandei comuniste a unor Nicolae Balotă și Radu Enescu? Avem toată considerația pentru producțiile de înaltă intelectualitate ale acestora, dar socotim că nu se cuvine trecută sub tăcere vădita lor distanțare, pe parcursul unui șir de ani, de principiile directoare ale Cercului. Probozit fiind, după cîte știm, măcar unul dintre ei, în intimitatea unei reuniuni cerchiste, de către I. Negoițescu, cei doi (la care s-ar putea adăuga, cu un "aport" mai sumar
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
a precizat că Lehman Brothers, a cărei decădere a marcat începutul crizei economice mondiale, era o bancă americană. Conservatorul are altă explicație pentru votul de protest al europenilor. Când oamenii simt că o duc destul de bine, adopta o atitudine de distanțare critică de decidenții lor", în viziunea ministrului.
"Austeritatea nu e de vină pentru ascensiunea populismului" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54190_a_55515]
-
Moștenirea pur literară a lui Ion Ghica se reduce la cîteva capodopere (Din vremea lui Caragea, Școala acum 50 de ani, O călătorie de la București la Iași și alte cîteva), unde evocarea unui trecut deja extrem de depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
secundare, a simbolurilor recurente și imaginea generală, holograma, cărții. În poveștile lui Creangă sînt deconstruite sensuri inedite: Dănilă Prepeleac este un text despre cum se poate delimita umanul de non-uman, Soacra cu trei nurori ne permite să sesizăm cum lucrează distanțarea ironică a autorului față de propriile personaje, Harap Alb este un joc cu false identități, Capra cu trei iezi, un basm anti-mioritic în același fel ca Baltagul, iar în Miorița însăși mama ciobanului este, din aceeași familie cu Vitoria Lipan, adeptă
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
să proiecteze în planul conștiinței tot ceea ce percepe, observația devenind reflecție. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal este astfel unul, în cuvintele lui Jean Rousset, cu ,deschidere maximală". Scrierea lui implică nu egolatria, narcisismul, ca la un Mircea Cărtărescu, ci, dimpotrivă, distanțarea, obiectivarea, ipostazierea autorului ca voce a unei colectivități umane. O spune Sîrbu însuși, în stilul lui caracteristic: , Rămân un soldat credincios al ideilor generale, ce chinuie și obsedează poporul meu, fără ca acesta să le poată spune sau urla. Dacă ele
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
de la Junimea trîntind ușa și va rupe relațiile cu Titu Maiorescu. Rolul acestuia în viața lui se încheiase! Altă coincidență biografică, nici ea întîmplătoare: calitatea de estrangeirados, de înstrăinați a celor doi. Amîndoi și-au privit propria țară cu o distanțare salubră, observîndu-i acesteia, lucid, păcatele și lipsurile: amîndoi au purtat de aceea, de-a lungul vieții și după moarte, eticheta lipsei de patriotism, a disprețului față de propriul popor. Puțini puteau înțelege atunci cît patriotism arzător și cîtă frustrare se ascundeau
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
așezat, cumpătat și înzestrat cu o experiență considerabilă a lecturii istorice, culturale și estetice. Ion Rotaru a lucrat 35 de ani, începând de prin 1968 (când se afla la un lectorat în Franța, deci avea asigurată premisa unui efect de distanțare), la sinteza sa de istoria literaturii române și i-a dat trei versiuni. Nu e Istoria..., la modul absolut, ci O istorie a literaturii române, una dintre multele posibile (e titlul scurt și modest al primelor două versiuni), căreia îi
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
ocupație. Dar nu din această cauză am considerat că vocea este copleșitoare și nu de aceea am reușit să o dirijez atât de bine. Chiar îmi place să scriu la persoana a doua singular. Mecanismul creează o încordare ciudată - cuprinde distanțare și intimitate, atât pentru cititor, cât și pentru scriitor. Poate că acest stil devine mai eficient atunci când suntem ușor dezarmați de ceva. Cum v-a venit ideea acestei cărți? Ca în cazul tuturor romanelor scrise de mine până acum, m-
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum o altă oală fierbinte
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
bâlci), în doi sau în trei (adică folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
în măsura în care, știm, maimuțele bonobo sunt suspect de apropiate pe scara evoluției de om). Ideea e foarte interesantă și, în realitate, pe ea se fondează întreaga carte. La mijloc e, cred, un fel de tabu. Dar și o metodă inedită de distanțare față de limpiditatea prea accentuată a poeziei de azi. Ermetismul soft profesat constant de Manasia îl determină să refuze asemenea acte de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]