2,589 matches
-
scurtă durată ale valorilor TA și ale frecvenței cardiace, prin stimularea sistemului nervos central și periferic, având ca efect eliberarea de catecolamine. S-a observat cu ajutorul măsurătorii ambulatorii automate a valorilor TA că marii fumători, hipertensivi sau nu, prezintă valori diurne ale TA mai mari decât nefumătorii, dar cu toate aceste oprirea fumatului nu pare să contribuie pe termen lung la reducerea valorilor TA (4). Studiile au arătat că fumatul poate interfera și cu efectele benefice ale medicamentelor antihipertensive (1). Conform
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
pentru OSA. 6.7.1.Diagnosticul apneei obstructive de somn Clinic, pacienții cu OSA prezintă atât simptomatologie nocturnă cât și diurnă: sforăit, pauze de apnee în timpul somnului, treziri cu senzație de sufocare, somn agitat, nicturie, diaforeză, dificultăți de adormire, somnolență diurnă, dificultăți cognitive, indispoziție. Diagnosticarea obiectivă a OSA se realizează polisomnografic (înregistrare continuă a mai mulți parametric, pe parcursul somnului: presiunea nazală, saturația oxigenului arterial, ECG, EEG, EMG, pletismografie abdominală și toracică). Polisomnografia evidențiază apnea centrală sau obstructivă, hipopneea, microtrezirile, apărute în
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
au demonstrat efectele CPAP din punct de vedere al diminuării valorilor tensiunii arteriale nocturne la pacienții cu OSA și al restaurării profilului tensional de tip “dipper”. Studiile au arătat și efecte de scădere în medie cu 10 mmHg, a valorilor diurne ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice, după aproximativ 9 săptămâni de terapie CPAP, la pacienții cu OSA moderată sau severă (98). Aceste efecte nu sunt pe deplin explicate dar, se presupune că ar avea la bază diminuarea activității simpatice și
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
să regăsească fantasma cu ochi de fosfor, ca să nu-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul fetid este înregistrat, în sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi, în glodul dezgustător, simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-o atât scrierii eliadești, cât și celorlalte proze grupate sub auspiciile terorii supranaturale. Critica recentă, racordată la gândirea teoretică europeană, a discutat Domnișoara Christina în raport cu sintagmele puse în circulație de marele discipol al lui Gaston Bachelard, Gilbert Durand, i.e. regimul diurn și regimul nocturn, care subîntind imaginarul în ansamblul său. Astfel, Gheorghe Glodeanu pornește de la o confesiune autobiografică a lui Eliade, atribuind regimul diurn personei științifice, iar pe cel nocturn personei artistice a omului de cultură, și consideră că "[p]e
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Christina în raport cu sintagmele puse în circulație de marele discipol al lui Gaston Bachelard, Gilbert Durand, i.e. regimul diurn și regimul nocturn, care subîntind imaginarul în ansamblul său. Astfel, Gheorghe Glodeanu pornește de la o confesiune autobiografică a lui Eliade, atribuind regimul diurn personei științifice, iar pe cel nocturn personei artistice a omului de cultură, și consideră că "[p]e o asemenea structură bipolară se axează și Domnișoara Christina" (1997: 186). Mai recent, Paul Cernat, cu un cert și fericit aplomb analitic, subliniază
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Domnișoara Christina" (1997: 186). Mai recent, Paul Cernat, cu un cert și fericit aplomb analitic, subliniază că "Domnișoara Christina trebuie privită nu atât ca o ruptură (subl. în text) față de literatura preexistentă, cât mai ales ca o glisare dinspre realul "diurn" înspre tărâmul nocturn al imaginarului" (2009: 279-280). Un segment de critică privilegiază constant interpretarea din unghi onomastic a personajului central (și trebuie să recunoaștem că Eliade însuși era preocupat de hermeneutica numelor). Ilina Gregori crede, astfel, că prezența feminină "se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un personaj central. El este „die provokatorischste Figur menschlichen Elends.“ Marginal al epocii industriale, chiffonnier-ul sau peticarul (Lumpensammler) este un colecționar aparte: atenția sa se îndreaptă asupra acelor obiecte refuzate din circuitul economic al mărfurilor, asupra resturilor și rebuturilor lumii diurne a marilor orașe. Benjamin citează descrierea pe care o face Baudelaire acestui personaj, în Du vin et du haschisch: „Voici un homme chargé de ramasser les débris d’une journée de la capitale. Tout ce que la grande cité a rejeté
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
experienței urbane schițate anterior se poate sesiza iar un paralelism interesant, despre care am mai vorbit deja: și într-un caz, și în celălalt, constituirea lumii metropolei se face plecând de la instanțele sale secunde, de la resturile lăsate în urma funcționării sale diurne, de la memoria care se lasă întrezărită doar pe chipul clădirilor sau în numele străzilor. S-ar putea spune, în sinteză, că pentru Benjamin experiența urbană este a celui care nu se integrează definitiv în mecanismele orașului, care rămâne, într-o măsură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
refuza: oamenii mureau nu acasă, ci în altă parte, își amintește Benjamin, iar mobila și lucrurile secolului al XIX-lea își vădeau, astfel, natura adevărată, cea de ruină. De aici drama copilului con fruntat cu asemenea obiecte - tensiunea dintre existența diurnă, trainică și cea nocturnă, a „viselor rele“: „The bourgeois apartment might adopt the guise of heroic immortality, but it actually constitutes nothing more than a site of decay and disintegration. The middle-class interior is home to the ruination of things
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe de alta, devin repere ale unui oraș „tehnic, instrumentalizat“, străin. Analiza pe care Benjamin o face în Ber liner Chronik asupra cafenelelor este interesantă în acest sens. Cafeneaua oferă un spațiu în care logica timpului cotidian și mecanismele activității diurne sunt deconstruite, raporturile subiective se redesenează și recompun, de fapt, însăși scena pe care se desfășoară. Diversele categorii sociale își dispută întâietatea, dreptul la cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
memoria pe care o ascund. Este nevoie pentru această experiență urbană paradoxală de o condiție specifică, despre care Benjamin vorbește în câteva rânduri în mod explicit, pentru a o păstra, mai apoi, în fundalul amintirilor sale: cea a luminii. Regimul diurn al orașului, cum am mai amintit în treacăt, este asociat cu caracterul său tehnic, instrumental. Poate fi vorba și de o tradițională înrudire metaforică a motivului luminii cu cel al rațiunii, dar și de un motiv care ține de arta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Witwenschleier antun, den der Tag ihr fortgerissen hatte.““ Orice detaliu al materiei, al lucrurilor care populează camera copilului este singular, revelator, esențial. Obiecte pe care lumina zilei le ignoră intră acum în prim-plan, domină scena. Gesturile, acțiunile, viața individuală diurnă, pe de altă parte, par repetitive, goale în raport cu „întotdeauna deja“-ul materiei care se impune, decisiv, în „paraorașul“ revelat de lumina lunii. Contrastul dintre întuneric și lumină pe care îl presupune deplasarea nocturnă a lunii prin cameră, senzația de mișcare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
posibilitate ale experienței copilului, în contact cu lumea obiectelor. Mai târziu, felinarele cu gaz ale Parisului se vor afla, de asemenea, în centrul experienței urbane a flaneurului. Spre deosebire“ de iluminatul electric, instantaneu, total și anonim, slab surogat al luminii diurne, iluminatul cu gaz este treptat, șovăitor, fluid. Primul are un rol preponderent instrumental, acela de a asigura condiții pentru continuarea activității din timpul zilei, de a face practicabile străzile, în ciuda întunericului nopții. Cel de-al doilea, dimpotrivă, are pentru Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sociale. O secțiune din Passagen-Werk dedicată modurilor de iluminat inventariază aceste aspecte. Este vorba în primul rând despre extinderea activității în noapte: pe de o parte, transformarea Arcadelor comerciale în veritabile bulevarde ale nopții, pe de alta faptul că slujbele diurne nu mai cunosc, pe timpul nopții, o întrerupere veritabilă. Telegraful cere răspunsuri în timp real, lumina poate prelungi efectuarea sarcinilor dincolo de sfârșitul programului. Un fragment despre efectele electricității pe care Benjamin îl notează pe urmele lui Jacques Fabien atrage aten ția
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
întâlnirea cu Ilinca-Wanda, eșuată, îi marchează decisiv destinul în carte, ca, de altfel, și pe al celorlalte personaje. Tot într-o manieră deformată, decadentă, momentul epistemologic al experienței este jucat, pe scena cărții, de Pașadia. Matei Călinescu deduce că studiile diurne ale lui Pașadia erau tot istorice: „Deducem din elogiul naratorului că Pașadia era un memorialist în marea tradiție clasică, tăioasă și neiertătoare.““ El ocupă, mai mult, un rol central în carte în momentul în care îi „fixează“ acesteia titlul, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al acestui exercițiu, iar reprezentarea Bucureștilor devine, astfel, o reprezentare înghețată a unor tensiuni primordiale. Scena istoriei aflată sub spectrul mitului cuprinde și configurează această imagine a întâlnirii dintre vis și mâzgă, dintre consistența trecutului și disoluția prezentului, dintre condiția diurnă și cea nocturnă a personajelor. „Imaginea dialectică“ a Bucureștilor este, precum cea a Berlinului începutului de veac, una a ruinelor care adăpostesc, în firidele lor, demoni. Încercarea de a „împrieteni“ cele două texte este, într-o oarecare măsură, în stare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea trasată de direcția săgeții care vine dinspre figura tutelară a lui Crist către cea a Beatricei, prin Dante, și cealaltă diagonală, care împarte simetric tabloul după regimul diurn și cel nocturn. La intersecția acestor diagonale, jalonate de repere emblematice reflectând tensiunea creatoare și punctul de articulație al creației, se află Dante ca mesager divin. În tabloul din 1863, echilibrul și rolul asumat de Dante (Gabriel Rossetti) a dispărut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Această evoluție a avut drept consecință creșterea formațiilor neuronale care serveau funcțiile auditive și a favorizat dezvoltarea unui nou mod de a trata informația, cu ajutorul unui cod temporal. După dispariția accidentală a reptilelor uriașe, mamiferele au putut duce o viață diurnă. Ele nu au mai utilizat însă vechiul aparat vizual al reptilelor, ci au dezvoltat un sistem mai rafinat, cu vedere în culori. Analizatorii nu mai erau plasați în retină, ci în creier. Informația vizuală și cea auditivă au fost integrate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
numai pe baza criteriilor eficienței și raționalului. În mecanismele organizării colective, singura funcție îngăduită imaginarului este una strict formală, trecută fără pierderi în contul unor ritualuri care au supraviețuit, dar sînt pe cale să dispară în mod inevitabil. Breșa între lumea diurnă și lumea nocturnă, între sacru și profan, între miraculos și cotidian, între oniric și real a continuat totuși să se adîncească. "Peste tot e zăpadă, anticipa Nietzsche, aici viața tace. Aici nimic nu răsare, nu crește..." Există însă forțe ce
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
albi, ca jefuirea magazinelor: o aceeași luptă împotriva poliției, contra unui guvern liberal: o luptă din care democrația iese întotdeauna slăbită, mortificată pentru mult timp. După incidentele de la Lyon din 1981 și de la Avignon din 1982, numeroase agresiuni nocturne, apoi diurne, pregătesc un climat de violență; ura față de forțele de ordine, prima etapă către gherila urbană, figurează pe un loc fruntaș într-o posibilă istorie a Franței. În Italia, termenul însuși de "trupe de ocupație" pentru a desemna forțele de poliție
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Shiva, divinitate care „înnoadă”, construiește și negativul acestuia, Druga, forță care „deznoadă”. Îi convenea să se vadă pe sine, ca imitator, în dublă întruchipare, cum mărturisește singur: ziua prefera să se consacre cercetării savante; altfel spus, experimenta sub tensiunea „regimului diurn”, pentru ca noaptea s-o rezerve scrierilor în proză și reveriilor onirice, deci să se lase tutelat de „regimul nocturn”. Astfel, Thanatos și Eros se armonizau într-o perfectă coincidentia oppositorum, diurnul transformîndu-se în nocturn și invers. Cînd afirma, într-un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
consacre cercetării savante; altfel spus, experimenta sub tensiunea „regimului diurn”, pentru ca noaptea s-o rezerve scrierilor în proză și reveriilor onirice, deci să se lase tutelat de „regimul nocturn”. Astfel, Thanatos și Eros se armonizau într-o perfectă coincidentia oppositorum, diurnul transformîndu-se în nocturn și invers. Cînd afirma, într-un articol de tinerețe (Împotriva Moldovei), că s-a eliberat de povara thanatică a „dulcelui stil”, caracteristic ieșenilor, nu era vorba decît de o figură retorică, în spiritul nou al generației „Criterionului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
elevul filosofului Gaston Bachelard, al psihanalistului Carl Gustav Jung și al istoricului Henri Corbin) să stabilească marile registre (schizomorf, mistic și sintetic) ale reformulării culturale a angoasei existențiale a ființei umane în fața morții. Aceste registre se exprimă alternativ în cadre diurne și nocturne. Cu siguranță, rezum prea succint această abordare. Dar cititorul va înțelege că ne aflăm la un nivel de gîndire cvasi-mistică sau, cel puțin, filosofică. O altă orientare avînd un ecou intelectual important în Hexagon o constituie studiul formelor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor. De obicei, pe acolo mașinile treceau rar însă șoseaua degaja o lumină diurnă, un farmec neștiut care-o captiva. Terminase lecția și trebuia să aștepte cursa navetei obișnuite... inspira aerul curat și nu se mai sătura să-l savureze. Era extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]