21,744 matches
-
sfărâme - nu la figurat -, ci la propriu, stânci de piatră, condamnat fiind să muncească fizic, ca artificier, într-o carieră, unde - „Mai întâi m-ascund în cruce,/ și-apoi în grâul copt; și-n pâine”. A surprins în vers revelația divină care simțea că îl ajută să cunoască mai bine lumea: „O minune, minune, Minune!/ Când descopăr a Domnului omenie,/ De-a Lui dragoste mă simt învăluit/ De chinurile Lui sunt copleșit”. Soarele nesecat al credinței în puterea lui Dumnezeu, care
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
Wojtyła, identifică unele din gradele iubirii, modalitățile în care aceasta se manifestă în indivizi concreți; iubirea - așa cum vom arăta - îngemănează în lirica sa și unele valori naționale: limbă, cultură, patrie etc. De la Creator începând, și ajungând spre toate manifestările creației divine, elementele acestea se constituie, în creația wojtyliană, în subiect și obiect al adorației sale față de divinitate. Această stare transcende însă și la indivizi, lirica sa fiind o doxologie adevărată. Ca și credința, iubirea este pavăza cea bună, ca gheața de
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
Autorul Cântului despre Domnul ascuns, nu se luptă așadar cu Dumnezeu - așa cum o fac unii din predecesorii săi romantici -, ci se postează pios și cu smerenie mai mult în rolul de descoperitor al o m e n i e i divine și al privirii creatoare dumnezeiești asupra a tot ce înseamnă o p e r ă divină. „Într-o privire copilărească,/ în blânda Hostie concentrată/ m-am întâlnit cu Părintele Ceresc/ care privea cu-o dragoste nestrămutată.” Încântarea Poetului se întruchipează
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
predecesorii săi romantici -, ci se postează pios și cu smerenie mai mult în rolul de descoperitor al o m e n i e i divine și al privirii creatoare dumnezeiești asupra a tot ce înseamnă o p e r ă divină. „Într-o privire copilărească,/ în blânda Hostie concentrată/ m-am întâlnit cu Părintele Ceresc/ care privea cu-o dragoste nestrămutată.” Încântarea Poetului se întruchipează într-un pârâu care poate malul să-l răpună, înainte de-a pătrunde cu tot dorul
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
văzută în cea mai nouă producție a Teatrului Nottara, Poker Face de Petr Kolečko, în regia Adelei Bițică, unde rolul Jana îi pune la încercare îndrăzneala artistică. Într-un alt registru este rolul Maria Callas din spectacolul Maria Callas - La Divina de Terrence McNally. Aprecierile favorabile și premiile oferite acestei montări, a cărei regie o semnează Radu Gabrea, îi demonstrează calitatea. O biografie emoționantă, dar concisă, a uneia dintre cele mai iubite artiste ale lumii, interpretată cu noblețe de Victoria Cociaș
Victoria Cociaș, actrița cheie de la Teatrul Nottara, sărbătorită de colegi pe 6 iunie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25630_a_26955]
-
Biserică Ortodoxă Rusă afirmă că slujbele de la recent inauguratul lăcaș de cult românesc din Kamasovka nu au putere divină, scrie " Chiar dacă în biserică se oficiază slujbe de către preoții hirotoniți legal, acestea nu au o putere harica. Iar din punct de vedere politic, acestea sunt pretențiile României față de regiunea dată", își continuă aberațiile protopopul Andrei Novikov, uitând să precizeze însă
Ucraina: Biserica rusă nu recunoaşte biserica românească de la Kamisovka () [Corola-journal/Journalistic/25667_a_26992]
-
ce-a stârnit în sufletul meu vreodată: am devenit un altul și mă voi strădui să rămân în Crist cu toate puterile. E singura salvare și mediumul cel mai favorabil cunoașterii adevărate: iubirea pentru altul, învingerea eului și acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima și tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a mă
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
menită a terfeli spiritul. „Filosofia burții“ ține de aceeași carență din cauza căreia filosofii arată un apetit straniu pentru teme deșucheate, al căror conținut atrage prin insolit și respinge prin absurditate. Gastrosofia face ca appetitus-ul medieval, acea aspirație rațională spre numenul divin, să decadă la banala poftă a celui care simte cum îi crește apetitul culinar. Că numeroase concepte moderne sunt rodul secularizării unor noțiuni ce odinioară purtau sens teologic se vădește chiar în cazul apetitului și gustului (pregustarea lumii ce va
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
Beethoven și a folosit Simfonia a IX-a ca pe un stimul al visurilor lui de violență. Aceasta a fost propria lui alegere, dar nimic nu îl împiedica să aleagă această muzică doar ca o consolare sau imagine a ordinii divine. Faptul că, atunci când începe condiționarea lui, încă n-a făcut alegerea mai bună nu înseamnă că nici nu o va face vreodată. Dar, cu o terapie prin aversiune care îl asociază pe Beethoven cu o pedeapsă neașteptată este ca și cum ai
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
nici nu o va face vreodată. Dar, cu o terapie prin aversiune care îl asociază pe Beethoven cu o pedeapsă neașteptată este ca și cum ai jefui un om - în mod stupid, accidental - de dreptul lui de a se bucura de viziunea divină. Pentru că există un bine dincolo de binele etic pur și simplu, care este întotdeauna existențial: există binele esențial, acel aspect legat de Dumnezeu pe care îl prefigurăm mai mult în gustul unui măr sau în sunetul muzicii decât în acțiunile corecte
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
ce arme are același subiect să vorbească despre aceleași lucruri la care s-au referit deopotrivă modernii și grecii. Poziția este totuși verosimilă prin nenumărate argumente, unele mai frumoase ca altul. De pildă, Boethius vrea să convertească predicația la cele divine, Dionisie dă o definiție a numelui divin care implică o predicație complementară din partea celui numit și a celui ce numește, Anselm construiește ideea unui nou subiect al istoriei filosofiei, capabil să recepteze transcendența în condiția uitării de sine a subiectului
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
despre aceleași lucruri la care s-au referit deopotrivă modernii și grecii. Poziția este totuși verosimilă prin nenumărate argumente, unele mai frumoase ca altul. De pildă, Boethius vrea să convertească predicația la cele divine, Dionisie dă o definiție a numelui divin care implică o predicație complementară din partea celui numit și a celui ce numește, Anselm construiește ideea unui nou subiect al istoriei filosofiei, capabil să recepteze transcendența în condiția uitării de sine a subiectului. Grigore cel Mare se întreabă, în același
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
un sens culturii ca mediere spre obiectul care stă mereu absolut dincolo de subiect. Toate exemplele de mai sus ilustrează acest efort, însă unul extrem de elocvent îl fixează în termeni memorabili. E vorba de Raimundus Lullus, care, la capătul Cărții contemplării divine, își explică efortul gândirii sub forma unei comparații care atinge un fundament simbolic al vieții mediteraneene: amestecul apei în vin, departe a viza diluarea, are drept scop potențarea vinului însuși: „ca să nu se piardă din suc, tot așa, omul să
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
căruia prefața îi explică selecția, stă în centrul operei lui Lullus, pentru că îi ordonează întreaga operă recapitulând marile ei teme și clasificându-le în instrumentele artei sale și scopurile ultime ale contemplației. Prefața compară textul cu De civitate Dei, cu Divina comedie sau cu Summa theologica, subliniind natura izolată, singulară și originală a producerii ei, departe de mediul parizian al finalului secolului al XIII-lea și debutului secolului al XIV-lea, unde ea ar fi ajuns, probabil, să fie realizată într-
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
care încep, de obicei, lucrările acestui gen literar. Miza lui Raimundus este originală, pentru că dă un conținut nou temei pe care am ilustrat-o inițial: pentru el, imaginarul științific al ordinii umple golul dintre căutător și căutat, iar certitudinea cunoașterii divine prinde conturul relevanței analogiilor matematice, al tabelelor calculatorii, al analogiei, al sistemului și al metodei. Urmând structura obișnuită a unui tratat de teologie medievală, de la atributele divine spre întemeierea antropologiei și eticii, miza lui Lullus este nu mai puțin neobișnuită
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
imaginarul științific al ordinii umple golul dintre căutător și căutat, iar certitudinea cunoașterii divine prinde conturul relevanței analogiilor matematice, al tabelelor calculatorii, al analogiei, al sistemului și al metodei. Urmând structura obișnuită a unui tratat de teologie medievală, de la atributele divine spre întemeierea antropologiei și eticii, miza lui Lullus este nu mai puțin neobișnuită: el insistă la finalul cărții sale despre cum trebuie citită cartea lui, iar viața lui, insistă, la finalul ei, despre cum trebuie răspândită opera sa. Ce înseamnă
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
Coșbuc, oferind alte căi de acces și chiar alte interpretări ale operei. Afirmațiile de mai sus sunt susținute și de cel de-al treilea volum al seriei (din cinci, câte va număra la final), care conține ediția critică a traducerii Divinei Comedii, a Comentariului poetului pe marginea traducerii creației dantești, precum și câteva texte publicistice. Sub aparențele neostentative ale unei ediții critice clasice, avem de-a face, de fapt, cu o invitație la reevaluarea operei lui George Coșbuc, ca și - dacă nu
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
fond, dificil de explicat pornind de la ce știm despre poet. Ce aduce în plus, acum, editorul față de precedenta sa versiune în trei volume, dintre 1985 și 1998? În primul rând, aș semnala extensia și importanța Comentariului lui George Coșbuc la Divina Comedie, tradus în italiană - poate spre a fi publicat - de către canonicul Octavian Domide. Se știe (de pildă, din relatarea lui Ramiro Ortiz, primul editor, între 1924 și 1932, al traducerii integrale) că poetul era frământat de întrebări cu privire la spiritul lui
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
scriitorului italian, rămasă, din păcate, necunoscută publicului. În al doilea rând, însuși textul versiunii coșbuciene a epopeii este o work in progress. După cum subliniază studiul introductiv, una dintre explicațiile pertinente ale eșecului lui George Coșbuc de a tipări integral traducerea Divinei Comedii este tocmai permanenta sa întoarcere la text, în încercarea de a oferi o versiune perfectă în limba română a versului lui Dante. Rezultatul e evident: chiar și în 1924-1932, când apare prima ediție integrală a traducerii, textul coșbucian stă
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
jurnalismului de colportaj, de care se contaminase la Tribuna, iar nu de absența conștiinței artistice. Ediția semnată de Gheorghe Chivu este riguroasă sub aspect filologic, putându-i-se imputa, eventual, doar absența unei traduceri românești a Comentariului lui Coșbuc la Divina Comedie. Chiar și referințele critice sunt foarte bine alese, dintr-o mare de exegeți ai lui Coșbuc în care puțini se ocupă profesionist de traducerea Divinei Comedii și încă și mai puțini de comentariul acesteia.
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
-i-se imputa, eventual, doar absența unei traduceri românești a Comentariului lui Coșbuc la Divina Comedie. Chiar și referințele critice sunt foarte bine alese, dintr-o mare de exegeți ai lui Coșbuc în care puțini se ocupă profesionist de traducerea Divinei Comedii și încă și mai puțini de comentariul acesteia.
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
Seligman și Joe. Cu simțurile blocate, acolo unde ne-a lăsat povestea în volumul 1, Joe împinge experiența mai departe în căutarea orgasmului pierdut, însă nicidecum pe filiera proustiană a unor memento-uri afectiv-senzoriale, ci pe calea ce-a deschis Divinul Marchiz, Marchizul de Sade. Primul pas în această explorare îl constituie un episod de un comic care transformă abjecția într-un hohot de râs. Joe se încredințează pe mâna unor „negri”, termenul este folosit ostentativ pentru o polemică asupra legitimității
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
creația sa odată ce putem iubi această lume. 1649. Numai focul patimii poate aprinde sublimul pasiunii. 1650. Care zâmbet nu-și are patima lui? 1651. În sufletul fără patimi este cel mai singur și pierdut deșert. 1652. Patima este umbra Luminii Divine. 1653. O așteptare fără patimi își uită iubirea acasă. 1654. Simt patima iubirii în respirația gândurilor tale. 1655. Poate exista iubire adevărată fără patimă? 1656. Cine nu și-a îmbrățișat propriile lui patimi s-a născut degeaba. 1657. În fața patimii
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
premiată de Uniunea Scriitorilor în anul 2005. Dezvăluirea este făcută pe blogul Calculemus, unde sunt puse față în fața fragmente din lucrarea lui Patapievici cu cele din textele filosofilor William Egginton și Ioan Petru Culianu, referitoare la o interpretare specială a „Divinei comedii” a lui Dante, precizează cotidianul.ro. Potrivit , demonstrația scriitorului István Aranyosi este cât se poate de clară și demonstrează că Patapievici este un plagiator, care a trecut la sfarsitul cărții, într-o bibliografie generală, lucrările din care a copiat
István Aranyosi: Patapievici a plagiat în cartea "Ochii Beatricei" () [Corola-journal/Journalistic/22400_a_23725]
-
frumos Pământul fără de nori? 443. Nu există om neînsemnat. Fiecare are proprii săi strămoși care se reduc la același strămoș comun. 444. Forța unui om trebuie să stea în primul rând în strămoșii săi. 445. Iubirea strămoșilor tăi este Lumina Divină a sufletului tău. 446. Câte suflete nu au trăit mari iubiri, câte nu au trecut prin viață pentru ca tu să exiști astăzi? Mai poți fi un oarecare neînsemnat? 447. Culorile curcubeului sunt mai aprinse pentru cel ce crede în lumină
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]