2,212 matches
-
păltinișean, îl înțelesesem pe Noica ― aplecat peste ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în haine umile. Acum, cu cabana umilă a lui Heidegger, mi se părea că am în față tema însăși a fenomenologiei. În tot ce a scris, Heidegger s-a ocupat de un singur lucru: de ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privilegiul întîlnirii cu divinitatea, certitudinea în privința unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces. Religiile se bazează astfel pe o oligarhie a cunoașterii. Nu există o stare comună a revelației și nu oricine are rendez-vous cu divinul, nu oricine poate fi transportat și răpit, pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo". Accesul la Spectacolul Lumii are loc, pentru marea majoritate a oamenilor, prin delegație și ei trebuie să-l creadă pe cel răpit, sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și irepetabil. Monogamia nu decurge aici din comandamentele unei morale, ci dintr-un jurământ de credință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și Gladstone și Bright, șefii partidului liberal, vor încerca să verse lacrimi platonice asupra cruzimelor comise în Bulgaria. Toți promit cu religiozitate publicului că vor face impresia nemuritoriului Sir John, admirabilul Sir John Falstaff, cum îl descrise Shak[e]speare divinul, Sir John care de o mulțime de ani nu și-a mai văzut genunchii de gros și gras ce este și care-a câștigat aceste invidiabile dimensiuni numai din cauza... sentimentalității sale. Ah! Enrichet dragă - strigă Sir John - când eram tânăr
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unei epoci noi, aceea a Renașterii, care se făcea simțită, și anume: spirit de inițiativă, inteligență și educație îngrijită, emancipare și dorință de afirmare în societate. O donna angelicata nu este doar o aspirație la Boccaccio, ceva intangibil, legat de divin, ci are mult mai multă concretețe, este mai ancorată în realitățile vremii și de aceea mai credibilă uman, cu toate că nu se poate întru totul debarasa de o dimensiune alegorică, abstractă. Cea care se distinge din primele momente la întrunirea din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epică sau narativă, cu aventurile, serbările, descrierile, plăcerile și răutățile ei. Viața contemplativă devine activă; lumea cealaltă dispare din literatură; omul nu mai trăiește în spirit, în afara lumii, ci se cufundă în ea, simte viața și o gustă. Cerescul și divinul sunt alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În momentul trecerii de la gândirea religioasă la gândirea filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul sculptural. P. Chantraine 1 vede În daimones niște „puteri greu de identificat care intervin În treburile oamenilor”. Fără a-i da un caracter mai precis, mai determinat, această definiție situează daimonicul În sfera acțiunii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Stromatele lui Clement Alexandrinul, cum că barbarii ar deține Învățături despre divinitate cu mult mai vechi și mai profunde decât grecii 1 și că ei ar fi adevărații inițiatori ai filosofiei văzute ca iubire de Înțelepciune și ca apropiere de divin. „Unii afirmă că studiul filosofiei a Început la Barbari: ei susțin că perșii au avut pe magi, babilonienii și asirienii pe chaldei... iar celții și galii pe druizi”, scrie Diogenes Laertios În prologul la Viețile și doctrinele filosofilor (Proem. I
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
s-ar fi instruit În Egipt sau prin alte părți, Într-un Orient populat cu profeți ale căror trăsături esențiale le regăsim În descrierea făcută de Cleombrotos barbarului inspirat: lipsa bolilor 1, asceza 2, căutarea singurătății și a intimității cu divinul 3, harul divinației inspirate 4 și caracterul de revelație, oracular, atribuit oricărui cuvânt al lor, logica demonstrației fiind cu mult mai prejos de adevărul dezvăluit prin acești profeți: „ai fi zis că era vorba de-o adevărată inițiere În mistere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ghicitori 2. Insula lui Chronos nu este accesibilă oamenilor, cu excepția corăbierilor care sosesc aici pe mare după o lungă călătorie plină de primejdii. În schimb, acești câțiva aleși trăiesc aici precum pustnicul de la marea Erythreea, Într-o deplină intimitate cu divinul. Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae: „a doua moarte” a daimonilortc "Mitul lui Sylla din De facie in orbe lunae \: „a doua moarte” a daimonilor" În același mit al lui Sylla găsim câteva lămuriri cu privire la moartea daimonilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
are o prea mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De facie..., bazându-se tocmai pe această idee de mixitate. Lectura mitului din De facie... nu ne Îndeamnă la o identificare Între nous și daimon. Daimonul aparține lunii, nous
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Un suflu profetic (pneuma) care iese din pământ exercită o influență asupra Pythiei și asupra acestei facultăți pe care ea o deține. Dacă Pyhtia manifestă dispoziția necesară (krasis) pentru a intra În starea de entuziasm, va putea stabili contactul cu divinul. Facultatea divinatorietc "Facultatea divinatorie" Ce se mai poate spune despre această dynamis? Mai Întâi, după E.R. Dodds 1, am avea de-a face cu o teorie savantă, produs al anumitor reflecții filosofice sau teologice, dat fiind că, la origine, harul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și transparent, al gândirii divine, În limitele impuse de propria-i fire muritoare. După spusele lui Plutarh, Pythia din vremea sa provine dintr-o familie onorabilă, dar e „pe deplin neștiutoare și fără experiență”, lucru care-i Înlesnește contactul cu divinul. „Se apropie de zeu cu un suflet Încă feciorelnic (parthenos ten psychen)”. Ținuta ei este de asemenea de o simplitate absolută. Din replica ironică a lui Sarapion (396 f-397 b) putem deduce că : „ea coboară În lăcașul profetic fără să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de alta, arată În mod clar că zeul nu poate fi răspunzător decât de mesaj, de conținutul oracolelor, nu și de forma lor (397 c). De altminteri, ideea că ignoranța și simplitatea sunt calități care favorizează intrarea În contact cu divinul era destul de răspândită În Antichitate. E.R. Dodds 1 citează un text din Iamblichos În care acesta spune că nu oricine reprezintă un medium potențial. Cele mai nimerite sunt persoanele tinere și un pic nătânge 2. Părere ce pare să fie
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu Soarele, de bună seamă că merită bunele noastre aprecieri, precum și stima noastră pentru noblețea lor spirituală, deoarece pe acest Zeu Îl cinstesc mai cu seamă dintre tot ceea ce cunosc și Își doresc și În el Își așază ideea de divin. Cu toate acestea, haide să-i trezim la realitate. Ei sunt oameni care tânjesc după Zeu În cel mai frumos vis pe care l-au avut. Dar este bine să-i Îndemnăm să aspire și mai sus dacă vor să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
făcut deja o introducere la subiectele abordate cu prilejul Întrunirii noastre. (E) Dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...1, de ce lipsi-vom noi oare spiritele legate de corpuri de acea facultate prin care demonii sunt În stare să prevadă și să dezvăluie viitorul? Nu e de crezare că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei epoci noi, aceea a Renașterii, care se făcea simțită, și anume: spirit de inițiativă, inteligență și educație îngrijită, emancipare și dorință de afirmare în societate. O donna angelicata nu este doar o aspirație la Boccaccio, ceva intangibil, legat de divin, ci are mult mai multă concretețe, este mai ancorată în realitățile vremii și de aceea mai credibilă uman, cu toate că nu se poate întru totul debarasa de o dimensiune alegorică, abstractă. Cea care se distinge din primele momente la întrunirea din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
epică sau narativă, cu aventurile, serbările, descrierile, plăcerile și răutățile ei. Viața contemplativă devine activă; lumea cealaltă dispare din literatură; omul nu mai trăiește în spirit, în afara lumii, ci se cufundă în ea, simte viața și o gustă. Cerescul și divinul sunt alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
educației religioase se Înțelege greșit că Spiritul este bun, iar corpul fizic nu, fiind o „Închisoare” a spiritului. În realitate, atât partea spirituală, cât și cea materială, În starea lor cea mai Înaltă, sunt menite să reprezinte o reflecție a divinului. Termenul materie provine de la cuvântul latin mater, care Înseamnă „mamă”. Lumea fizică este mama, pentru că materia este potirul În care coboară spiritul. Ea Îi permite Spiritului să se exprime pe el Însuși. Adevărata spiritualitate nu Înseamnă a renunța la lumea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei privitoare la poetica personajului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel care, se pare, a introdus primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]