7,734 matches
-
prizonieri. Nu mă-ndoiesc că evreii exilați și prizonieri în Babilon au avut contribuția lor la edificarea Turnului care l-a supărat pe Dumnezeu, căci Omul - cu „O” mare - încerca, trufaș, să se înalțe pe sine, fără ajutorul și mila divinității. Să-și dovedească absența limitelor sale. O religie nouă, ar fi putut satfel să apară, închinată Omului și cutezaței sale! Dar Dumnezeu a știut să diversifice limba unică de până atunci, ca să nu se poată înțelege oamenii, constructorii între ei
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
lor, a descifrării, ne poate lumina, ne poate da, printre altele, bucuria că existăm, că pășim, că... Iată, de pildă, încă un sens important: sus, la încheierea construcției, pictorul preferă să nege nerealizarea acestui vis îndrăzneț al Omului vizavi de Divinitate, și-n loc să fie o consrtucție nefinalizată, fără partea de sus, Turnul se termină cu o cupolă, poate de Templu, poate în amintirea, cumva, a celui distrus de Nabucodonosor, pribegindu-i pe evrei, și determinându-l pe Verdi să
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
aveam pe ce să scriu, așa că am apelat la o foaie din Biserică unde se scriu acatistele. Apoi, totul a decurs firesc. Momentele de inspirație (consider divină), mă urmăresc în situații dintre cele mai neașteptate. Nu pot decât să mulțumesc divinității pentru acest lucru. Citește mai mult Niciodată nu știm ce se ascunde în fiecare dintre noi. În urmă cu un an, în mai 2012, mi-am dat seama cu adevarat de acest lucru. Nu știam că pot, nu știam ce
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
aveam pe ce să scriu, așa că am apelat la o foaie din Biserică unde se scriu acatistele. Apoi, totul a decurs firesc. Momentele de inspirație (consider divină), mă urmăresc în situații dintre cele mai neașteptate. Nu pot decât să mulțumesc divinității pentru acest lucru.... XXVI. TRĂIRI TERESTRE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
comanda lui Tiberius, am avut o mică intervenție în Scyția minor în timp ce magnificul Tiberius rămăsese cu grosul legiunilor în Panonia. În Scyția am aflat că dacii dau închinare unei singure zeități. Evreii nu sunt deci singurii care au o singură divinitate... -Hm! Să revenim totuși. Zeii, n-ar fi îngăduit nici o dată această formă de închinare unică, dar după cum spuneți și vă cred, pe lângă credințele iudeilor și a acestor daci, se infirmă de fapt acest lucru! îl completă Iocentus. Pilat ridică
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Lui, trepte care duc la recunoașterea posturii umane, de creatură ce a primit totul de la Dumnezeu, dar care, prin înseși da �rurile primite, are capacitatea de a discerne între cele de folos naturii lui - ce subzistă ca filiațiune tinzând către divinitate (poftirea înfie �rii) - și cele dimpotrivă. Către acest înțeles ne conduce Sfântul Maxim Mărturisitorul, comentând locuri din Vechiul Testament: Ezechia nu a răsplătit binefacerea pe care i-a faăcut-o lui, Dumnezeu, " Căci nu a măsurat recunoscător mulțumirea cu mă �rimea izbânzilor
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
fundația pe care se clădesc toate celelalte virtuți și valori personale și doar curajul poate face ca acestea să fie reale. Feciorul de împărat este voinicul, tânărul dăruit încă de la naștere luptei pentru dreptate. Venirea acestuia este anunțată ceremonios de divinitate tatălui, autoritatea desemnată a se îngriji de dezvoltarea pruncului, în lumea în care urma să vină, pregătit fiind de părinți până la momentul despărțirii de casa și de locurile dragi, în lungul drum al inițierii. Pentru tânărul ales supunerii încercărilor casa
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
viață făcătorul, care din Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, care a grăit prin prooroci". Ereziile pnevmatologice din această perioadă n-au pus la îndoială persoana însăși a Duhului Sfânt, dar au negat divinitatea acesteia și consubstanțialitatea ei cu Dumnezeu-Tatăl. Doctrina catolică despre purcederea Duhului Sfânt "de la Tatăl și de la Fiul"("Filioque"), cu toate că nu se compară cu ereziile pnevmatologice anterioare, a afectat în mare măsură unitatea Bisericii sobornicești, fiind una din particularitățile care separă
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
în sensul de experiență a Duhului Sfânt de către Biserică, inseparabilă de Sfânta Scriptură. Sfântul Grigorie de Nazianz aplică acest principiu la însăși revelația despre Duhul Sfânt, spunând că în Evanghelii această revelație nu are un caracter deplin, iar după Cincizecime, divinitatea Duhului Sfânt a fost descoperită în întregime. Prin urmare, Duhul Sfânt, punând în mișcare istoria mântuirii, nu înlocuiește pe Iisus Hristos, dar îl introduce într-un context actual, ca principiu de Viață, de iubire și de libertate. Pe de altă
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
cartea din Sfânta Scriptură, intitulată "Înțelepciunea lui Solomon"se spune că drepții "vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții"(5, 16), Împărăția, întemeiată prin lucrarea conjugata a Fiului și a Sfântului Duh, reflectând și oglindind, într-un oarecare fel, Frumusețea Divinității. Deci, ca o concluzie finală, voi susține că Ortodoxia are cea mai înaltă și cuprinzătoare viziune a frumuseții: frumosul artistic îl ajută atât pe autor, cât și pe contemplatorul său să înainteze, să progreseze către Dumnezeu, participând astfel la întărirea
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
de mică, foarte mică. Aveam nevoie de ei. Trebuia să mă descurc. Am început să scriu. Nu mă puteam opri, nu respiram, nu auzeam, scriam. Pe un drum fac pași. Pașii fac un drum. Limbaj rigid, tehnicism Lumea se explică Divinitatea nu, e strictă. Trăind port vina vieții Un nimic trecător e vântul acesta Imprimat în sângele meu Am gustul chinului în gură Nu mă priviți, Nu râdeți Ironică trăire iubind la infinit Cine sunt eu? Cine sunteți voi? Greșesc cu
27 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367094_a_368423]
-
fost cândva întreg și accentuat. Poetul operează, cum se vede, și o reabilitare. Eliberarea de constrângerile modernismului centrează interesul lectorului pe valorile strămoșești, în care filozofia se afundă în mit și mitul se extrage din bunele raporturi ale omului cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Daciei în acest necunoscut este pentru autoare un simplu pretext. Intenția sa a fost și rămâne aceea de a ne provoca la descifrarea unor semnificații tainice și adânci, cum este de exemplu, cea a Muntelui. În final, între cele două divinități, Dumnezeu adevărat și un zeu „din carne și sânge”, rămâne Dacia, o femeie în fața lui Dumnezeu. Iar ea știe ce are de făcut. „Trebuie doar să aștept trenul meu, poate drezina care să mă scoată în lumea adevărată. Voi dormi
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Cum izvorând îl înconjor/ Ca niște mări, de-a-notul...”, spune Mihai Eminescu în „Luceafărul”, în timp ce Petru Lascău vorbește despre un ocean interior. Dramatismul versurilor lui exprimă foarte bine condiția poetului, a celui care prin artă ajunge să se identifice cu Divinitatea. Așa cum lumea a fost creată prin Cuvânt, și universul poetic a lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
albastre”) Sentimentul religios, emoția religioasă sunt subsumate în poezia sa luminii sacre, exprimată prin metafora „eterna cerului aură”. Dacă la Lucian Blaga întâlnim dualitatea „lumina mea/lumina altora”, la Petru Lascău, lumina este una singură și ea invită la cunoașterea Divinității prin contemplare și rugăciune, care izvorăsc în „bucurie pură”. De altfel, dacă Petru Lascău are vreo fobie, atunci aceasta este legată de cei cărora sentimentul religios le este străin. „Mă tem de cei ce nu se roagă/ Cu cea mai
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
cei ce nu se roagă.” („Fobie”) Veacul nostru este caracterizat de flagelul necredinței, al absenței religiozității sau al unei false religiozități. Petru Lascău reușește în doar câteva versuri să facă o radiografie a societății contemporane, în care lipsa legăturii cu Divinitatea are ca rezultat îndoiala și sărăcia sufletească, ambele concretizate în nimicirea stării de iubire. „Nu pune la probă iubirea/ Acest crin imaculat/ Al lumii./ Iubirea nu se-ncearcă,/ Ci se crede.” („Test”) Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-atuncea amândoi/ purtând pe frunți a cerului aură.” Poezia erotică a lui Petru Lascău stă sub același semn al divinității. „Privirea Ta ne-nseninează zarea/ Mereu mai pură-n sfinte limpezimi/ Sub pașii noștri se despică marea/ Mirositor a miei și a azimi.” („Semnătura iubirii”) Natura asistă, la fel ca în miturile fundamentale, la nunta celor doi, care ia proporții cosmice
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
ca fiind concentrată pe misiunea primită de el de la Dumnezeu, de a predica venirea judecății, construind o corabie care să reziste potopului nimicitor. „Noe avea un respect deosebit față de Dumnezeu. El trăia o viață plină de pioșenie și reverență față de Divinitate. El era conștient că ochiul lui Dumnezeu îl vede, urechea Sa îl aude și de aceea, el umbla înaintea lui Dumnezeu plin de o teamă sfântă.” Petru Lascău ne spune: „Noe reușește o performanță deosebită pe care de regulă, noi
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
-ntrebi”) „Sunt decisă să produc simplitate, sinceritate” În poemul „Rezultat final”, apare dramatic suferința omului creator, ideea catharsisului, adică a purificării prin artă, enunțată de „Poetica” lui Aristotel, și care, la Adina Sas-Simoniak, este înlocuită de certitudinea transformării realizate de Divinitate. Asistăm la spectacolul unor sentimente generate tocmai de problema menirii poetului confruntat cu propria luciditate, cu propria dramă. Totuși, la Adina Sas-Simoniak, tragicul sfârșește într-o dispoziție jovială, ce denotă legatura puternică a autoarei cu ancestralul, demonstrând o imensă putere
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
două ferestre,/închide mai multe/ferestre,/apoi ferestrele /mă închid pe mine/în oboseala gândului”, acum sticla ferestrelor din “Cuvintele” Victoriței Duțu se topește la apariția unei raze. Raza aceasta aduce cu sine speranță, lumină, bucurie, cunoaștere. Raza este atributul divinității și astfel, frumusețea, în a cărei căutare se află poeta, devine o realitate tangibilă. De data aceasta,“frica/și oboseala” nu se mai îmbrățișează, iar drumul infinit al cuvintelor Victoriței Duțu abia începe - “eu merg până departe,/fac un pas
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
zorilor,/ Ca o trâmbiță puternică/ De lumină/ În întunericul ce-și revarsă/ Chipul în/ Oglinda/ Din odaia mea.” („Culori”) Confesiunea lirică, jocul pictural al luminilor și umbrelor, încărcătura metaforică, poetizarea unor imagini biblice, abordarea unor teme precum suferința, binele, răul, divinitatea aduc accente dramatice în „Spațiile” Victoriței Duțu. Spontaneitatea, firescul, inocența, sentimentul de înstrăinare, opțiunea între real și ideal vorbesc pe de o parte, despre neputința omenească de a-și depăși limitele în zborul spre înalt, iar pe de altă parte
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Dacă în românele obișnuite scriitorul urmărește să proiecteze cât mai bine anumite aspecte din realitate - sentimente, frământări, experiențe, toate acestea văzute din perspectiva umană - românul creștin are menirea de a-i arată cititorului că dincolo de experiență omenească limitată, se află divinitatea. De altfel, românul creștin are o veche tradiție. Inspirată în general, dintr-o întâmplare adevărată, o astfel de creație își propune să aducă la lumină frământările și căutările noastre, în dorința de a-l descoperi pe Dumnezeu și de a
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
Muntele Horeb: „Nu te apropia aici! Ci scoateți încălțămintea din picioarele tale, căci locul pe care calci este pământ sfințit!” [20] Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
care calci este pământ sfințit!” [20] Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]