1,277 matches
-
capete bilet de voie și o să meargă la oraș să-și ridice ochelarii. Era însă convins și recunoștea în sinea sa că nu ochelarii constituiau principalul scop al acestei noi deplasări la oraș, pe care o punea la cale. Ci doctorița Stănescu. Dorința de a o revedea devenise mai puternică decât se aștepta el că ar putea deveni și nu izbutea s-o mai stăvilească. Tata o visa pe doctoriță, tata număra orele rămase până când o să deschidă ușa acelui banal cabinet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noi deplasări la oraș, pe care o punea la cale. Ci doctorița Stănescu. Dorința de a o revedea devenise mai puternică decât se aștepta el că ar putea deveni și nu izbutea s-o mai stăvilească. Tata o visa pe doctoriță, tata număra orele rămase până când o să deschidă ușa acelui banal cabinet oftalmologic și are s-o întâlnească iar. În ziua cu pricina, fără să întâmpine nici un obstacol, tata a ajuns în oraș și s-a înființat la cabinet. Când i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe femeia care îl tulburase atâta pentru ca să-și dea seama că și pentru ea săptămâna aceea se scursese în același fel: într-o obsesivă așteptare, așteptându-l pe el, gândindu-se la el. -A, tovarășe brigadier, ați sosit! a exclamat doctorița Stănescu cu fața luminată subit. Ochelarii comandați sunt gata... Asistenta a mirosit că șefa ei îi arată un interes special tatei și atunci nu l-a mai tratat nici ea ca pe un pacient oarecare. A sărit și a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a luat dintr-o cutiuță ochelarii tatei. -Vedeți ce rame frumoase au, doamna doctor s-a ocupat, i-a ales, a zis ea mieros și l-a ajutat să și-i fixeze la ochi. -Vă vin nemaipomenit, a adăugat ea. Doctorița privea scena surâzând. Tata nu înțelegea ce vrea să însemne surâsul ei. Practic se încheiase consultația și el nu mai avea treabă acolo. Ar fi fost cazul să spună mulțumesc, să le salute și să plece. Sau să ia inițiativa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu. I-am promis dânsului că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
concediu. I-am promis dânsului că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul. Marinela și-a desenat pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era nițel ridicol în rolul acesta de june, el, care avea păr alb la tâmple. În stradă, doctorița s-a oprit și i-a întins tatei mâna, recomandându-se în glumă și serios: -Irina. -Valeriu, s-a prins tata în jocul ei. -Uite ce-am hotărât, Valeriu: să-mi faci o vizită. Tata a remarcat verbul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care plecase la București, la facultate: îi era din ce în ce mai greu, aproape nu mai făcea față. Mai exista și alt motiv de supărare: de curând ajunsese acasă vestea că tata divorțase nu doar formal, ci chiar avea acum pe altcineva, o doctoriță tânără pe care o cunoscuse în regiunea aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în cazul lui, ci de sex, de futut, el le futea așa cum te-ai spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la el. Și acesta era tot un exercițiu, important, de putere, pe care tovarășul Cameniță și-l reprezenta pitoresc, în stilul butucănos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
timpul de când se cunoscuseră, ea îl învăluise cu iubirea sa și cu fidelitatea sa, amândouă nedezmințite? O săptămână a durat starea lui de singurătate și de dezorientare pe șantier, ca și starea de perplexitate în ceea ce o privește pe tânăra doctoriță. Apoi, într-o seară, a venit dezlegarea enigmei și totul s-a așezat într-o altă lumină, în adevărata lumină. Era târziu, tata se întinsese în pat și se pregătea să adoarmă, când portarul a apărut și l-a strigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl și îngrijora teribil, fiindcă era convins că natura nu poate fi înșelată, mai devreme sau mai târziu, va plăti, va plăti neapărat pentru acest mers împotriva curentului, pentru această vremelnică, amăgitoare suspendare a timpului. Tata s-a mutat cu doctorița în apartamentul de bloc cu două camere pe care-l primise aceasta și, s-ar putea spune, a început o viață nouă: s-a căsătorit cu ea, cu acte în regulă. Cum decurgea această nouă viață a sa? Tata stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tatei, era preocupată fiindcă nu izbutea să înțeleagă ce face el în aceste peripluri, la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de intectuali bucovineni, din castoria lor au rezultat două fiice; Lili-Sanda care a fost colega cu noi, din promoția 1952 a liceului de fete, castorita Cârstea, care locuiește în casa părinteasca din Rădăuți și fiica cea mică Sanzaiana, castorita Voinicelu, doctoriță în Suceava. Soții Vișan au avut o căsnicie model până când distinsul profesor a trecut la cele veșnice, la 13 august 1977, fiind urmat la trei luni și de iubita sa soție. Ambii soți își dorm somnul de veci, după dorința
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și sever... Încurajați de exemplul lor competent, ne-am aventurat și noi - Mihai și cu mine - pe drumul cel mai pieptiș al Negoiului - Strunga Dracului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pornise mai departe înspre Poiana Neamțului, am rămas în acea noapte la cabana Negoiu numai noi trei: Mihai, eu și nepoata. Timpul se schimbase în rău, cabana era pustie, aveam loc berechet și, cu toate acestea, nu știu cum se face, dar doctorița, Ciza, zisă Nana, a aranjat să doarmă împreună cu noi, în camera cu mai multe paturi în care mă stabilisem cu Mihai. Era clar că Mihai îi plăcea. Poate chiar și eu... Dar tot așa de clar era că vom dormi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am intrat în fibrilație. Aveam pulsul extrem de accelerat și foarte neregulat. Am chemat Salvarea și am fost dusă la spital. Când eram încă întinsă pe targă, cu inima în acrobații, și mi se înregistrau actele, a venit la mine o doctoriță tânără să mi declare ce bucuroasă e că mă cunoaște, cât mă admiră și așa mai departe. Brusc, m-am simțit mult mai bine. Of, gata cu asta. R.P. „Mărturisesc că am cunoscut o sumedenie de oameni săraci cu duhul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dus de tic-tacul electrocardiogramei, ritmând „solsolmibemol”, asta ca să termin cu literatura. Când am coborât de pe masă, am încercat să glumesc: Koneț filma?, dar nu avu nici un efect, ceea ce mă îngrijoră imediat; cât m-am îmbrăcat afară, în anticameră, fetița și doctorița au rămas lângă aparat, discutând indescifrabil, revenind în anticameră unde tovarășa Rumianțeva puse ștampila peste EKG-ul meu și-l făcu sul, înmânându-mi-l suspect de surăzătoare, „în numele lui Anton Pavlovici Cehov”. „I-am spus că ați fost aseară
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Anton Pavlovici Cehov”. „I-am spus că ați fost aseară la Kaminska...”, îmi explică Netocika, dar de cum am ieșit din cabinet am așezat-o pe banca din fața ușii și i-am cerut imperios să-mi spună ce a discutat cu doctorița, „cum a ieșit? care e adevărul?”. Fetița fu simplă și clară: - Mi-a zis că n-aveți nimic la inimă! - Nu se poate... nu mă minți! Ea clipi des, ca în fața unei situații necunoscute, fără să-și poată modifica tristețea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acest fenomen de contrast.) Sunteți perfect! I-am cerut, fără rușine, să-mi jure „pe a cincea” și ea, cu discreția omului din aceeași rețea bazată pe un cod de nedivulgat, trecu peste orice jurământ, preferând să-mi livreze amănuntele: doctorița îi spusese că tot ce mi s-a întâmplat aseară ține numai de nervi și trebuie să mă duc la un doctor de nervi, nu de inimă. Firește că am întrebat-o de unde știa ce am pățit aseară ca să-i
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că tot ce mi s-a întâmplat aseară ține numai de nervi și trebuie să mă duc la un doctor de nervi, nu de inimă. Firește că am întrebat-o de unde știa ce am pățit aseară ca să-i poată explica doctoriței, poate că nu-i explicase bine - nu, din nou subtilă, Netocika mea ocoli un răspuns care m-ar fi pus într-o situație indecentă și-mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-i poată explica doctoriței, poate că nu-i explicase bine - nu, din nou subtilă, Netocika mea ocoli un răspuns care m-ar fi pus într-o situație indecentă și-mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot ce mi se întâmplase venea din faptul că eram prea sănătos, că n-am avut griji prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre ieșire, străbăturăm sălile curate, deloc populate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre ieșire, străbăturăm sălile curate, deloc populate și în pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i fie rău fiindcă e sănătos? Am mângâiat-o tandru cu EKG-ul pe obraz și după aceea mi l-am pus, ostentativ, la reverul pardesiului, în amintirea Obs-ului pierdut. Anunțându-l
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
luat rămas-bun de la Netocika, strângând-o ușor la piept, cu grijă să nu-mi mototolesc EKG-ul; atunci ea, cu un realism de a cărui perfidie nu putea fi conștientă, se îndepărtă puțin de mine și îmi zise clar că doctorița mă sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tot șirul, ca să ne simțim băgate-n seamă: — Hai, mișcați-vă și lăsați de-o parte aerele de domnișorici. Acum o să se vadă cine sunteți, care e fată mare ori care a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu deget de cauciuc se ocupa în mod normal de studente. Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în plâns și încă vreo cinci înjurându-le pe controloarele de păsărici, cu tot neamul lor. Mi-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]