6,346 matches
-
ca făcând parte din avere - asta pentru a întări la public imaginea sărac și cinstit. Dar reacția cea mai adecvată situației a avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea deconspirării Securității, legea declarării averilor a devenit un circ moral. Declaranții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cât privește pe cei care o țineau în mână, nu e treaba noastră, căci „nu suntem vidanjorii morali ai societății”, cum s-a exprimat dl Pleșu. Cuprinzătorul filosof Andrei Pleșu a fost cuprins de un neașteptat acces de funcționarism specialistic: dom’le, noi ne ocupăm strict cu legea deconspirării, cu art. și lit., dăm bonuri de ordine, adeverințe, ținem registre. Nu pot decât să mă mir că tocmai autorul Minimei moralia face abstracție de un lucru pe care îl știe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
intelectuală și umană, intelighenția, care, în ochii mulțimii, îi include și pe dnii Pleșu, Dinescu, Patapievici. Când apare știrea cu Doinaș ca turnător al lui Păunescu cel urmărit de Securitate, în opinia publică se întărește ideea de adâncime „ai văzut, dom’le, tot nenorociții ăștia care zic că sunt anticomuniști lucrau cu Securitatea, și săracul Păunescu, săracul Vadim, erau urmăriți, că erau patrioți”, întreținută săptămânal de flașneta România mare. Care va să zică, din cauza la Doinaș ăsta, a lu’ Pleșu, a lu’ nebunu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a aflat în expansiune politico-economică, militară, socială și a ținut să emblematizeze asta. Megamașinile umane care au muncit generații la catedrală au putut fi puse în mișcare de legătura dintre ierarhia religioasă și puterea politică. Notre Dame de Paris sau domul din Köln sunt atât simboluri religioase, cât și laice, politice. Pe măsură ce, în Occident, Biserica a început să se distanțeze de puterea politică, construcția de catedrale a încetat. În ortodoxie, religia a rămas mereu legată de Stat. În România, și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit cu convingerea că dom’ inginer Florian, cu priceperea și cu relațiile lui pe la pepiniere, sere, ocoluri silvice și institute de horticultură, o să transforme maidanul din jurul blocului (și din jurul nostru, al tuturor) într-o neasemuită grădină botanică. Am simțit pe pielea mea cât de convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ping-pong și un pix, iar Matilda, așa cum era ea singură pe lume, plinuță, cochețică și cu un cârlionț pe frunte, mi-a dat într-o zi un pupic. Dup-aia au început să bată la ușă, să-l caute pe dom’ inginer și să se intereseze când vine primul camion cu puieți. Mama habar n-avea, eu nici atât, iar tata ne făcea semne disperate să spunem că nu-i acasă. Când timpul plantării copacilor s-a dus și când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noi atitudini, să provoace o schimbare majoră în societate. De regulă, cădem toți pradă mai multor confuzii, mai multor tentații, orbecăim într-un fel. Dar, în ăștia zece ani, cine a iluminat și ce cale, ca să convingă populația că, uite dom’le, pe acolo e de mers pentru poporul român?! Cine, întreb, a reușit să ne convingă și să ne limpezească un drum pe care să-l urmăm? Nimeni! În același timp noi i-am ales, noi le-am dat credibilitate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am format numărul generalului. După câteva zeci de secunde, omul răspunse. - Știi cât e ceasul? zise cu un glas rupt de somn. - Mă scuzați, dom’ general, Alex Tocilescu la telefon... - Oooooh, domnule Tocilescu, ce onoare, oooh... - Dom’ general, iertați-mă că v-am trezit din... - Dar nu face nimic, noooo, nici nu dormeam, citeam ziarele de ieri... Cu ce vă pot ajuta? - Păi, uitați, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de pe biroul său și am format numărul generalului. După câteva zeci de secunde, omul răspunse. - Știi cât e ceasul? zise cu un glas rupt de somn. - Mă scuzați, dom’ general, Alex Tocilescu la telefon... - Oooooh, domnule Tocilescu, ce onoare, oooh... - Dom’ general, iertați-mă că v-am trezit din... - Dar nu face nimic, noooo, nici nu dormeam, citeam ziarele de ieri... Cu ce vă pot ajuta? - Păi, uitați, mă aflu într-o secție de poliție... - Vai, dar de ce? - Drept să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mma Ramotswe o afectase acest articol. Concetățeanul nostru, domnul Richard Mavuso (deasupra) a fost călcat cu mașina, vineri seara, de ocupanta locului doi a concursului Miss Swaziland. Binecunoscuta regină a frumuseții, domnișoara Gladys Lapelala, din Manzini, l-a călcat pe domul Mavuso pe când încerca să treacă strada în Mbabane, unde acesta lucra ca funcționar la Departamentul Drumuri și Poduri. Asta era tot ce spunea articolul și Mma Ramotswe se întreba de ce o afectase atât de mult. În fiecare zi mureau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă și intră. În spatele unui birou stătea o femeie slăbuță, care încerca să deșurubeze capul unui stilou. Îl caut pe domul Ranta, spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi aruncă o privire plictisită. — Pe domnul doctor Ranta, o corectă. Nu e un oarecare domn Ranta, ci domnul doctor Ranta. — Îmi cer scuze, zise Mma Ramotswe. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor, dac-ai ști câte știu eu, ți s-ar face părul măciucă. Dar m-am gândit că mai bine aș merge la Anatol, așa că am luat-o spre malul Bahluiului. Nu mai știam nimic de el de aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de lipsa mea de entuziasm. Păi știi cum e-acolo? Ai văzut cum e-acolo? - Nu, n-am fost. Acum fie o să-și imagineze că-s de la altă armă, fie o să-i treacă prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai ambiguu, c-are cârlig la cititor, trestii... Trebuie să mai am puțină răbdare, ficatul mi-e flenduri, ar trebui să explodeze de pe-o zi pe alta, dar tot mai ține, mai distilează magariu’. Am moștenit o fibră tare, dom’le! Râdea, cu brațele larg deschise. Își păstrase obiceiul de a-și ascunde pumnii în mâneci, probabil de pe când înghețam la cules păpușoi. - Hai, ce-i cu aiurelile astea? Nu te mai prosti! Dar știam că-i așa, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la muflonul nostru, presupus mâncat cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă surprind întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe teren. Au izbucnit cu toții în râs: - Fugi de-aici, dom’ profesor! mi-a dat dom’ Mardare un dupac amical. Cum să fie ce-ai zis, mu... mă-sa pe gheață, da’ ce, noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu o noapte înainte: - Și căpățâna aceea era a muflonului, nu-i așa? mă surprind întrebând ca un gazetar de provincie la prima sa deplasare pe teren. Au izbucnit cu toții în râs: - Fugi de-aici, dom’ profesor! mi-a dat dom’ Mardare un dupac amical. Cum să fie ce-ai zis, mu... mă-sa pe gheață, da’ ce, noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul pieptului vine căscatul, forțând diafragma. - Nu se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost totuși prea moi, nu le-au încolțit cum ar fi trebuit pe canalii... Dar Andru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
blocul farfurie zburătoare al familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vînzarea. Dădea cu flitul la guvern, și făcea bine cititorului, lăsîndu-i impresia că și aici e un fel de Americă, nu doar pentru că se plimbă lumea cu Fordul ori vorbește la telefon automat, ci și din cauza lui Cocoș, "un Dillinger, dom'le, curat Dillinger, n-ai văzut ce privire are?..." I-a răspuns și atunci, ca și prima dată cînd a vorbit eu Mihail, în așa fel, încît să-l mulțumească. Voi face tot ce-i cu putință de făcut, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea ori mai scund el. În astfel de situații e mai bine să nu-ți exprimi opinia. "Dacă ai noroc, dom'le, te găsesc încă din prima zi. Dacă nu, stai și rabzi. În cel mult o săptămînă tot dau ei de tine. De aia trebuie să fii foarte precaut. Păi, cînd m-a trimis pe mine șefu', două zile m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]