5,649 matches
-
la o cantitate de 12,8 milioane de hectolitri (Negrea. 2005). Strategii publicitare pe piața vinului Cea mai nobilă băutură românească, vinul, are la noi o tradiție veche de sute de ani - cea mai mare vinotecă de la ora actuală, Beciul Domnesc, e construită de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Deși în ultimii 10 ani românii s-au îndepărtat de băutura lor preferată, revirimentul adus în preferințele lor de către investitorii în industria vinului este un semn că tradiția va fi reînnodată (Constantin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
să se impună atenției prin relatări veridice și dramatice. SCRIERI: Istoria celor petrecute în Țara Românească. Începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod; Aici scriem oarecare sfaturi ce am dat prea luminatului domn Ion Alexandru, când se afla în scaunul domnesc, în Tezaur de monumente istorice pentru România, I, publ. Papiu-Ilarian, București, 1862, 327-384: Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia începând de la Șerban Voievod, LRV, II, 234-249. Repere bibliografice: N. Iorga, Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor, AAR, memoriile secțiunii
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
II, București, 1968; Lupii de aramă, îngr. și pref. Doina Modola-Prunea, Cluj-Napoca, 1975; Versuri, București, îngr. și postfață G. Gheorghiță, 1979. Traduceri: H. Ibsen, Peer Gynt, București, 1925, Casa cu păpuși (Nora), pref. Vera Călin, București, 1957, Pretendenții coroanei (Os domnesc), București, 1958; Carmen Sylva, Poezii, București, cu desene de Rodica Maniu, 1936; Gerhart Hauptmann, Clopotul scufundat, București, 1939; A.S. Pușkin, Basme, București, 1953; Katona József, Bánk Bán, București, 1953; Balade populare ruse, pref. Fl. Caloianu, București, 1954; Molière, Nechibzuitul sau
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
s-au revărsat din două părți: direct de la surse, din Occident, și pe căile ocolite ale sud-estului și estului european. Agenți ai lor erau, în primul caz, tineri înapoiați din școli apusene, dar și feluriți străini aduși din vest: secretari domnești, dascăli, refugiați politici, artiști. Focare de cultură occidentală existau însă și în Imperiul Otoman, mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca fanarioților, cu toate neajunsurile ei, a avut și meritul
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu epitete naive dar plastice, vioiciunea narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, H.-R. capătă primele noțiuni de filosofie iluministă și cunoaște scrierile lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Condillac, Destutt de Tracy. Retorica și poetica le învață după Boileau, La Harpe, Marmontel, Hugh Blair
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
religioasă are o pondere mult mai mică decât s-a crezut, ca și cărțile populare, și că, în schimb, „caracterul masiv laic al culturii noastre vechi” a fost ignorat (autorul ține să demonstreze, de pildă, rolul mare al „literaturii curților domnești”). Istoria... - care nu a mai continuat - cuprinde un bogat material iconografic, înțeles călinescian, ca parte integrantă a textului. Micromonografiile Titu Maiorescu (1972), Dobrogeanu-Gherea (1972) și Nicolae Filimon (1977) sunt lucrări de inițiere, scrise clar, accesibil, uneori într-o apăsată notă
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
două principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri cu care dușmanii mântuirii omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la curtea princiară moldovenească 5, fără urmări importante pentru orientarea religioasă a familiilor domnești din Țara Românească și Moldova, a avut loc pe fondul încercării papalității de a-și consolida pozițiile la sud și est de Carpați. Astfel, înlăturarea dominației tătaro-mongole în aceste regiuni, printr-un efort conjugat, la care s-au alăturat două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de modele balcanice, în dauna celor mai vechi, de inspirație central-europeană27. Contribuția unor meșteri originari de la sud de Dunăre la construirea unor edificii de cult ortodox în Moldova în perioada amintită a fost reținută și de documente provenite din cancelaria domnească. Astfel, Alexandru cel Bun avea să dea două sate meșterilor Nichita și Dobre - ultimul nume de o rezonanță certă sud-slavă -, pentru zugrăvirea unor biserici 28. Faptul că domnul țării făcea dania înainte de începerea lucrărilor sugerează, așa cum s-a mai observat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cantemir, Descriptio Moldaviae, traducere după originalul latin de Gh. Guțu, București, Editura Academiei, 1973, p. 297. unor privilegii acordate Episcopiei armene. Însuși Gheorghe Duca, în anul izbucnirii revoltei conduse de Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să cheme în Moldova armeni din Țara Turcească sau din Țara Leșească, asigurându-le tuturor celor care se vor așeza sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, texte în care imaginea armenilor era asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
staționați în Moldova, iar unii dintre ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Lemberg, Camenița și Bar, de formație latină. Cronica lui Grigore Ureche și Simion Dascălul și întreaga operă a lui Miron Costin sunt ilustrative în acest sens. De asemenea, de neînlocuit s-au dovedit a fi secretarii poloni de la curtea domnească din Iași sau Târgoviște pentru întreținerea corespondenței diplomatice a domnului cu autoritățile Republicii nobiliare. Pe de altă parte, tot din spațiul slav, dar cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Naționale din Chișinău, fotografie pe care a făcut-o cercetătorul Ion Negrei 17. • Veronica Vasilescu, Ornamentația și miniaturile documentelor din Țara Românească până la Constantin Brâncoveanul, în RA, XI, nr. 2, 1968, p. 253-263; Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, Acte de cancelarie domnească, ornamente și miniaturi, București, 1974; Gheorghe Buluță, Sultana Craia, Manuscrise miniate și ornate din epoca lui Matei Basarab, București, 1984. • Traian Ionescu-Nișcov, Maria Soveja, op. cit., p. 19. • Ștefan Andreescu, Radu Mihnea Corvin. Domn al Moldovei și Țării Românești, în Restitutio
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
le mulțumesc și pe această cale. Prin acest act, cu data de 12 decembrie 1627 (emis după numai trei zile față de celălalt), Miron Barnovschi dăruiește mănăstirii sale din târgul Iașilor satul Șipotele pe Miletin, în ținutul Hârlău, și Muntenii, sat domnesc, ascultător de ocolul târgului Vaslui (fig. 1). Povestea satului Șipotele a fost dictată de domn diacului Borăleanul: „a fost mai înainte a lui Arbure, care s-a ridicat asupra domnului său, și a fost ucis și i s-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel, portretele domnului Radu Mihnea, a doamnei, Arghira, și al coconului domnesc, Alexandru, de pe actul din 10 iulie 1614, sunt asemănătoare cu portretele împăratului Alexie III Comnenul și al împărtesei Teodora, păstrate pe hrisovul de danie, din 1374, pentru mănăstirea Dionisiu, de la Muntele Athos. Actul de danie al lui Radu Mihnea a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice în prima jumătate a veacului XIX, Alexandru Zub remarca faptul că „marile proiecte cărturărești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și tot din Vulgaris, Centenar, rămasă în manuscris. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 105-106, și N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache (1768-1846), București, 1904. • Fostul elev al lui Neofit Duca a fost îndemnat de profesorul de la Academia domnească din București să traducă din autorii greci. Traduce în română Elementele logicei și eticei de Heineccius, Buda, 1829, după intermediarul grecesc al lui Grigore Brâncoveanu, pe care le folosește în activitatea sa didactică. Traduce și lucrări bisericești, precum și Enhiridul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la Arhivele Generale Regale din Haga. Ele ne-au fost accesibile prin xerocopii, transmise cu amicală bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul acestuia, viitorul domn al Moldovei Mihail Suțu, șapte de la dragomanul Gaspar Testa și numeroase acte comerciale 31
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românesc”, cu o parte literar-științifică, intitulată „Almanah de învățătură și petrecere”), în care publică și câteva dintre articolele sale cu caracter social: Despre civilizație, Despre pauperism ș.a. Relațiile cu domnitorul Mihail Sturdza devin tot mai încordate. În 1844 fostul aghiotant domnesc, aflat la Viena cu intenția de a ajunge la Paris, este rechemat în țară și, folosindu-se primul prilej, surghiunit la mănăstirea Râșca. Eliberat, obține, în sfârșit, permisiunea de a călători și pleacă în Franța și Spania (1846), cu gândul
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
care au urmat. Este, pe rând, director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849- 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851-1852), deputat în Divanul Ad-hoc și conducător al mișcării unioniste (1856-1857), membru al Adunării Elective a Moldovei (după ce a renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această ultimă calitate, a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
1920; Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul, Iași, 1920; Toamne de odinioară, București, 1924; De la noi, la Cladova, București, 1924; Două întâmplări minunate, București, 1924; Piatra din capul unghiului. Scrisori teologice, București, 1926; Cartea creștinului ortodox, București, 1926; Meditare la Rugăciunea Domnească, adică la „Tatăl nostru”, Arad, 1927; Răbdare și nădejde, București, 1928; Caligraful Terțiu, București, 1929; Roxana, București, 1930; Scrisori către Simforoza. În Pământul Făgăduinței, București, 1930; Papucii lui Mahmud, București, 1932; Doctorul Taifun, București, 1933; Nuvele și schițe, București, 1934; La
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
banditismul, terorismul, unii dintre ei găsindu-și moartea în condiții sordide, departe de țară. În 1991 scriitorul a publicat un volum de povestiri istorico-cinegetice, Neagoe, căpitan de vânători (personajul central este viitorul domnitor Neagoe Basarab, în tinerețe vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-o limbă convențional-arhaizantă, furnizează detalii interesante despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]