1,248 matches
-
mai rămăseseră doar cele care priveau tratamentul lui Laurie Fox. O Îngrijise și o vrăjise, Îi fusese alături În permanență, cînd colindau serile din bar În bar și din club În club. Dar nu făcuse nici o Încercare de a-i domoli apetitul pentru cocaină și amfetamine, ca și cum femeia asta rănită și tot mai rablagită era vreo creatură exotică demnă de expus În toată splendoarea ei nedomesticită. Știam că el Îl pedepsea pe Sanger pentru păcatele tuturor acelor psihiatri care nu izbutiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul occipital, iar prima investigație începu și le oferi prima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după dric și teama din ochii rudelor ațâțau și mai mult femeile și bărbații obosiți. v Trecu o locomotivă în manevră și cantonierul ridică bariera uluit. Convoiul trecu. Dincolo de șina Constanței, drumul iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini triste, galbene, abia pâlpâind dincolo de sticla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timpul în ochi. Apoi, spre surpriza amândurora, întinse brațele și le trecu pe după umerii lui, până când el, încă înțepenit și nemișcat, fu cuprins în îmbrățișarea ei. Îl ținu așa un minut, apoi încă unul și încă unul, bătăile inimii ei domolindu-se treptat, în timp ce el rămânea neclintit ca marmura. În cele din urmă, îl convinse să se așeze, repetându-i că suferise un șoc teribil, că trebuia să-și acorde timpul necesar ca să accepte cele întâmplate și că abia după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
I-a spus mamei că a văzut ceva anume, începu Uri, care era o întruchipare a politeții și a datoriei filiale. Ceva care va schimba totul. Știi cumva care e lucrul ăsta? Shapira se întoarse spre Uri și își mai domoli glasul. — Am vorbit tot timpul cu tatăl tău în aceste ultime săptămâni. El și cu mine... Mă refer la ultimele trei sau patru zile. Atunci a văzut ce a văzut... —Putea să fie un om destul de secretos, Uri. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să aflu ce s-a întâmplat cu părinții mei. Cineva mi-a omorât mama, Maggie. Sunt sigur de asta. Și vreau să aflu cine a făcut-o. Asta-i tot. Simțea că îi scade neliniștea, ca și cum i s-ar fi domolit sângele în vine. Dar ai fi putut să transmiți serviciilor de informații israeliene ce știai. De ce să fac asta? Cei din securitatea israeliană mi-au împușcat tatăl, nu-ți aduci aminte? S-ar putea chiar să fie în spatele tuturor acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se hotărască să sară. Urmă căzătura - dar fu una ușoară, nu mai mult de jumătate de metru, ca și cum ar fi ratat o treaptă pe întuneric. Împiedicându-se, alergă până când nu mai putea fi văzută de pe drum. Când i se domoli respirația, se uită în jur și își dădu seama că e singură. După o secundă auzi o împușcătură deasupra ei, pe drum, și știu, cu o siguranță de fier care o făcu să înghețe, că Uri fusese cel lovit. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îi întinse lui Maggie o bucată de hârtie, ruptă din carnetul de mesaje al hotelului. Ne vedem într-un moment vechi. Știu ce avem de făcut. Vladimir junior. Capitolul 60 Ierusalim, vineri, cu două ore mai devreme Tremurul i se domolise acum, fiind redus la o durere ritmitcă. Se întrebă dacă nu îi injectaseră ceva, poate în coapsă, când îl împingeau în Mercedes. Sau poate mai târziu. Nu ar fi observat dacă ar fi făcut-o. Își revenise acum o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită setea care l-a măcinat toată viața de a se comporta vitejește În bătălie, setea de acel ultim galop curajos cu pistolul pregătit sau cu sabia scoasă din teacă. Dacă aș fi fost În stare să-i scriu epitaful, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
casa din nord pentru ceea ce credeam că va fi doar o scurtă așteptare, o oprire prudentă pe marginea sudică a Rusiei, ca o pasăre ce-și Întrerupe zborul, odihnindu-se pe o creangă; dar furia noului regim refuza să se domolească. În Grecia, În răstimpul a două luni de primăvară, am umblat În zadar după fluturele Orange-tip al lui Gruner, după fluturele Sulphur al lui Heldreich, după fluturele White al lui Krueper: nu se găseau În acea parte a țării. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși Încercată, până ce problema este acordată astfel Încât să atingă nivelul necesar de frumusețe și surpriză. De câte ori nu m-am luptat să domolesc teribila forță a reginei albului pentru a evita o dublă soluție! Trebuie să se Înțeleagă că În problemele de șah competiția nu are loc Între Alb și Negru, ci Între persoana care compune problema și persoana prezumtivă care o rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. - Erau ochii Genarului exilat în împărăția aerului. Făt-Frumos domoli pasul calului, și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. O zi încă și ajunseră în mândra cetate a împăratului. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, când se împrăștiă faima venirei lui, ziua-și muiă aerul în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare, alegătorii aveau toată ziua ca să voteze, trebuie că așteptau să se mai domolească furtuna. Delegatul p.d.s., însă, preferă să rămână tăcut, se gândea la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din gură ceea ce spunea în momentul în care locțiitorul președintelui a intrat în sală, Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
teren viran aproape în afara porților. Comisarul merse și merse și, deodată, fără să-și dea seama cum ajunsese acolo, se trezi pe strada unde locuiau medicul și soția lui, însă gândul lui nu a fost, E strada unde locuiește el. Domoli pasul, continuă să meargă pe partea opusă și se afla, poate, la vreo douăzeci de metri când ușa clădirii se deschise și soția medicului ieși cu câinele. Într-o mișcare instantanee, comisarul întoarse spatele, se apropie de o vitrină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deasupra lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un răspuns. M-am Întors și am descoperit că Milton ieșise din cameră. Câteva clipe mai târziu l-am găsit plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Central Oyster, ca să facem schimbul. Salutări, G.M. O Întâlnire cu Giles era exact lucrul de care avea nevoie Lauren pentru a ieși din pasa proastă, deși speram că pasiunea orbitoare pe care o avea pentru el Începea să se mai domolească. El nu era liber și, chiar dacă ar fi fost, tipul era mult prea alunecos pentru gustul meu. Pregătirile estetice pe care Lauren le-a făcut pentru „Întâlnirea ei de afaceri cu Giles“, cum o numea ea, au fost, zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o evocare... Ceva frumos — Deci vreți ceva frumos, așa..., se agită vătaful călușarilor și își cheamă la ordine colegii. — Nu, nu, vrem să vedem ce faceți voi de obicei, cînd sînteți doar între voi ! încearcă etnologii din capitală să-l domolească pe țăran. — Ei, că doar nu ați venit degeaba de la București ! se revoltă țăranul. O să vedeți, o să vă placă ! - și îi dă zor mai departe să se îmbrace și să se așeze în formație ca pentru televizor. — Nu trebuie să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]