1,187 matches
-
o fotografie cu Hunter, am spus. Articolul din New York Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel mai sexy om de televiziune din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J. Phillips de pe Bond Street. Cunosc bine locul, crede-mă. Cel mai bun bijutier din Londra. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va fi gata pentru a fi ridicat după 20 noiembrie“, scria lângă desen. Am oftat adânc. Deci asta pusese la cale Hunter când fusese la Londra! Comandase un pandantiv deosebit pentru mine. Ce drăguț din partea lui să pretindă că fusese la o Întâlnire de afaceri inopinată. Nu era de mirare că fusese atât de vag atunci când Îl interogasem cu atâta mânie despre el - Își proteja foarte romanticul său proiect pornit din dragoste. Hunter nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de la Sophia și cele cinci surori ale ei. Era ilustrată cu un instantaneu foto În care apăreau toate (semănând perfect cu Gwyneth Paltrow, normal), făcând cu mâna de pe bancheta din spate a unei camionete din anii ’60 În Colorado. Ce drăguț, am spus. Sunt toate atât de frumoase. Nici una nu e la fel de frumoasă ca soția mea, obiectă Hunter, uitându-se la mine cu dragoste. Ca urmare a unui efort conștient din partea mea, Întoarcerea lui Hunter cu o seară Înainte nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri că am plecat din New York de Crăciun? — Da, sunt, am răspuns, cu entuziasm. Hunter fusese atât de drăguț În ultimele zile și avusese atâta grijă de mine În timpul călătoriei noastre, că tot episodul acela misterios Barbara Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înainta de-a latul terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună! Sylvie! Îți mulțumesc mult pentru aseară. Lui Pierre i-a plăcut foarte mult petrecerea... un loc așa de drăguț... am auzit că Eugenie a făcut striptease... În bazinul vostru cu apă fierbinte... Ceva mi-a atras privirea. Dacă nu mă Înșelam, acolo, atârnând doar un pic mai jos de marginea T-ului de la tricoul Sophiei, se afla un pandantiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând ușor. Dar... Hunter arăta atât de drăguț. Avea Înfățișarea aceea ușor neglijentă de „tocmai m-am dat jos din avion“ pe care o găseam irezistibil de sexy. Și Îmi fusese foarte dor de el. Nu mă puteam abține să nu fiu tentată: De fapt, și eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aparține, OK? Tu capeți popoul, eu mă aleg cu o bucățică bună de știi-tu-ce idiș. Ești primul meu evreu, Nathan, și acum, că te-ai cuibărit pe pragul meu, nu am de gând să renunț la tine. A ta sunt, drăguțule. Da’ chestia cu căsătoria trebuie să ți-o scoți din cap. Nu mai vreau să fiu nevastă și realitatea e, scumpul, caraghiosul meu, că din tine iese un soț îngrozitor... În ciuda cuvintelor dure, în clipa următoare a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rolul muzeului în secolul XXI, cum reușiți să construiți acest rol în această perioadă de tranziție și așa mai departe. Am făcut vreo douăzeci de interviuri pe tema asta, mult mai mult decît m-am așteptat - toți au fost foarte drăguți cu mine. Dar n-am reușit niciodată să ajung la prezent ! De fiecare dată cînd spuneam ce mă interesează, interlocutorul meu începea prin a-mi spune : „Stai să-ți explic ! Pentru a înțelege asta trebuie să înțelegi ce a fost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fiindcă am auzit ușa de la intrare și a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul Dan Crețu, parcă mai bine dispus, care dorea să ne mulțumească pentru dejun - ce drăguț din partea lui, iată că totuși e bine-crescut! - și când a auzit că sunt numai eu, n-a vrut să stea, deși l-am rugat cu jumătate de gură (cu jumătatea care nu credea în venirea lui Alexandru). A fost atât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină din lumină". Era mânuța care tocmai se purtase cu ei atât de drăguț. Trebuia să-i întoarcă amabilitatea. Lui Bidaru, în momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual al scoarței cerebrale o reprezentare bizară a realității la lumina simultană a sutelor de lumânări, a miilor de stele și a invenției lui Edisson
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de percheziție? Nu tu ești stăpânul aici? Nu tu ai cheile apartamentului?" Devotatul surescitat, către îndrăzneț: "Cum te cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n cur pe mama voastră, că l-ați omorât pe Onuț!"... Ninetistele dau semne de viață, încep să fie feminin-vocale. Aglomerația sporește. Unul dintre devotați face un semn discret către ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aluzie legată de discernământul și discreția lui. La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț sînteți! Veniți cu mine în cabinet. Puțin aiurit, acesta îl urmează mecanic și execută comenzile ca un robot. Puneți-l aici, spune medicul arătînd o comodă. Omul pune coșulețul acolo și ia loc pe scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
duduiță încălțată cu cizme lungi și genele îmbîrligate a intrat cu nonșalanță. Bună, iubi! L-a sărutat pe șef și apoi, în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să ne servească drept paravan, iubire. Au băut, au mîncat și unii s-au sărutat fără rușine, ba mai și bîjbîiau prin locuri ascunse. După care cei doi s-au dus "sus". Dan a rămas singur și s-a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în sărăcia asta din fostul lagăr socialist? Cum ungurii la frontieră erau extrem de parșivi, Gabriel a întors mașina și a apucat drumul Poloniei, spre Cernăuți. Avea aproape 800 km în plus, dar măcar scăpa de vameșii unguri. Polonezii erau chiar drăguți la vamă și priveau cu simpatie întoarcerea acasă a socialiștilor, înfometați de cioveele capitaliste. Gabriel, a cărui vigilență era fără cusur, a observat că vameșul șușotea cu un zdrahon și, din cînd în cînd, privea mașina românului. Ce pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casă, Geta îl înșfacă de după gît și tot Geta îl sufocă cu un sărut mai special, scos dintr-un colț pentru situații de urgență. După ce omul este eliberat de suflul bombei, i se adresează vesel: Ai făcut curat. Vai, ce drăguț! Avem mai mult timp pentru... a ne cunoaște. Vasilică a devenit mut și "sîngele de taur" s-a dovedit apă chioară. Poate că o Viagra... Dar cine s-o cumpere? Cum să intre în farmacie și să întrebe... N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doar cel cu tine, restul a căzut. Șeful nu mai vine la Iași. Mîine o să văd ce pot face pe acolo. In seara asta, pe la 11-12 cred că mă voi elibera de sarcini și voi fi la tine. Ești un drăguț. Mîncăm la... undeva? Nu, este prea tîrziu. Prefer la tine acasă. Lena este bucuroasă că va avea timp să sondeze terenul pe îndelete. Inspectează apartamentul, mai dă cu puțin deodorant, mai aerisește și în sufragerie așează cu eleganță tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ingrat de cantitate neglijabilă, care pe alții i-ar fi adus la exasperare, lui pare să-i convină. Profită de el ca de un adăpost confortabil. Da, răspunde ea, alb, tăios, rece. Apoi după cîteva secunde, altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-a fost pacient. — Ia loc, domnule Rowe... Și dumneata Graves. — Mulțumesc, dar nu iau loc. Dumitale Îți plac poveștile fantastice. Mie nu. Ți-l las pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drăguță, foarte fină. Elevă bună, serioasă, cu un an mai mică decât colegii ei. Avea o expresie inteligentă și blândă, deloc zeflemitoare; voia să Învețe, era evident. Asemenea fete trăiesc adesea printre brute și asasini, trebuie doar să fii puțin drăguț cu ele, e destul. Am Început să sper din nou. În cele două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o iau, de ce și pentru ce, dar acum știu, când mă uit așa la dumneavoastră. Nu‑mi dai un pupic ca aconto, puișorule (ceea ce e o prostie, fiindcă, în orice caz, el e cel care trebuie să plătească)? Sunt drăguț cu tine și știu exact cum se face treaba asta; cu mine, scumpete, n‑o să ai parte de un animal grosolan, ci de un fin cunoscător al femeii, care, în funcție de dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
semnul meu, ca să le arate vrăjmașilor Încotro o luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea să se crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tata. Hai să-l chemăm aici să-i dăm și lui o gustare și să-l vedem cum arată. Așa că domnul Gates a plecat și În scurt timp s-a Întors cu șoferul - era un tînăr cît se poate de drăguț, avea mustăcioară și purta scurtă și șapcă, și toți l-au privit cu atîta atenție și și-au dat coate că l-au pus Într-o situație tare penibilă. Dar tata știa să se poarte cu oamenii, așa că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]