2,442 matches
-
și Paiața sau Angela cu ochii de azur (după romanul Baletul mecanic al lui Cezar Petrescu), precum și o revistă, Bimba-Bimba, singurul text reprezentat în timpul vieții sale. Monologul de înrâurire pirandelliană Paricidul („Revista Fundațiilor Regale”, 1947) instituie un pariu esențial în dramaturgia autorului, și anume între „viața reală” și „viața de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Teodorescu, Ion Sava și remagicizarea teatrului, TTR, 1969, 4; Crin Teodorescu, Ion Sava și misterul social modern, TTR, 1969, 5; Ion Cazaban, Proiectele lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1970, 1; Brădățeanu, Comedia, 309-312; Leon, Umbre, I, 83-89; Ana Maria Popescu, Dramaturgia lui Ion Sava, SCIA, teatru-muzică-cinematografie, 1972, 2; Al. Mirodan, „Măști”, VR, 1974, 4; Ion Biberi, Ion Sava, București, 1974; Paleologu, Simțul practic, 135-137; Dumitru Solomon, Teatrul ca metaforă, București, 1976, 135-137; Mîndra, Jocul, 150-153; Mancaș, Teatrul, 83-84, 238-239, 248; Valentin
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
străini de Victor Eftimiu, Povestea unui dor (Yester și Li) de Bernhard Kellermann, roman tradus de Liviu Rebreanu. Mihail Stăncescu scrie comentariul intitulat Romanul modern și Hugo von Trünberg, iar M. Valeriu despre Hermann Sudermann și Gerhart Hauptmann. Spațiul acordat dramaturgiei este, programatic, cel mai extins. Cronica dramatică e ținută, aproape număr de număr, de A. de Herz, înlocuit uneori, de Mihail Stăncescu și de M. Valeriu; Liviu Rebreanu se referă la jocul actriței Marioara Voiculescu, la spectacolul cu Trandafirii roșii
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
Crainic, Lucian Blaga - inclusiv cele pe teme literare, relațiile cu G. Coșbuc, F. Aderca, Ovid Densusianu, N. Cartojan, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu. Sunt luate în discuție creația literară a lui C. Rădulescu-Motru (dramaturgia), studiile și cursurile lui de estetică sau despre literatură. S. se numără între teoreticienii români ai conceptului de generație, în lucrarea Generație și cultură analizând, în premieră, și concepția lui Mircea Vulcănescu în această privință. Alte cercetări se referă la
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
sociologie a romanului românesc (1982) ș.a. Participă la revizuirea unei bibliografii adnotate, la care lucrase Iosif Pervain, Românii în periodicele germane din Transilvania (1778-1840) (I-II, 1977-1983). Realizează, împreună cu Mariana Vartic, antologiile Romanul românesc în interviuri (I-IV, 1985-1991) și Dramaturgia românească în interviuri (I-V, 1995-1997). Experiența dobândită în elaborarea unor instrumente de lucru atât de necesare culturii române își pune amprenta și pe cărțile proprii. Astfel, pe baza unor cercetări minuțioase în arhive și biblioteci, alcătuiește lucrarea Cultura română
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
I-IV, București, 1985-1991 (în colaborare cu Mariana Vartic); Emil Cioran, Revelațiile durerii, pref. Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 1990 (în colaborare cu Mariana Vartic); Eugen Ionescu, Război cu toată lumea. Publicistica românească, I-II, București, 1992 (în colaborare cu Mariana Vartic); Dramaturgia românească în interviuri, I-V, București, 1995-1997 (în colaborare cu Mariana Vartic); Bătălia pentru roman, pref. edit., București, 1997 (în colaborare cu Mariana Vartic); Constantin Fântâneru, Cărți și o altă carte, pref. edit., București, 1999, Cruciada umbrelor, pref. edit., Târgoviște
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
1995, 13-14; Alex. Ștefănescu, Un dicționar așteptat de zece ani, RL, 1995, 19; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Gabriel Dimisianu, Scara de valori, RL, 1995, 33; Florin Manolescu, Dincoace și dincolo de limite, ST, 1995, 7-8; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Cornel Ungureanu, Cărți pentru totdeauna, „Cultura”, 1995, 100; „Dicționarul scriitorilor români”, „Timpul”, 1996, 2 (semnează Mircea Anghelescu, Radu G. Țeposu, Traian T. Coșovei, Val Condurache); Geo Șerban, Blazonul Zaciu, LCF, 1996, 23; Doina Modola
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Cornel Ungureanu, Cărți pentru totdeauna, „Cultura”, 1995, 100; „Dicționarul scriitorilor români”, „Timpul”, 1996, 2 (semnează Mircea Anghelescu, Radu G. Țeposu, Traian T. Coșovei, Val Condurache); Geo Șerban, Blazonul Zaciu, LCF, 1996, 23; Doina Modola, „Dramaturgia românească în interviuri”, APF, 1996, 6; Gelu Neamțu, O carte document, TR, 1996, 47; Ion Bălu, Bătălia pentru roman, APF, 1998, 5; Ion Simuț, Un dicționar la jumătatea drumului, „Cuvântul”, 1999, 2; Ilie Guțan, Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
caracter”. Rubrici: „Teatru-cinema-plastică”, „Curente-idei-fapte-oameni”, „Literatură”, „Educație fizică-turism”, „Cronica externă”, „Economie-finanțe”, „Ecouri”. Colaborează cu versuri Radu Gyr, Ovidiu Papadima, V. Ciocâlteu, Eugen Constant, George Silviu, cu proză Liviu Rebreanu, Gib. I. Mihăescu, Carol Ardeleanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Otilia Ghibu-Silviu, N. Milcu, iar dramaturgie semnează D. Nanu. Tudor Arghezi, un colaborator constant, trimite numeroase pamflete politice și sociale, articole despre teatru, cinema și arte plastice. S. semnalează apariții editoriale din țară și străinătate, noutăți din actualitatea literară, include cronici literare semnate de M. D.
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]
-
cu intuirea adevărului sufletesc al personajelor, dar tiradele rămân pedante și greoaie. Despot Vodă este considerată de autor doar o introducere la drama Alexandru Lăpușneanu, care s-a pierdut. Conflictul din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și boierii susținători ai tradiției, considerată factorul de rezistență al neamului. Poziția scriitorului este exprimată de țăranii comentatori ai evenimentelor: neîncredere în voievodul venetic, fără aderență la obiceiurile țării, pe care urmărește, cu dibăcie
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Salcâmul, 1-3/1982) și Eugen Ionescu (Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, 2/1972), căruia i se publică și comediile Englezește fără profesor (inedit, 1/1965) și Jacques sau Supunerea (11-12/1969), în versiunea românească a Sandei Șora. Dramaturgia este reprezentată de Mircea Eliade (Coloana nesfârșită, 10-12/1976) și Marin Sorescu (un fragment inedit din piesa Vărul Shakespeare, 319-321/1990). Preocupată de receptarea scrisului românesc peste hotare, revista pune accentul pe transpunerea unor cărți în alte limbi, consemnată în cadrul
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Durrell, Marguerite Yourcenar, Virginia Woolf, Heinrich Mann, Boris Pasternak, în versiuni realizate de Alexandru Balaci, Dumitru Mazilu, Georgeta Horodincă, Sanda Râpeanu, Virgil Tănase, Catinca Ralea, I. Igiroșianu, Cristina Hăulică, Dragoș Vrânceanu, Eugen Barbu, Ovidiu Cotruș. S.20 inserează, de asemenea, dramaturgie de Luigi Pirandello (Uriașii munților, piesă transpusă de Florian Potra), Erich Maria Remarque (Ultima etapă, dramă tradusă de Laurențiu Fulga și Aneta Dobre), Samuel Beckett (Așteptându-l pe Godot, în versiunea lui Gellu Naum), T. S. Eliot, Mihail Bulgakov, Guillaume
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Veac nou”, „Revue roumaine”, „Luceafărul” ș.a. În Israel deține o rubrică permanentă la revista „Minimum”, fiind prezent și în alte periodice în limba română. I se decernează de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982, 1986) și Premiul „F. Aderca” al Uniunii Scriitorilor (2002). Până să descopere o formulă romanescă singulară, în care miezul epic este pus în abis prin insertul dramatic, S., natură scriitoricească laborioasă, se impune ca autor de teatru, spațiu
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
volumul omonim) și Menajera („Teatrul”, 1/1974, reluată în volum în 1979) par variante ale Casei cu păpuși de Henrik Ibsen (Mircea Ghițulescu), unde influența e destul de naiv preluată. Această etapă este neconcludentă pentru evoluția scriitorului, iar curba ascendentă a dramaturgiei sale poate fi pusă în evidență prin prezentarea cronologic răsturnată a pieselor. Astfel, cele mai reușite se dovedesc acelea incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui S. relevă câteva direcții principale. Astfel, Îngerul bătrân sau Comedia nebunilor (publicată în „Teatrul”, 7/1976, reluată în volum în 1982) și Noaptea e parohia mea (1982) sunt, de asemenea, mostre despre personalitatea lui Hitler și sistemul opresiv, variante
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
247-251; Gheorghe Grigurcu, „Eseuri critice”, F, 1983, 4; Cubleșan, Civic-etic, 141-146; Ion Vartic, Prințul, diavolul și Bunul Dumnezeu, F, 1984, 9; Cristea, Modestie, 201-205; Ghițulescu, O panoramă, 83-92; Raicu, Fragmente, 428-433; Popescu, Teatrul, 140-153; Cosma, Romanul, I, 231-233; Doina Modola, Dramaturgia și critica ei, ST, 1989, 2; Grigurcu, Peisaj, I, 231-234; Solo Har, Generația contruntărilor, Tel Aviv, 1994, 272-281; Alexandru Sever, DRI, IV, 365-387; Valeriu Cristea, Dumnezeu în camera de gazare, CC, 1997, 3-4; Ion Vartic, Portret sintetic de scriitor insolit
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
și Vladimir Streinu. Altă secvență memorabilă include o alunecare pe schiuri, amețitoare. Un deosebit succes, de critică și de public, obține scriitorul cu teatrul său. Comedii sentimentale prin subiect, piesele lui S. se ridică deasupra celei mai întinse părți din dramaturgia perioadei interbelice prin lirism și intelectualitate, prin prospețimea expresiei. Aflat în vilegiatură, undeva în munți, Ștefan Valeriu, protagonistul din Jocul de-a vacanța, întrerupe funcționarea aparatului de radio și a telefonului, împiedică sosirea ziarelor, într-un cuvânt suprimă tot ce
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
și 1938 scriitorul funcționează ca inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor. I se decernează Ordinul Coroana României în rang de Comandor și Meritul Cultural. Producția literară a lui T. reprezintă cea mai relevantă contribuție a Olteniei la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
funcție și îndepărtându-l de la moșie, Andrei pune ochii și pe soția lui Mitruț, pe care nu se lasă până nu o seduce. Printr-o întâmplare, Mitruț descoperă adulterul și, sub tensiunea șocului suferit, se aruncă într-o fântână. În dramaturgia lui T. singura piesă rezistentă, comedia Bujoreștii, e neverosimilă în datele ei structurante. Boierului Fotin Bujorescu îi moare feciorul tocmai în ajunul plănuitei logodne a celuilalt vlăstar, Olga, cu locotenentul Matei Cărbuneanu. Dar nu din acest motiv nu se poate
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Ist. lit. (1982), 719-721; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 231-234, 256-258; Ciopraga, Lit. rom., 639-643; Massoff, Teatr. rom., IV, passim; Brădățeanu, Istoria, II, 95-97; Stelian Cincă, Caton Theodorian. Omul și opera, Craiova, 1979; Piru, Ist. lit., 223-224; Modola, Dramaturgia, 328-333; Caton Theodorian, DRI, V, 246-258; E. Lovinescu, Memorii. Aquaforte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998, 109-113; Dicț. analitic, I, 104-105; Dicț. scriit. rom., IV, 553-555; Firan, Profiluri, II, 294-296. D. Mc.
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana” din romanul Intrusul. Publică sporadic versuri, eseuri și articole în „Adevărul literar și artistic”, „Facla”, „Viața”, „Vremea”, pentru ca la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut Călătorie-n întuneric, publicată de Ț. în 1943, distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național din București, se joacă sub pseudonimul Nicolae Bucur și are parte de o receptare controversată: dacă N. Carandino o respinge vehement, considerând
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
lăsa nici un dubiu asupra sensului acestui tip de „vizionarism”, T. va publica în 1947, separat, discursivul poem politic Noiembrie, șapte, după cum semnează și câteva broșuri propagandistice ori traduce „literatură” de același gen. Dar se consacră în cele din urmă studierii dramaturgiei și teatrului românesc. Scrie monografia Un artist cetățean - Costache Caragiale (1954) și lucrarea Rolul lui C. Aristia și C. Caragiale în formarea artei teatrale la noi. Împreună cu Simion Alterescu întocmește o monografie a Teatrului Național din București (1955) și realizează
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
o monografie a Teatrului Național din București (1955) și realizează, în colaborare cu Al. Niculescu, antologia Primii noștri dramaturgi (1960). Paginile de istorie literară au meritul de a încerca să contribuie la cunoașterea unor perioade, momente și personalități din istoria dramaturgiei și a vieții teatrale românești, înmagazinând mai ales informație culeasă din periodice și arhive, interpretată, bineînțeles, în spiritul timpului în care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
perioade, momente și personalități din istoria dramaturgiei și a vieții teatrale românești, înmagazinând mai ales informație culeasă din periodice și arhive, interpretată, bineînțeles, în spiritul timpului în care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză critică de natură a reliefa judicios sensurile textelor. Observațiile privind Patima roșie, bunăoară, punctează faptul că, sub aparența de „anecdotă dramatizată”, piesa „îndemna la lungi meditații” într-o vreme când se montau aproape numai
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
încă mai adânc, și Victor Papilian), dar nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]