1,112 matches
-
posesiunile sale la Ierusalim . Documentul specifica următoarele: "„și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei, ci să pună să fie un dregător de acolo și dacă se va întâmpla moarte acelui dregător, atunci iarăși sătenii de acolo să-și pună alt dregător care le va fi voia și pentru podvoade încă să aducă numai o dată pe an până la Iași, iar ce va fi acolo secară și grână și pâine, iar ei să
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei, ci să pună să fie un dregător de acolo și dacă se va întâmpla moarte acelui dregător, atunci iarăși sătenii de acolo să-și pună alt dregător care le va fi voia și pentru podvoade încă să aducă numai o dată pe an până la Iași, iar ce va fi acolo secară și grână și pâine, iar ei să aibă a le vinde acolo și banii să trimită la
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
putea fi decât un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
la Suceava este atestată documentar încă din anul 1473 într-o scrisoare trimisă de un localnic, cuiva din Bistrița. De asemenea, tradiția atestă și faptul că domnitorul Ștefan cel Mare a avut un medic evreu cu numele de Șmil. Un dregător pe nume Abraham este menționat într-un document din 1630, prin care era scutit din poruncă domnească de plata unor dări. Mărturie a vechimii evreilor în fosta capitală a Moldovei o constituie și pietrele de mormânt din cimitirul evreiesc de la
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
mai vechi, a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe. Clădirea avea rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc s-a amenajat un casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale. Aici poposeau boierii și demnitarii austrieci când se
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
să lupte în Tracia. În primăvara anului 1195, basileul a pornit, în fruntea unei armate puternice, într-o nouă expediție împotriva bulgarilor. Întrecându-și oștirea în marș, Isaac II a primit, pe neașteptate, o știre alarmantă: la popas, în Cypsela, dregătorii săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul lui aprilie, Isaac II s-a refugiat într-o mânăstire din Tracia, însă, din ordinul lui Alexios III, care urcase pe
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
scrisoare publicată în presă, în care și-a exprimat solidaritatea cu revoluționarii. După înăbușirea revoluției, a ajutat la salvarea liderilor acesteia, luându-și un risc personal. El însuși a scăpat de urmările prigoanei de după revoluție, datorită unor legături cu unii dregători și boieri, dar cu toate acestea, atmosfera în țară i-a devenit ostilă. A pierdut și o parte din privilegiile financiare de care se bucurase. Bally nu și-a uitat în nici un moment originea și obișnuia să reacționeze cu proteste
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
găseau bucăți de mică, iar în partea de sud a dealului era o conductă de ceramică ce aducea apă de la casa apelor din pădurea și dealul Basaraba la curtea boiereasca. Locuitorii așezării provin din oameni aduși să muncească pe pământurile dregătorilor domnești, apoi ai mănăstirii. În 1859, erau un numar de 155 capi de familie, cu 705 suflete. Trei decenii mai tarziu, în 1889, s-a înființat o școală, la care erau înscriși un numar de 53 școlari. Din aceeași perioadă
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând în Rusia cu Dimitrie Cantemir, va muri acolo, Dumitrașco și urmașii săi, fiind nevoiți să plătească mai multe datorii ale acestuia. Înainte de a trece în revistă istoria satului
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
medievală, în „Arhiva Genealogică”, IV (IX) 1997, 1-2, p. 55-57. D. I. Grigorescu, Monografia satelor care compun parohia Cordăreni din comuna Dumeni, plasa Centru, județul Dorohoi, Dorohoi, 1912. Nicolae Iorga, Istoria industriilor la români, București, 1927. Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (secolele XIV-XVII), București, 1971. Constantin Turcu, Un blestem original pe o carte puțin cunoscută (și câteva note genealogice despre neamul Gafenco), în „Analele Moldovei”, I, p. 90-92.
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Marele logofăt (în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Marele logofăt (în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de a îmbunătăți coordonarea diferitelor departamente. Departamentele fiscale au fost grupate în particular sub conducerea a
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de a îmbunătăți coordonarea diferitelor departamente. Departamentele fiscale au fost grupate în particular sub conducerea a doi înalți dregători: cele două departamente principale ale Trezoreriei, "genikon" și "eidikon", au fost puse sub conducerea unui "megas logariastēs" ("mare contabil") de la "sekreta" (), în timp ce un alt "megas logariastēs" () supraveghea "departamentele religioase" (, "euagē sekreta"), adică domeniile imperiale și bisericești. Pe la mijlocul secolului al XII
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
de turci”. Haiducii căutau scăpare în Țară Românească. Ei reușesc să pună mâna pe o luntre și să traverseze Dunărea în apropiere de insula Ada-Kaleh, debarcând la Varciorova, în ziua de 7 Octombrie. Având cunoștință de acest fapt de la un dregător sârbesc, autoritățile din Țară Românească iau toate măsurile pentru prindere. Raportul subocârmuirii plășii Jiului în această privință sună astfel: “ Prin într’adins ștafeta ce cum să primi dela cinstită ocârmuire a județului Mehedinți, cu nr. 8902, vă incunostiintam cu această
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
judecată cremenala, cerandu-se osânda să”. Aceste dispoziții se transmiteau de sus până jos, inclusiv satele din plasa Târgu Jiului: Bucoviciorul, Plopsorul, Podarii, Livezile de Sus, Vela, Bucoviciorul, Plopsorul, Podarii, Livezile de Sus, Vela, Bucovatul. De nu vor fi micii dregători atenți “ocna va mănâncă!” Și mai mult denotă temerea în fața haiducilor adresa din 16 Octombrie (1843) a cârmuirii de Dolj de a se mobiliza o potera de 200 de oameni “cu tot felul de arme apărătoare, iar o ceață de
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
dănenii mândri de dulgherul Dan dădură pruncilor la naștere numele de Dan, Dănilă, Dăniloiu, nume care se păstrează până azi. Mai apoi pe ambele maluri ale văi se așezară Stângă cu cei trei copii Matei, Niță și Dina ca fiind dregători ai Domnului alături de Rada care avea doi copii, pe Dumitru și Niță. Alături de Stângești se așezară Preda Ceaușu cu cei doi copii, Preda și Florea alături de Pițigoi, om cu șase copii, Barbu, Tache, Tănase, Matei, Sandu și Niță. De peste deal
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
atestat documentar de pe la 1450. Aici au trăit oameni de seamă în istoria Moldovei. Documentele vechi menționează că pe la 1615 satul aparținea spătarului Iordache Ramadan. În secolul al XIX-lea aici s-a aflat moșia marelui logofăt Neculai Canta (Cantacuzino) (1790-1857), dregător de seamă al cârmuirii Moldovei în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849). Boierul se mutase aici în anul 1843, în urma accidentului tragic din acel an de la moșia Horodniceni, când i s-au înecat doi copii în lacul din fața conacului. Moșia a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
din Caucaz pentru a-i numi în funcții înalte în conducerea militară și administrativă. Barkuk s-a ocupat personal de educația a doi nepoți ai săi, Baybars și Sudun, care ulterior au ocupat posturi însemnate de comandanți de oaste și dregători. Barkuk a creat un corp de 5000 mameluci regali de origine cercheza sau greacă,așa numiții Zahiriți,iar în scopul întreținerii și plății soldelor a creat ]n 1383 o institutie financiară numită "diwan al mufrad". În aceste circumstanțe o parte
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
mănăstirii. Mănăstirea avea să capete o zestre considerabilă atât de la ctitor dar și de alți donatori. Pe lângă Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie de boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, călugări și mireni, „"cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici"”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, și icoana Sfântului
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
mișca rapid și a călători repede. Un ‘ifreet dintre djinni i-a promis Profetului Sulaymaan (alaihi sallam) ca va aduce înaintea să tronul reginei din Yemen, deci să îl aducă din Yemen la Ierusalim, într-o clipă,“A zis un dregător dintre djinni: “Eu ți-l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău, în mai puțin timp decît îi ia unui om eu sunt în stare de această și sunt vrednic de încredere!” A zis unul
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Ifrit dintre Djinni: eu țil voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău căci eu sunt în stare de această și sunt vrednic de încredere!”. Traducerile coranului din Arabă în alte limbi subliniază semnificația de conducător, dregător puternic, redutabil, înlocuind termenul Ifrit cu semnificația exegetica a acestuia . În sinteză, termenul Djinn este de origine străveche și revelează trecerea de la o concepție religioasă animista (genius loci) spre o viziune politeista o categorie de entități subordinate unui zeu creator
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
mai dinainte, însemnând, în genere, tot atâtea grupări de așezări omenești din bazinul unui râu sau dintr - o porțiune a acestui bazin. După întemeiere, aceste străvechi formațiuni sunt încadrate în noul stat și fiecare din ele e cârmuită de către un dregător al domniei, un pârcălab, având atribuții militare, administrative și judecătorești și o reședință cunoscută. Un asemenea județ a existat sub Basarab I, în partea de răsărit a țării, între județele Râmnicul Sărat, Buzău și Ialomița: a fost județul Brăila al
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași dregători turci care se ocupau de grădinile și domeniile împărătești. Cu vremea, grație protecției de care se bucura moșia, se strânseseră aici o sumedenie de tărani fugiți din județele învecinate, sustrăgându-se de la plata birului domnesc; bostangiii, pe de altă parte
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]