1,848 matches
-
Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam de când mă știu? — Știi de ce te afli aici? — Vrei să zici de sunt aici și nu acasă? Sau de ce sunt aici și nu sunt mort? În amândouă cazurile, același răspuns. Mark își trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l asculte pe bărbatul mai tânăr cum se îndreaptă spre dezastru. Ceva care arată ca o posibilă leziune distinctă la nivelul girusului fusiform, ca și în zona girusului median anterior și temporal inferior. Weber se aplecă spre lumină și-și drese glasul. Nu prea vedea același lucru. Dacă despre asta e vorba, spuse Hayes, s-ar potrivi cu faptul că per ansamblu înțelegerea nu e afectată. Atât amigdala, cât și cortexul inferotemporal sunt intacte, dar e posibil să se fi întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tare cât îi cerea ea. Făcea dragoste cu el, imaginându-și că e femeia pe care și-o imagina el. După aceea, o apuca o tandrețe frenetică, un ultim efort disperat de a se pune pe picioare și de a drege ce era între ei. —Daniel, îi șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte puțin din noi amândoi. Îi atinsese gura și-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă li s-ar expune faptele? O banală criză de vârstă mijlocie? Biologie pură, autoiluzionare clasică sau ceva mai spectaculos? Vreun deficit care ar apărea la scanare, vreo tumoră care apăsa neîncetat pe lobii săi frontali, remodelându-l imperceptibil... Își drese glasul; sunetul se sparse în difuzoarele de deasupra lui. —David nu vedea cât de mult se schimbase și nu doar pentru că schimbarea fusese atât de progresivă. Amintiți-vă de prelegerea mea despre anosagnozie 1, de acum două săptămâni. Rolul conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Are o moacă de extraterestru, părul lung și negru. După ce-a ieșit, cam șifonată, pe lumea asta, Cla a spălat-o pe cap. Helveții pun un accent neobișnuit pe comunicarea asta corporală de la început, așa că, în timp ce pe mine mă dregeau (după ce mă asasinaseră cu nașterea naturală, comunicarea cu copilul „emergent“ și angoasa delirantă că cineva „îmi va fura nașterea“ dacă nu voi trece prin toate chinurile prevăzute), pe el l-au pus să spele fata pe cap. Dora avea părul
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
comanda două-trei sticle de șampanie: se știa că venim, așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să știi, măi băiete, că se pricepea să facă de toate În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și să-ți mai spun una: cînd intram dimineața În bucătărie găseam totdeauna un foc strașnic În sobă, nu trebuia să stau și să scurm În sobă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uitat că și eu sunt reporter. Un reporter vrea să știe nu numai pentru el ci pentru toată lumea. Ori de câte ori află ceva important, spune mai departe. Și nu doar spune, adesea pune mâna și face ce e de făcut, ca să dreagă ce e de dres. La fel ca Ana. Se străduiește să dreagă și ea ce e de dres, ajutându-i pe toți ceilalți să facă fapte bune. Ana știe că împotriva dușmanilor nu se poate lupta de unul singur ci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
numai pentru el ci pentru toată lumea. Ori de câte ori află ceva important, spune mai departe. Și nu doar spune, adesea pune mâna și face ce e de făcut, ca să dreagă ce e de dres. La fel ca Ana. Se străduiește să dreagă și ea ce e de dres, ajutându-i pe toți ceilalți să facă fapte bune. Ana știe că împotriva dușmanilor nu se poate lupta de unul singur ci numai împreună cu prietenii. Nici chiar Verde Împărat n-a reușit singur să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face că n-o vede și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi își drege vocea și strigă cât poate de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri și mese rotunde, povești și povestioare electorale, clipuri menite să facă și să dreagă în raporturi directe sau subtile ori implicite sau explicite cu electoratul. Mai dihai însă decât toate m-ar interesa să aflu cât de social-democrată este social-democrația noastră, asta e interesul care îmi poartă fesul pe dinaintea diferitelor canale. Bunăoară aș vrea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tinerești ziceau ce ziceau, cu anume înțelegere pentru ceea ce înseamnă să fii tânăr-dar-totuși-responsabil. Stăteam în calitate de student aspirant la glorie literară de prin cutare redacție culturală a cutărei reviste studențești și ascultam cum devine chestiunea, cum trebuie să fim și să dregem. Trebuia să ținem cont, să înțelegem, să analizăm, să percepem anume comandamente, responsabilitatea este a fiecăruia în parte și a tuturor, ea este asemenea raiului din eneadele plotiniene, ea este aici și acolo în același timp, este sus, este și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
inconfortabil decât ministrul justiției pentru o parte importantă a clasei politice, pentru o altă parte a serviciilor secrete, foste și actuale, pentru magnații de carton din economie. Explicația este la îndemână pentru oricine privește cât de cât ceea ce fac și dreg aceștia pentru a-și păstra, cum spune Max Weber, grupurile de status care îi așează deasupra legilor. Împotriva ministrului Macovei acționează în Parlament marile grupări politico-financiare din PSDR, gruparea liberală din jurul lui Dinu Patriciu, cea conservatoare sau udemeristă: toate cooperează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a purtat foarte urît cu Toal, zise el. — Știi, era cam încordată, observă Rima. — De ce? Are aceleași sentimente față de Sludden ca și Nan. Ori de cîte ori Sludden și Gay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te-a adus aici? Lanark se gîndi la mai multe răspunsuri și se hotărî asupra celui mai scurt. — Dragonita. Bărbatul nu dădea semne că-l auzise. în cele din urmă, Lanark îl întrebă: — Ce te-a adus aici? Bărbatul își drese glasul. — Hipertrofie cristalină a țesutului conjunctiv. Acesta e numele medical. Neprofesioniștii, ca mine și ca tine, o numesc înțepenire. — înțepenire convulsivă? — N-am convulsii. Dar am resimțit-o ca pe-un șoc. După toate aparențele, căzuse pe gînduri, iar Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mă numesc Lanark. Ce trucuri murdare folosești cu bolnavii? — Mi s-a spus să-ți vorbesc. Și nu știu ce să spun. Nu-i mai era teamă și stătea cu coatele sprijinite pe genunchi, ținîndu-și capul în mîini. După un timp, își drese glasul și zise: — Vorbirea, presupun, este o cale de apărare și atac, dar eu n-am nevoie să mă apăr. Și nu vreau să te atac. — Drăguț din partea ta! — Tu ești, Rima? — Am terminat-o cu numele. Numele nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor zice că e foarte bună. Creatura nu-i răspunse, așa că se apucă de citit. „O RELATARE DESPRE RĂZBOIUL SFÎNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am beneficiat prea mult de pe urma ei, dar, bineînțeles, nu eram un artist atît de devotat cum ești tu. Dar, psihologic, o să-ți facă bine? Eu, cinstit să fiu, cred că o să te afecteze mult. Nu sînt... începu Thaw, apoi își drese glasul și îngenunche lîngă radiatorul de lîngă biroul domnului Peel. Se uită fix la tubul răsucit și roșu-incandescent și smulse fibre din covorașul de cocos. Nu am o personalitate completă. Pictor bun o zi, poate, dar veșnic o ființă insuficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și zise: Am primit cîteva lecții de golf în liceu, dar jocul cerea mai multă atenție, concentrare și precizie decît eram eu capabil. — Da, întări profesorul. E un joc care necesită concentrare și... răbdare. Tăcură pînă cînd un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea. Pentru că eșecurile sînt populare. Sincer, Lanark, ești mult prea apatic și banal pentru a fi distractiv ca om de succes. Dar să nu te simți lezat; majoritatea eroilor sfîrșesc ca tine. Gîndește-te la cartea grecească despre Troia. Pentru a drege o căsătorie destrămată prin adulter, o civilizație petrece zece ani ca s-o facă zob pe cealaltă. Eroii din ambele tabere știu că această ceartă e inutilă, dar o continuă pentru că sînt convinși că a fi gata să mori într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
singurul om care a răspuns la stimulii ei. După părerea mea, nu e cazul deocamdată să discutăm despre felul cum am reacționat eu la acești stimuli, ci trebuie să vedem mai degrabă ce avem de făcut. McCann, geologul-șef, își drese glasul și spuse: - Grosvenor are dreptate. Cred, domnilor, că trebuie să ne împăcăm cu gândul că am pătruns pe domeniul altcuiva! Al cuiva care e cineva! Kent își mușcă buzele și dădu să vorbească, dar șovăi înainte de a o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
voiam să-l dau de bomană, pentru taică-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n traistă. Am băut, era țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când ninge, și să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
al băncii celei mari. Dar nu era nimic nou, nimic care să-i inspire încredere. Și totuși nu-i trecu prin minte să pună capăt conversației. - Și ce anume ar putea face pentru mine banca? întrebă el liniștit. Bărbatul își drese glasul: - Sunteți fiul lui Fara și Creel Clark? întrebă el cu un aer pompos. După o clipă de ezitare, Cayle recunoscu gradul de rudenie. - Și doriți să vă întoarceți pe Pământ? Răspunsul la această întrebare nu-i lăsă nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde vii? — Din Iran. — Ești arab... — Nu, persan. — Cam tot aia, se hotărî tipul și tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar un’ te duci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]