1,462 matches
-
flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți, sădim în inima noastră stări de iubire, de iertare și compasiune. La final, ne luăm rămas bun de la gardian și îi promitem și ne promitem să nu mai lasăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
fizic sub forma unor de evenimente, circumstanțe ce ne îngrădesc posibilitățile de manifestare armonioasă în viitor, ne aduc ghinion și dezechilibre. Starea generală ce se manifestă pe Terra, aceea de frică față de siguranța zilei de maine, a competiției acerbe, a dușmăniei și invidiei, a neprețuirii virtuților, a denigrării aproapelui pentru profit etc. Acestea sunt în primul rând semințele plantate de secole de strămășii noștri la care și noi contribuim din plin în zilele noastre. 3. CĂLĂTORI ASTRALI ȘI VINDECĂTORI Știința a
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
țopăitoare, într-o ordinară cutie de carton scămoșat cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau broaștei, sau ce era, în speranța că va țopăi ceva mai mult data viitoare. Picioarele se blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
personaje care ni se prezintă așa cum sunt, cu răutăți, viclenii, prejudecăți ori scepticisme, făcându-ne mai ușor să înțelegem de ce oamenii nu pot trăi în prietenie, dar și că, așa cum se vede din film, prietenia poate fi mascată de o dușmănie asumată de ambele părți. Aș pune în același coș și filmul lui Michael Yorke, Dossers, realizat în 1982 și prezentat la Sibiu, în cadrul unui program special consacrat cineastului care și în acest an a fost membru al juriului. Eroii lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu noroi și râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la etajul trei. Luni dimineața, în zori, tipul rotofei cu skodiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din nou În posesia banilor. De fapt, nu era prima dată când se afla În așa teribilă pierdere. Va trebui să-și păstreze sângele rece, să joace mai precaut, forțând „Norocul” să se Întoarcă la el. Privi la Doctor cu dușmănie, dar - i se adresă zâmbind câinește: „Nu te grăbi să strângi banii, amice... Distracția continuă...! Am hotărât să-ți vând casa. Cât apreciezi valorea acestui minunat imobil...?!” Cei doi apași Își ascuțiră auzul. Cercetară ostentativ să vadă dacă armele sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine-i sperietoarea să fi fost de acord cu Burkeviț. Poate chiar l-ar fi susținut, în timp ce eu aș fi încercat în momentele acelea nu atât iubire pentru propria mea mamă - o iubire impusă de altcineva -, cât un sentiment de dușmănie pentru cel care-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Mișcat de această asemănare, m-am apropiat de Stein și, luându-l strâns de talie, am pornit-o așa îmbrățișați pe coridor. 7 Cu două săptămâni înainte de examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
culme. Acesta a fost visul pe care, treaz, l-am avut peste câteva zile. Dar, la fel cum în prima mea imagine, printr-o simplă mișcare de manetă, aș fi aruncat în aer șaizeci de milioane de oameni, nu din dușmănie, ci la gândul faimei care m-ar fi așteptat făptuind aceasta, tot așa, în refuzul meu presupus de a-l tăia pe nemțișor, aș fi fost mânat nu atât de groaza de a vărsa sânge străin, nu atât de respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și nu mai pot deveni ceea ce au fost; mai mult de atât: cu cât se prelungesc aceste relații, cu atât mai insistent încearcă ambele părți să reînvie prin minciună relațiile lor trecute și cu atât mai mult se face simțită dușmănia îngrozitoare care niciodată nu se instalează între oamenii străini. Când există asemenea relații, este suficient ca unul dintre cei doi parteneri să-i spună celuilalt adevărul, tot adevărul, înțelegi, adevărul până la capăt, pentru ca acest adevăr să se transforme în culpabilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
învățătorii pedagogi, pe când adică va fi și școala școală, statul stat și omul om, precum e în toată lumea iar nu cum e la noi, adică ca la nimeni, unde găsești în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică dușmănie cu gramatica, necum cu alte cunoștințe sau cu dreapta judecată. Din nefericire tocmai aceasta din urmă lipsește și nici în școli franțuzești nu se poate învăța pentru că se moștenește de la mama. 326 {EminescuOpXVI 327} [EMANOIL GRĂDIȘTEANU] Iași, în 16 august
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trecut, de Paști, a venit regele Mihai la doamna Rizea. Cu mine n-a vorbit, n-a venit la mine. L-am așteptat la primărie și n-a venit. Primăria-i aici, nu la doamna Rizea...” Am început să înțeleg dușmănia absurdă. Iubește-l pe aproapele tău! Gard de nuiele cioplite. Cu măr la poartă, casa Elisabetei Rizea este învelită cu țiglă, are pereți văruiți cu sineală. Mai la vale, pe malul Râului Doamnei, este proprietatea învățătorului Arnăuțoiu. Bătrâna mă vede
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sineală. Mai la vale, pe malul Râului Doamnei, este proprietatea învățătorului Arnăuțoiu. Bătrâna mă vede și începe să plângă. În fața suferinței, trebuie să te înclini, dar la Nucșoara lucrurile nu stau deloc așa. Mi-am impus să rămân imparțial, fiindcă dușmănii vechi răbufnesc aici, cu justificări politice de suprafață. Chinurile au făcut-o parcă mai puternică pe această bătrână cu ochi albaștri: ea nu-și iartă dușmanii care i-au distrus viața dintr-un nenorocit exces de zel. Voiau să dea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
îl întreba ce observase pe Calea Victoriei, și Titi, docil, nara față de toți ceea ce văzuse. Când însă Felix încerca să discute cu el vreo problemă, Titi se arăta rezistent și încruntat, iar Aglae, dacă era de față, privea pe Felix cu dușmănie, ca pe un atentator la creierul fiului ei. Tot ce spunea Titi era sorbit de Aglae și Aurica și aprobat muțește de Simion. - Titi, propunea Aglae, ia povestește-ne tu cum ați copiat la istorie. Atunci tânărul de douăzeci și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cu el să vă descurcați. - Mamă, interveni Olimpia cam cu supărare, dacă nu vreatata, eu nu pot să-l fac să mă iubească în silă, puteai să ne dai dumneata, din partea dumitale. Aglae se încruntă, iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu păcătosul ăsta. Simion ridică numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el. O amărăciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă amărăciunea îi era atât de adâncă, încît se prefăcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o măsuță lângă fereastră, copia în acuarelă un desen dintr-o carte ilustrată și arăta o atenție încruntată, prin care se simțea obligat G. Călinescu să nu mai remarce pe noul-venit. Felix simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât pe ușă afară, dacă nu s-ar fi simțit îndatorat să aștepte cheile. Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o mie de ani. E rândul nostru, al tinerilor, să ne așezăm la masa vieții. Da, dar trebuie să fim pregătiți, să nu lăsăm lucrurile de azi pe mâine. Bătrânii sunt șireți, escroci, ți-o spun eu, ca avocat, au dușmănie declarată pe moștenitori. Un bătrân care toată viața n-a știut să se folosească de averea lui, gelos pe tineri, face farse, de pildă, lasă averea la o biserică sau la alte instituții și mai neprevăzute. E frumos ca Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
despre fa-fa-fata mea!Stănică își însuși indignarea bătrînului: - Vezi ce comedii faci, iubito? Cum poți să spui asemenea prăpăstii, când nu cunoști lucrurile? Așa e, o scuză Stănică față de ceilalți, când o fată e crescută în idei greșite și în dușmănii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, mă înțelegi, și de aci toată povestea. - E rău când nu e unire în familii, zise madam Iorgu, mereuplacidă și nepricepând situația. Felix fu foarte deprimat de această scenă care îl atingea direct
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o fată cu un bun-simț exagerat, cu o experiență de viață, dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era însă modestă, încredințată că orice bine în viață trebuie plătit cu o nefericire sau măcar cu o dușmănie, că nu avea dreptul să pretindă nimic. Asta o făcea cuminte și ridica nebuniilor ei acel aer de lăcomie feminină atât de caracteristic fetelor care au prestigiu asupra bărbaților. Gândul că moș Costache vrea să-i facă o casă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea să fie major și avea să scape de toate mizeriile astea. Cu astfel de venit putea să trăiască în străinătate, oriunde, consacrîndu-se științei numai pentru glorie. Când revăzu pe moș Costache întins pe spate, respirând greu, uită de toată dușmănia. Otilia avea un aer atât de rătăcit, părea atât de străină în acea casă, încît fu cuprins de milă. Nu. Providența avusese grijă de el și-i dădu-se un tată bun și mijloace de existență pe care nu le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ilustrez pe câmpul de luptă. Dar cine știe asta? Câți Napoleoni nu putrezesc în provincie, din lipsă de prilej, și câți oameni necunoscuți nu s-ar dovedi abili, ca Richelieu, dacă întîmplarea i-ar pune în fruntea unei țări? De dușmănia sorții mi-e frică. Mi-e frică să rămân egal cu Titi, cu Stănică, cu ceilalți, să mă confund cu ei, să fiu, prin forța împrejurărilor, silit să mă aplec în fața lor. Trebuie să mă deosebesc, neapărat, prin ceva. Singura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și alte baliverne de astea. Îl supăra însă prezența Otiliei, care îngrijea de moș Costache cu o lipsă de repulsie care stârni admirația lui Felix. Otilia era socotită ușuratică și se dovedea devotată. Moș Costache privea pe Stănică cu multă dușmănie și se înțepenea și mai bine în pat, când îl vedea, urmărindu-l strâns cu privirile. G. Călinescu Pascalopol mai făcu în curând o vizită bătrânului, îl asigură, când putură fi singuri o clipă, fiindcă Stănică nu-i slăbea, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca, astfel, chinul să se topească... Iar zborul fluturelui de sub perdea n-ar fi nici el decât o stare trecătoare a materiei, un chin efemer... Latura de civilizație a epocilor poate fi privită și sub următorul unghi: ca domesticire a dușmăniilor. Dacă aspectul pasional al dușmăniilor avea, la începuturile socializării grupurilor umane, un caracter dezlănțuit, de confruntare fizică cu risc mortal, încetul cu încetul apar grade de atenuare și tot atâtea instanțe intermediare (dând naștere unui sistem juridic elementar) care se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
topească... Iar zborul fluturelui de sub perdea n-ar fi nici el decât o stare trecătoare a materiei, un chin efemer... Latura de civilizație a epocilor poate fi privită și sub următorul unghi: ca domesticire a dușmăniilor. Dacă aspectul pasional al dușmăniilor avea, la începuturile socializării grupurilor umane, un caracter dezlănțuit, de confruntare fizică cu risc mortal, încetul cu încetul apar grade de atenuare și tot atâtea instanțe intermediare (dând naștere unui sistem juridic elementar) care se interpun opoziției frontale între indivizi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atâtea instanțe intermediare (dând naștere unui sistem juridic elementar) care se interpun opoziției frontale între indivizi sau clanuri care se dușmănesc. În așa fel încât evoluția aceasta de aplanare a conflictului poate avea în vedere chiar dispariția conflictului și a dușmăniei. Un caz este cel al Europei, care, ca ansamblu, are ca primă aspirație eliminarea războaielor: lucru posibil, dar care cere nu numai instituții de dezbatere a motivelor de conflict, ci și o conștiință individuală a fiecărui membru care să fie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]