1,129 matches
-
deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul este sufletul; să pretinzi că creștinismul a lucrat pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se Întinează cu o crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă pe Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai solide fundamente În acea panoramă. În această lumină sunt de Înțeles criticile lui Plotin aduse dualismului cosmic al creștinilor gnostici care frecventau și școala sa de la Roma (Enneade, II, 9), Întrucât era considerată ca blasfematoare pentru noțiunea greacă, În general, și platonică, În special, a bunătății substanțiale a cosmosului, kosmos, lume ordonată, semn al divinei providențe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
baza căreia se află un politeism mai arhaic, modificat și condiționat de concepția dualistă (cf. mai jos, subcapitolul 2.6); dimpotrivă, inscripțiile ahemenide din timpul lui Darius I (522-486 Î.Hr.) oferă un cadru cu tendințe monoteiste, caracterizat de un dualism etic evident, urmat apoi de politeism, mai ales În timpul lui Artaxerxes II (405-359 Î.Hr.), dominat, pur și simplu, de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", al cărui nume adevărat va reapărea În forma compusă Ahuramazd³xe "Ahuramazda>", care stă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi atribuit legitim lui Zoroastruxe "Zoroastru" În sensul indicat de W.B. Henning (1951, p. 35), În ciuda unor rețineri actuale (Herrenschmidt, 1987) - care a proclamat, În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., o nouă doctrină religioasă, inspirată dintr-un dualism etic viguros și original, care se Împotrivea fățiș unei religiozități tradiționale foarte ritualiste, apropiată Într-o oarecare măsură de cea indiană vedică. Urme destul de evidente ale unei astfel de religiozități arhaice pot fi deslușite În amestecul religios care a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2.8): aceasta se referă, așadar, la funcția naturală a timpului (avesticul Zrvanxe "Zrvan") În escatologia individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar că În epoca ahemenidă se ajunsese deja la afirmarea unui dualism diferit de cel din G³th³, a cărui tendință sau orientare este mai degrabă de natură speculativă și teologică. În zurvanism, la studierea căruia au contribuit enorm H.S. Nyberg (1929-1931) și R.C. Zaehner (1955; 1961, pp. 175 sqq.), trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman, 1958 și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman, 1958 și 1963, p. 52) -, nici despre o falsă problemă de perspectivă istorică (Molé, 1956); de fapt, ne aflăm În fața unei etape importante din dezvoltarea istorică a dualismului iranian (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). 2. Comparația indo-iranianătc "2. Comparația indo‑iraniană" Primul domeniu În care se simte imediat fecunditatea comparației indo-iraniene este, cu siguranță, cel al ritului, cultului și jertfei. Acesta se potrivește bine cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la misterele „acestei” existențe terestre Într-o strânsă legătură cu cealaltă existență, imperceptibilă prin simțurile fizice (cf. mai jos, subcapitolul 2.5). Zoroastruxe "Zoroastru" nu va refuza aceste concepții, ci le va da noi semnificații etice care să concorde cu dualismului său și va folosi limbajul tipic tradiției religioase În care fusese format ca expert În arta sacerdotală (cf. mai jos, subcapitolul 2.3). Ideea unui gen de inițiere Împlinită În urma dobândirii supremului bine al așa sau •ta este deci de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atribuit recent tot lui Zoroastruxe "Zoroastru" (Narten, 1986), deși conținutul său Înregistrează unele diferențe de fond față de G³th³. G³th³ nu alcătuiesc un tratat filozofic sau teologic, În care să fie expusă În mod organic o doctrină sistematică, cum ar fi dualismul sau soarta sufletului după moarte. În acestea se reflectă mai ales tradiția antică a poeziei mantice, având pe alocuri trăsături oarecum ezoterice, datorate, de fapt, diferitelor nivele de sens, aluziilor și metaforelor care le marchează limbajul și stilul retoric și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei răului. Învățătura sa, transmisă esențialmente În G³th³, este un monument al demnității umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului antic și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să dea un răspuns satisfăcător problemei răului. Contează mai puțin - bineînțeles, doar din acest punct de vedere - dacă se schimbă complet termenii acestei formulări, interpretând În mod paradoxal ceea ce se definește ipotetic prin „monoteism” gathic ca pe un protest Împotriva dualismului (Kellens 1991a, p. 53): Într-o asemenea răsturnare, chiar și eronată, rămâne valabilă, de fapt, ideea valorii inovatoare a Învățăturii lui Zoroastru. 5. Cele două existențetc "5. Cele două existențe" Una dintre doctrinele fundamentale ale zoroastrismului este cea care postulează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ahu (Narten, 1986, pp. 290 sqq.), dar ideea se găsește deja În G³th³. Implicațiile sale sunt multiple și esențiale pentru Înțelegerea spiritului religiozității Iranului antic și pentru a pricepe atât concepția particulară despre Beneficiile Nemuritoare, cât și natura specifică a dualismului iranian (cf. mai jos). Această idee este o constantă fundamentală a zoroastrismului de-a lungul Întregii sale istorii și Își are rădăcinile Într-o concepție comună indo-iraniană. Ahu, În G³th³, poate fi legat fie de manah („gând, minte”) sau mainyu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană”, subcapitolul 2.3). Această doctrină a celor două existențe nu are legătură cu concepția dualistă pentru că cele două stări ale existenței s-ar identifica cu cei doi poli ai opoziției Bine-Rău, ci pentru că ea clarifică o trăsătură caracteristică, proprie dualismului zoroastrian, conform căruia opoziția simetrică dintre puterea benefică și puterea malefică este specifică existenței spirituale, dar se reflectă, firește, și asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi poli ai opoziției Bine-Rău, ci pentru că ea clarifică o trăsătură caracteristică, proprie dualismului zoroastrian, conform căruia opoziția simetrică dintre puterea benefică și puterea malefică este specifică existenței spirituale, dar se reflectă, firește, și asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simetrică dintre puterea benefică și puterea malefică este specifică existenței spirituale, dar se reflectă, firește, și asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puterea benefică și puterea malefică este specifică existenței spirituale, dar se reflectă, firește, și asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rău. Opoziția iraniană așa-druj - noțiuni corelate cu cerul diurn și cerul nocturn (Kellens, 1989c, p. 77; 1991a, pp. 44 sqq.) - este, În orice caz, mai radicală și mai sistematică decât cea vedică •ta-druh, care nu a fost bazată pe un dualism etic. Valoarea specifică pe care aceasta a dobândit-o În Iran se datorează alegerii pe care o fac Între Bine și Rău cele două Spirite; aceasta este o idee centrală a zoroastrismului (Lommel, 1930, pp. 155 sqq.) de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
31, 10; 32, 2 și 12; 43, 16; 46, 3; 51, 18), Încât se poate afirma că gândirea lui Zoroastru constituie, În această privință, o elaborare originală și coerentă. Următorul fragment gathic din Yasna 30, 3-4 este fundamental pentru Înțelegerea dualismului iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
paradigmatic al alegerii celor două Spirite (cf. Yasna 30,5), În mod evident, prototipul alegerii pe care orice om trebuie să o facă Între calea Adevărului și cea a Minciunii. Mai sunt și alte fragmente gathice la fel de semnificative pentru Înțelegerea dualismului specific lui Zoroastruxe "Zoroastru", ca, de exemplu, Yasna 47, 3, care, afirmând că Domnul cel Înțelept este „tatăl” Spiritului cel Bun, clarifică implicit și semnificația definirii celor două Spirite ca „gemene”, deși acestei afirmații i s-a dat uneori o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel Bun, clarifică implicit și semnificația definirii celor două Spirite ca „gemene”, deși acestei afirmații i s-a dat uneori o valoare pur metaforică (Boyce, 1992, p. 81, nota 54). Mai mult, având În vedere rolul fundamental al alegerii În cadrul dualismului zoroastrian, trebuie să ne gândim la un „spirit” (mainyu) nediferențiat, care doar În momentul manifestării voinței sale autonome dă viață la două spirite opuse (Gershevitch, 1964, p. 13). Paternitatea Domnului Înțelept nu apare asemenea celei a unui tată vinovat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]