2,201 matches
-
dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație singură sau cu motanul. Nu cunosc un singur ins care n-ar lua-o la goană. ― Sânt o mulțime de inși, râse Cristescu, care vorbesc singuri. Dubioși devin atunci când treaba asta se întîmplă pe stradă sau în tramvai. ― Oricum, ce a făcut în afacerea cu tablourile mi se pare inadmisibil. Numai un creier bolnav poate elabora asemenea idei. ― Sau unul mai puțin obișnuit. Știu, dragul meu, și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed cu o batistă dubioasă, mototolită în mănușile de lâna, apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se învață nicăieri și mai ales "da, reflectă maiorul, asta e, femeia sugera acut ideea de civilizat". Rufăria i-o ghiceai impecabilă, baia, veritabilă drogherie, cu săpunuri fine și trei perii de dinți, nu ți-o puteai închipui cu combinezoane dubioase sau câte un ac de siguranță înlocuind nasturele ori cârligul acolo unde nu se vede. Îi zâmbi lui Cristescu ca și când s-ar fi cunoscut de când lumea și nimic nu i-ar fi putut face mai multă plăcere decât prezența lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au închis porțile. E mai greu ca niciodată. Nu mai publică orice. Nu și în ziua de azi. —Dar, Jeremy, asta nu e orice. — Știu, bătrâne, știu, dar jurnalele își fac griji atunci când obiectele au, cum să spun, o proveniență dubioasă. —Dubioasă? — Dacă au căzut din reamorca unui camion de prin Bagdad. După evenimentele din Irak, toată lumea a luat-o razna. —Și eu ce ar trebui să fac? Îmi pare rău, Henry. Va trebui pur și simplu să găsești o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
închis porțile. E mai greu ca niciodată. Nu mai publică orice. Nu și în ziua de azi. —Dar, Jeremy, asta nu e orice. — Știu, bătrâne, știu, dar jurnalele își fac griji atunci când obiectele au, cum să spun, o proveniență dubioasă. —Dubioasă? — Dacă au căzut din reamorca unui camion de prin Bagdad. După evenimentele din Irak, toată lumea a luat-o razna. —Și eu ce ar trebui să fac? Îmi pare rău, Henry. Va trebui pur și simplu să găsești o altă soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și alte asemenea chestii. In felul acesta vei evita cel puțin obscenitățile și jignirile. M-am gândit totuși că metafora cu șobolanul și veverița, sau șobolanul-veveriță sau veverița-șobolan a fost evocatoare, ba chiar excelentă. În noaptea întunecată a conferinței tale dubioase, unicul tău ascultător va fi probabil vreun bibliotecar bătrân, disperat de singurătate, care văzând lumină la fereastra sălii de conferință, va intra plin de nădejdea de a scăpa de frigul și ororile iadului său personal. Acolo, în sală, așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la mama mea, deoarece m-am întrebat întotdeauna ce reacție ar avea dacă ar fi să mor drept răsplată pentru faptele ei rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-ai făcut, spuse Ignatius pipăindu-și urechea. Să te aștepți să primești note de plată exorbitante de la medici, în fiecare lună, pentru asta. Corpul meu de avocați va lua legătura cu tine mâine dimineață, oriunde îți desfășori activitățile tale dubioase. Am să-i previn că se pot aștepta să vadă și să audă orice de la tine. Sunt cu toții avocați străluciți, stâlpi ai societății, oameni de știință, aristocrați creoli, care nu știu mare lucru despre aspectele clandestine ale vieții. E posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și în haine de seară. Vreun judecător bătrân ar fi probabil atât de tulburat, încât ar născoci vreun motiv pentru care să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
târî după mine un cărucior cu carne, să vând oamenilor to’ felu’ de gunoaie și porcării. — Te rog! Produsele Paradisului sunt de cea mai bună calitate. Ignatius lovi marginea trotuarului cu sabia de abordaj. O persoană angajată în barul acesta dubios nu e în măsură să critice ocupațiile altora. — Doar nu crezi că-mi place aci, la Bucuria Nopți’? Vai de capu’ meu! Cum m-aș mai duce d-acilea! S-am și eu slujbă bună, să câștig cum trebe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aștepta mama sa. Nu acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o săptămână nu se gândise decât la reuniunea pentru start. Acum, gonit din arena politică de trei fete dubioase, stătea frustrat și furios pe dalele umede ale trotuarului de pe St. Peter Street. Privind la ceasul de la mână care, ca de obicei, era pe moarte, se întrebă cât o fi ora. Poate era încă destul de devreme să vadă primul spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imaginezi că-și câștiga existența din umor și că din spatele acelui chip mohorât se iveau glumele cele mai hazlii. Deși fusese Întotdeauna un bețiv notoriu, În ultima vreme problemele sale cu alcoolul se agravaseră. Începuse să se trezească În locuri dubioase, În care nu fusese niciodată Înainte. Însă chestia care a pus capac la toate a fost faptul că Într-o dimineață s-a trezit În curtea unei moschei, zăcând pe lespedea pe care erau așezați morții pentru a fi spălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din Istanbul. Fusese singură În camera ei Încă de dimineață, târziu, bucurându-se de singurătatea care era un eveniment destul de rar În casa lor. Când trăia, taică-su nu lăsa pe nimeni să Închidă ușa camerei. Intimitatea Însemna o activitate dubioasă; totul trebuia să se petreacă În văzul tuturor, În spațiu deschis. Singurul loc unde aveai voie să Încui ușa era baia și chiar și acolo te trezeai că bătea cineva la ușă dacă zăboveai prea mult. Abia după moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ă Piesele au făcut ceva vâlvă în anumite cercuri. Poate v-au atras atenția într-o... ă... capacitate oficială. ă Nu. Nu am auzit de piesele dumitale. Profiri zâmbi într-un fel în care spera să fie calm. Tânărul părea dubios. ă Desigur, nici eu nu cred să fie ceva reacționar în ele fiindcă operele mele sunt inspirate de un patriotism profund. ă Atunci sunt în regulă, spuse Porfiri. ă Dacă vor fi jucate însă există întodeauna pericolul să fie neînțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sa pomenște de un articol de bagaj. Pentru a avea o cât mai exactă impresie despre acel bagaj, am dorit să îl compar cu valiza pe care dumneata ai găsit-o în Parcul Petrovski. Atâta tot. Comportamentul lui Salitov era dubios și plin de suspiciune. Fără îndoială, o îndatorire nouă, cum ar fi fost căutarea unui geamantan, nu îi era pe plac. Într-un sfârșit, geamantanul fusese reperat. Nu mai era în încăperea unde erau depozitate probele, însă nu părăsise stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin ele se Învârteau arhiepiscopi, călugări, marchizi și prăvăliași, iar membrii casei regale deveneau mari maeștri. În Stricta Observanță Templieră a tipului ăluia dubios, von Hund, intrau Goethe, Lessing, Mozart, Voltaire, apăreau loji În rândul militarilor, În regimente se complota pentru a-l răzbuna pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société de plaisir, un club, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o creștere dubioasă de preț la Christie’s? Nicidecum. Ceea ce face ca o pictură de Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari este unicitatea sa ca operă de artă realizată de unicul și inegalabilul Robert Motherwell. CÎnd vezi o pictură de Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pieței cinstite. — Tipul este grozav cînd e vorba de finisaje false, acoperă chestiile noi cu ghips pătat și scorojit, rînjește comisarul. Parveniții nu observă niciodată diferența. Wakefield de-abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de fermecător, încât deveni pe loc bănuitoare. — Pentru ce? Până și pentru ea, tonul acela nu era câtuși de puțin curtenitor, dar, pe de altă parte, Express încerca întotdeauna să le fure poveștile obținute cu greu. — Articolul despre compania aia dubioasă de autobuze, desigur. A fost un reportaj foarte bun. — Nu mulțumită ție, ținu să precizeze Fran. Reporterul tău era atât de dornic să obțină povestea înaintea noastră, că a fost cât pe-aci să o ratăm amândoi din cauza lui. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Argos. — Care este numele companiei? — Nu-mi permit să le dau nici un bănuț, mă înțelegeți. — Nu mi-ați spus numele companiei, insistă Fran. — Ne găsiți pe șoseaua de centură. Wadey’s Buses. Recunoașteți numele acum? Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
majoritatea oamenilor normali din clasa mijlocie mai degrabă s-ar fi lăsat călcați de propriul Range Rover decât să le calce pragul. Dar aveau un fel de entuziasm febril, care era semnul lor distinctiv. În parte era din cauza faunei - indivizi dubioși care veneau de la cârciumă, ținând în mână exemplare îndelung frunzărite din Racing Post sau Greyhound News, cu toții experți mondiali judecând după rezultatele obținute; bătrâne care puneau o liră pe cai necunoscuți, sperând că vor ajunge între primii trei; tineri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sărite ignorând toate rochiile noi și elegante pe care i le cumpăra Henrietta, preferând în schimb paltoane largi de tweed, fuste mini din materiale sintetice și bluzițe ieftine, de un gust îndoielnic pe care le pescuia din magazine ieftine și dubioase. Pentru Sophie numele Laurei Ashley era un sacrilegiu. — Mă rogă Henrietta se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând subiectul. Orice avea de-a face cu serviciul, fie că era al lui Simon sau al oricui altcuiva, o plictisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la un singur lucru. Fran parcurse articolul în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici și alți indivizi dubioși care ar putea să stea la pândă în tufișuri“. În tot timpul ăsta, pe când crezuse că le venise în ajutor, Jack Allen o convinsese pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]