1,268 matches
-
dacă i-or fi avut, le plecaseră departe. Casa se ridi ca pe partea dreaptă a curții de cum intrai și se Întindea de-a lungul ei. Te Întîmpinau, Înșirați unul după altul de la poartă spre șură chiar În fața casei, patru duzi, unul alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au rămas) că, Întorcîndu mă agitat În casă, am proclamat cît am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva bolți pe lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orice alt fel explicite, nu sunt de amintit decât mai multe pete roșii ca sângele pe pânza cortului, pe care nici o ploaie nu a reușit să le spele, deoarece, fără să ne gândim la urmări, ne puseserăm cortul sub un dud plin de fructe coapte. O dată, pe când găteam pe plajă - peștele era ieftin -, ne-a speriat un grup de tineri fasciști cu un salut care încă îi mai era adresat lui Mussolini, ducele lor. Băieții în cămăși negre de uniformă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar". La această cea mai recentă culegere din prozele sale scurte, constatăm că Emanoil Rei a găsit formula perfectă de a-și petrece partea a treia a vieții pe aceleași coordonate ale dascălului, făcând în continuare educație, risipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
abruptă. De pe câmpie, cerul părea senin deasupra munților, dar după ce au urcat puțin - cam cât urcaseră și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi, creștea ceapă verde și se vedeau mănunchiuri de grâu și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i-am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l auzi, sună așa, în tine... Întotdeauna Sorin mă fluiera, treceam prin gard, prin spărtură, ne urcam în dud, apucam creanga cea mai mare, ne ridicam în mâini cât să ne sprijinim cu călcâiul de cealaltă, pe urmă ne instalam comod ca într-un scaun. De acolo se vedea în camera mare. Dudele erau dulci, parfumate. Le culegeam trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o arunce! Smulgi splintul cu dinții, eliberezi pârghia focosului, dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de om, temniță și gratii. Lacrimile se rostogoleau granule de sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pacea. Pentru voi trudește, bă, să vă fie bine, să aveți pe îndestulate, să nu știți ce-i lipsa. La alte schituri se moare de foame, aici, belșug și trai, neneacă! A îndrăznit fratele Anania să o spioneze dintr-un dud înalt, ascuns după porumbar, dar, al dracului muiere, l-a văzut și a făcut o zarvă de parcă a luat foc schitul. Părinte stareț, una vorbim și alta facem, te-am rugat să ții labagii departe și, când colo, ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău. Aproape de ea se afla un dud mare și eu mă sprijinisem de trunchiul cald, mult mai cald decât spatele meu. Plângeam cu capul în jos. Omul stătea în fața mea. Cu câteva clipe înainte se aplecase spre mine și mă îmbrățișase: „Curaj...“, apoi se îndreptase și auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și spre ea se îndreaptă Iisus prinzându-o de mână, aproape fiind și Petru cu alți apostoli; Femeia păcătoasă spălând picioarele Mântuitorului, care stă la masă în casa fariseului Simon; Întâlnirea lui Iisus cu Zaheu vameșul, care este urcat în dud pentru a vedea pe Mântuitorul încadrat de apostoli și credincioși; Alungarea vânzătorilor din curtea templului unde vindeau animale; Vindecarea paraliticului adus pe pat de patru oameni; Vindecarea slăbănogului care stă pe marginea lacului Vitezda de 38 de ani; Salomeea cerând
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o latură, fusese o modernizare adusă de tatăl lui Cipriano Algor, care și el primise același nume, și înlocuise un altul, foarte vechi, ca să nu spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se usucă, n-a curățat cartofii, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot felul de lucruri absurde, cum ar fi că te întorci acasă cu jumătate din vase sau că fiica ta te va lăsa în curând singur. Olarul ajunse la capătul drumului și respiră adânc. Decupat pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat pe cât îi cere numele. Lumina felinarului nu-i pătrunde coroana, nu atinge nici măcar frunzele crengilor mai joase, doar o slabă luminozitate tapisează solul aproape atingând trunchiul gros al copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui nu-i spuse decât, E un câine afară, făcu o pauză, așteptând parcă un răspuns, și adăugă, Sub dud, în cușcă. Marta se spălase și se schimbase, se așezase un minut odihnindu-se înainte de pregătirea cinei, nu-i arde să se gândească la locurile pe unde trec și zăbovesc câinii fugiți sau abandonați în hoinărelile lor, Să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum una, apoi alta, la întâmplare, de parcă legile hidraulicii și dinamicii lichidelor, încă stăpânind dincolo de precara umbrelă a copacului, sub el nu s-ar fi aplicat. Cipriano Algor puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fost găsit, acesta îi va fi numele, Pe mâine, tată, somn ușor, Pe mâine, să nu stai târziu la cusut, ai grijă cu ochii. După ce fiica lui se retrase, Cipriano Algor deschise ușa care dădea afară și privi spre dudul cel negru. Burnița persistentă continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se gândise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umblând pe aici acum două trei zile, l-am strigat, dar s-a făcut că nu mă aude, e un animal frumos, Când m-am întors ieri acasă de la cimitir, am dat de el pe jumătate ascuns în cușca de sub dud, care a fost a altui câine pe care l-am avut, Constant, era întuneric, doar ochii îi străluceau, Căuta un stăpân pe placul lui, Nu știu dacă eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja unul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]